Cucurigându-și dimineața, ziua stă pe gânduri, verde
‘și rotește-n ochii-și viața, cu un dor ce noaptea-l pierde
păsări sugrumate-n ceruri își colindă nepăsarea
n-au nevoie de-adevăruri; singuru’-adevăr e marea
flori de corcoduș-și arată diafanele potiruri
numai luna e speriată de-ale gândului turniruri
într-un soare singuratic lumea se învârte-n loc
cât ar fi el de tomnatic, nu a-mbătrânit deloc
ne primăvărește simțul cu iubirea-i altruistă...
nu iubește nimeni prințul, toți iubim viața-artistă
