CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  





POVESTEA PĂPĂDIEI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POVESTEA PĂPĂDIEI 
  
Pe vremea când Soarele locuia pe pământ și se plimba zilnic pe calul său de aur ca să lumineze și să încălzească lumea, lângă un lac strălucitor, ca de sticlă, locuia o preafrumoasă fată, pe nume Păpădia. Nu știu cum se făcu, cum nu, într-o zi, calul Soarelui se opri la marginea acelui lac să bea apă, iar Soarele descălecă să mângâie marginile lacului care încă nu înverziseră de tot. Ascuns de pămătufurile stufului văzu că în apa curată făcea baie o fată neasemuit de frumoasă, cu părul galben ca razele lui atunci când era liniștit, cu ochii verzi în care păreau să își fi lepădat toate câmpiile culoarea și cu trup mlădiu de zână. Soarele se îndrăgosti pe loc și își trimise razele să o încălzească. Păpădia îl văzu și ea pe Soare în cele din urmă și se rușină că nu era îmbrăcată. Ce mai? Soarele nu stătu prea mult pe gânduri și intră și el în lac alături de fată. Din acea zi începu să își oprească calul la marginea apei ca să facă baie alături de Păpădia, pe care o iubea ca pe lumina ochilor. 
  
Păpădia avea o prietenă foarte bună, pe nume Gărgărița. Roșcovană și pistruiată, Gărgărița călătorea mult și îi povestea Păpădiei mereu o grămadă de lucruri. Aflând despre iubirea dintre Soare și Păpădie se întristă: 
  
-Nu vreau să te supăr, dar Soarele urmează să se căsătorească cu Luna, toată lumea știe! Vreau să te gândești bine la ce faci! Luna nu e o simplă fată, privește numai cum strălucește, este regina stelelor! 
  
Păpădia se întristă și ea: 
  
-Poate nu îl iubește, poate mi-l va lăsa mie! 
  
-Nu asta trebuie să îți dorești, suspină Gărgărița, ceea ce ar trebui să îți dorești este ca Luna să nu afle despre tine și Soare. Este teribil de încrezută și răzbunătoare. 
  
Dar bineînțeles că Luna știa ce făcea Soarele în fiecare zi, căci avea un servitor foarte devotat în Cuc. Cucul îl urmărea pe Soare și, la sfârșitul fiecărei zile, îi povestea totul Lunii. Regina stelelor se făcu foc și pară auzind despre dragostea dintre viitorul ei soț și o simplă fată, dar nu putea să-l ia la rost pe măritul Soare. Îl putea supăra, iar el ar fi renunțat cu ușurință la căsătoria aranjată de bătrânul Timp, stăpânul lumii. În schimb, Luna hotărî să meargă și să o vadă cu ochii ei pe fata care furase inima Soarelui. 
  
Păpădia împletea coronițe din flori pe malul lacului când Luna apăru în fața ei. Dădu să o salute, dar Luna nu stătu la discuții. Îi aruncă direct în frunte praf de stele strigând: 
  
-Nimeni nu ia ce este al meu! Fie să nu poți trăi mai mult de trei zile, să îmbătrânești rapid și să te pierzi în vânt pentru totdeauna! 
  
Pe loc Păpădia se transformă într-o floare care în trei zile îmbătrâni, transformându-se într-un puf alb pe care vântul îl suflă departe de lac. 
  
Soarele își căută iubita trei zile și suferi cumplit să nu o găsească lângă lac. În a treia zi, un pescar rupse tulpina Păpădiei și își făcu din ea o mică fluieriță. Încântat de sunetele pe care le scotea, porni la drum fluierând în păpădie, așa încât, adormit să fi fost și tot ar fi auzit Soarele plânsul iubitei lui. 
  
Mânios fără măsură se repezi în calea Timpului: 
  
-Ori îmi faci dreptate, ori îmi fac singur, cum vreau eu! 
  
Timpul le știa pe toate, așa că îl chemă pe Cuc în fața Soarelui, înainte de a chema Luna. Știa el că regina stelelor nu va recunoaște așa o faptă urâtă și că se va preface că nu știe nimic. 
  
-Am crezut că mă voi căsători cu Soarele, cum adică avea o iubită!? 
  
-Știai, Luno! Ți-a spus Cucul! sări supărat Soarele scoțându-și sabia de foc să îi taie capul reginei stelelor. 
  
Timpul, știind firea aprinsă a Soarelui, îl opri imediat: 
  
-Iată care e judecata mea! Începând de azi, nu vă veți mai întâlni niciodată! Lunii îi rămâne noaptea, Soarelui ziua, iar Cucul va rămâne mereu singur ca să înțeleagă cum e să te amesteci în treburile altora. 
  
Așa se și făcu, doar că Păpădia nu mai putu fi salvată. Rămase o biată floare pe care Soarele o putea mângâia numai până îmbătrânea și era luată de vânt. 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA PĂPĂDIEI / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3389, Anul X, 11 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!