CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  




Autor: Mihaela Doina Dimitriu         Ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nouă ani hipnotizată de hazard şi de rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului benign, penitenciarului-Hades. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani de iluzie, de stereotipii domestice şi fiziologice. Ce excepţional! Ce superb! Devenisem o trinitate făuritoare de utopii cu miros de cangrenă. Trinitatea? Eu, Gange şi Mara. Devenisem cântăreaţa navetei cu iz de cloroform. Se împrăştia delicat prin pleoape, prin trup, îmi sorbea timpul de rom cu o nonşalanţă parşiv de naturală.  
 
Stau minute în șir și tot îmi geometrizez existența. Îi analizez catetele, ipotenuzele, îi măsor gradele de tenacitate, îi verific unghiurile proaspăt lăcuite, laturile puterii de a o conserva și de a reproiecta trecutul meu plumburiu. Am chiar malefice gânduri ale escaladării norilor de zăpadă ce îmi cern pe pereții goi din cavernă , epiderme de singurătate.Am devenit oarecum maniacă de a mai urca încă o treaptă, apoi a traversa un pod de lirisme, apoi o altă burtă de macrou-rutină. De ce? Căci a te simți vasala întunericului nouă ani din viață , nu e chiar o chestie funny... De ce ? Pentru că mereu dorești să fugi cu tălpile goale, să săruți în nopțile cu lună plină ușile deschise spre libertate...  
 
Deși evadez azi destul de des , după marea schimbare spațialo-pragmatică, arhitectura brațelor mele a devenit mată. Apuc instrumentele din jur și din interior cu un spirit hiperanalitic și cu o hiperluciditate maladivă . Apuc a vedea anormalitatea ființelor animaliere și umane, dincolo de normalitate.Corpul gestionează constant fiorii spinoși ai inside-ului și outside-ului existențial...  
 
De ce? Mereu se trece la palierele superioare ale perceperii spectacolului mundan. După ce treci printr-un divorț istoric funny...mai poți vedea plușismul vieții sau grotescul din ea? Mai poți observa ca un lector inocent filele oamenilor sau ca un hermeneut , carcasele și substanțele concomitent? Privesc cu milă tinerii ce se ciugulesc prin parcuri, privesc copiii dincolo de jucăriile lor, le simt zâmbetele moi, caracterele de ciocolată neexpandată.  
 
Hărțile de ego zmângălesc abstract spumoasele oceane ale detaliului. Minuțiosul minutar al hazardului e doar o formă de lut ce absorbe ideea și o toarnă în forme spirtuoase. În depoul luciferic, locomotivele aburinde de narațiuni pulsează ambiguitatea onestă.  
 
Scrisul e ultima mea cale de a mai spinteca câte o burtă ingrată a vieții...  
 
Ce este viața? O multitudine de straturi senzoriale, auditive, olfactive, kinestezice cu vedete vizionare ce alterează rotulele prezentului sau dimpotrivă le alintă creativ prin cetățile frumosului.  
 
Cărțile nu se vând, precum trupurile nu se amanetează. Cărțile sunt identitățile , cărțile de vizită , etichetele sinelui.  
 
Sufletul nu se dăruiește, ci se împrumută. Nu se ia dobândă în nici unul dintre cazuri, doar bacșișuri mărunte de tinichea.  
 
Mereu căutam să încep prima frază, pentru că toate celelalte știam că vor curge de la sine ca niște gheizere pe pereții unei picturi rupestre mute. Tastele alunecau, se sincronizau cu emoțiile carcasei-om, sforăitorului-om , muzicalității-om, tehnologicului-om desacralizat. O mască hoinărind artistic prin subteranurile dealurilor. Masca: hominidul masculin, dealul: femeia.  
 
Ca într-un zbor invers, ochii și degetele cuprindeau arborii fără rădăcini...corpuri de bumbac.  
 
Mâinile erau aripile, nedorite de nimeni, corpul femeii, al unui singur bărbat, mânjit cu dulceața injuriilor dihotomice, cu cremele acrite ale mizerabilului său trup, deformat de ani, un trup de mascul uns de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars.  
 
Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau.  
 
Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de androginic.Mă tot întrebam uneori dacă și El e bărbat și dacă are brațele pătate de scrumul nepăsării. Poate și El se simte Supraom și are febră fiziologică. Și poate și El se agață de spițele imaginației mele feminine și încearcă să guste din dulcegăriile androginice din lăuntrul meu. Și poate și dungiile acelor sale în loc de Tic-Tac ,fac stopul pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele.  
 
Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a somn și căsca după bucățica din puzzle-ul din carnal.Puzzle-ul era incomplet. Mai lipsea o ață temporală care făcea legătura dintre Aici și Acolo și firește câte un Styx ori câte un Lethe în care ipocritele își aruncau picurii. Probabil că atunci era întreg.  
 
Parcă simțeam cum masculul său îmi ignoră identitatea, cum degetele sale cu unghii spoite cu tuș îmi anulează Creația.  
 
Orbecăiam al naibii de nervos între Real și Ireal și doream să gust din libertatea măduvei sale.  
 
Credeam apoi că și Dumnezeu este bărbat și își înfige colții Lui de Argint în Limbutele-mi mișcări amorfe.  
 
Și dacă era bărbat era și el un pseudoponei corupt.  
Dumnezeu făcuse vrăji asupra-mi hârtiei ce suferea de isterii neînțelese. Dumnezeu dorea să umplu acea banală coală cu gălbenuș mov , iar acela să-l redea prin cuvinte.  
  
Hârtia, ca o fecioară pângărită de Titani , se zbătea împreună cu condeiul incolor. În ochii mei și ai Muzei de scorțiosară, totul se petrecea ca într-o pictură, în care bucățele de salcie gemeau de plăcerea pensulei.  
  
Din ochii Dumnezeului meu, ce nu este congruent în simțuri și în interior cu alte forme, curgeau primele vise date cu tuș și primele șoapte ce palpitau să torn ideile mai repede căci Timpul era pe cale să adoarmă și probabil cu acea baghetă adormită putea să facă să iasă din labirintul Lui Creația.  
  
Ca un psiholog, fenomenolog sau semiot, încercam să-i controlez temperamentul și Timpului , și hârtiei și începui calm să ornez mijlocul acestei banale coli cu delicatesuri proaspete, cu creaturi gelatinoase, figuri anoste, idei fără logică, așezate amorfic.  
  
Caracterele tari ce-mi agresau condeiul, conștiința , emoțiile, mentalul, mă făceau să mă simt ca o molie cu respirația grea.De ce? Căci cisternele încărcate cu idei de obediență sau cu firimitura numită stereotipie mă revoltau, îmi decalotau ordinea dinlăuntru.  
  
Mi-aș fi dorit să existe acolo, în acel cotlon vechi un carpe diem, dar articolele din rațiunea scriitorului damnat să moară onest, pufăiau din trabucurile relațiilor livrești deformate....  
  
Se simțea că șuvoiul de litere stacojii se dezlănțuise, termitele verbale, cuvintele, luau locul pădurilor narative.  
  
Nouă ani hipnotizată de hazard şi rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului benign, penitenciarului-Hades. Ce ironie! Ce sublim!  
  
(fragmente din Jurnalul: DE CE SĂ NU URÂM BĂRBAȚII?!)  
  
  
  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI / Mihaela Doina Dimitriu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2208, Anul VII, 16 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Doina Dimitriu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!