Am urlat pământul și-l voi uda cu stele
Să spună-ntotdeauna povestea vieții mele
Urâtă și concavă, săracă-n bucurii
Un drum de plin de otravă, din creangă în pustii
Înmugurind aiurea, în toamna fără vlagă
Mi-am urmat destinul nemai fiindu-ți dragă
Culorile din mine murind în iarna sură
Iar primăvara-ți vie mușcând de pe-a ta gură
În sângerii nuanțe mi-am îmbrăcat iubirea
În ochii tăi de tigru văzut-am fericirea
Iluzie tâmpită, moment neprihănit,
De sentimente pure, dar, tu, n-ai mai venit...
