Din clipele-albastre hrănesc amintirea
fierbintele-ți brațe le simt cu-n cuvânt
trezește în mine și-acuma iubirea
cu-al lui freamăt dulce, sărat și rotund
sărutu’-ți de mătase doar luna-l mai aduce
în inima-mi rămasă-n vârf de brad apos
în legănarea nopții rog stelele să culce
a minții nebunie, dorul arzând țepos
noi am rămas acolo, îndrăgostiți și singuri
între pereți de ceară topindu-se în cer
în timpul din astere-n urechea mea mai gânguri
cu suflu de emoții, cu sacadate simțuri, rămâi al meu mister
