Iau de la capăt singurătatea
crampoanele se-nfig în iubire
ce are a face în mine dreptatea
când tu mă destrami în neștire?
apoi împletești fiecare secundă
în care mai pot respira doar astmatic
e ora durerii tot timpul fecundă
în ea te mai simt fin ostatic
ce ruptă ți-e inima și-n stâncă pitită
câtă privire oțelești în simțiri!
eu nu mă mai simt de tine mințită
trădarea-ți omoară iubiri...