Cerșeala gângurește printre rânduri
Pomeții-și zguduie, de frică, suferința
Eu te-am lăsat în urmă,-n zece cânturi
În inimă îmi ești sfântă ființă
Curajul a tăiat din filmul vieții
Pasajele stâlcite în bătaie
De-a nenorocului surpriză, dimineții
Plăcându-i gura ta și fruntea-ți prea bălaie
Citeam în voca ta nemernicia
Și tremuram la-auzul falselor trăiri
Mi-ai luat din firul vieții bucuria
M-ai învățat murirea durerii din muriri
Pe geana încruntată de pe lună
Un vis crăpat de-al astrului tăiș
Îmi face-un semn discret de „noapte bună”
Iar tu (!) dispari din mine pe furiș...
