CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  





UNA DINTRE ACELE ZILE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ridic capul de pe pernă cu grijă. Durerea nu e azi acolo și rugăciunea mea se înalță spre cer, zmeu din hârtia ce poartă povestea mea, arsă de timp, traume, perfuzii și lacrimi, cu coada atârnând încă pe pământul acesta greu. Azi e una dintre acele zile în care trebuie să îmi adun puterile și să mă simt ca un soldat pornit la război. Respir o dată, de două ori și ies pe ușă cu curaj. 
  
E un vânt rece, aproape tăios, dar nu neplăcut. O gură de aer proaspăt pe zi pentru un bolnav, e ca o gură din cel mai dulce nectar al zeilor, ambrozie curată. Renunț la ideea de a lua un taxi și o pornesc, băbește, pe jos, spre noua locație a Spitalului de Oncologie. Patru internări cu două operații într-un an nu par să-mi fi scăzut râvna pasului. Ajung chiar repede pe străduța plină de noroi din care se intră. Coridoarele aici sunt înguste, întunecoase, lipsite de aer, dar pline de bolnavi. Îmi aduc aminte de ultima dată când mi s-a făcut rău, tot așa, la o internare de zi la care am așteptat mai mult de o oră. Zic, să nu mă mai gândesc la asta. Oricum, nici atunci nu i-am lăsat să cheme ambulanța. 
  
Unii încearcă să intre mai repede. Scuzele nimănui nu stau în picioare. Toți suntem diagnosticați cu cancer și toți așteptăm să se facă actele pentru o internare de zi. În sfârșit, după două ieșiri la aer și câteva așezări prin rotație cu alți bolnavi pe scaunele de plastic, la vreo două ore de așteptare, îmi vine rândul. Amețită, întind hârtiile pe care le tot aduc lună de lună. Cred că în dosarul meu sunt peste douăzeci de adeverințe de la serviciu, dar tot mi se mai cer, vreo zece exemplare din copia ultimei investigații PET-CT, vreo douăzecișicinci de copii de buletin... în fine! După aproximativ zece minute ies victorioasă, cu internarea fluturând în mână, spre invidia celor care încă așteaptă la coadă. 
  
Dacă totul ar lua sfârșit acolo, mai că m-aș declara mulțumită, dar iată că trebuie să-mi iau inima-n dinți, să mai trag aer în piept și să o iau spre celălalt capăt al orașului, unde trebuie să fac RMN-ul. Bine că acum pot umbla. Cu nici trei luni în urmă aveam partea dreaptă afectată de o formă ușoară de paralizie. Așa e uneori cu radioterapia cerebrală, mai e urmată și de o hemoragie cerebrală și de afectări motorii... dacă nu știați. Dar, de ce ar trebui să știți? Mai bine nu știți nici voi, dacă cei ce trebuie să știe, cât de cât, habar n-au sau n-au ce să facă. Știți ce? Compasiunea și gândurile bune sunt lăudabile din partea celor dragi, mai pansează corasonul, dar lipsa de compasiune și înțelegere acolo unde ai nevoie de ea, adică, pe șleau, la spital, taie în carne vie. Mai nou, o găsești și în farmacii. 
  
În decembrie am rămas cinci zile fără medicamente. Tratament întrerupt. De jumătate de an anunț în fiecare lună data la care se eliberează rețeta acestor extrem de scumpe medicamente care ar trebui să țină în frâu cancerul, dacă nu îl pot vindeca. Așa am făcut și în decembrie. Cu trei zile înainte de data eliberării rețetei am trecut pe la farmacie să anunț. ”Stați liniștită – spune o tinerică drăguță- avem medicamentele și miercuri mai vin două seturi”. Liniștită am stat până ce, cu rețeta în mână, la data programată, am fost informată că miercuri nu au venit medicamentele, deci nu poate fi onorată rețeta. M-au pocnit lacrimile. ”Dar luni mi-ați spus că le aveți!” Ei bine, ce vină au dânsele că au fost date altui bolnav? Și ce treabă au dânsele că eu nu pot să-mi asigur continuitatea tratamentului oncologic? Chiar nici una! 
  
Dar acum a început un an nou, războiul continuă! La atac! Aruncăm la coș amețelile, durerile de cap, stările de vomă și de leșin și luptăm să răzbim inamicul, care de fapt a devenit o armată de inamici. Undeva, un fuior de gând țese, țese: ”Să scap odată! Să scap odată!” Întinsă pe masa de investigații încerc să mă gândesc la altceva. Ciocănelele păcăne, rulmenții huruie. ”Nu vă mișcați!Durează cam 40 de minute!” Gura mi-e uscată. ”Nu înghiții!” A, bine că pot respira, chiar și un aer stătut. Mă și văd, ca un călugăr shaolin, așa cheală cum sunt, încercând cu puterea minții să îndepărtez sunetele. Ați crede sau nu, îmi reușește! Compun Senryu în tubul păcănitor și timpul se scurge în întregime. Ah, ce bine e afară! Mă așez pe un scaun până trece amețeala și mă simt fericită că am scăpat. E ora două jumate. Fetele mele or fi ajuns deja acasă de la școală, poate chiar s-au apucat de teme. Eu tot pe drumuri. 
  
E absolut necesar să iau un taxi. Aglomerație pe străzi, în magazine, viață. Bine că azi nu am treabă la farmacie! Cel mai probabil că nu aș mai putea sta în picioare și acolo. Urc în lift după ce am scăpat cheile de la interfon de două ori. Abia aștept să mă întind în pat... după ce verific temele copiilor, fac de mâncare, strâng prin casă... Nu-i bai! E doar una dintre acele zile! Mâine nu mai trebuie decât să merg la Stomatologie, la Cardiologie, la Interne și la recoltarea sângelui. 
  
Mihaela Rașcu 
  
Referinţă Bibliografică:
UNA DINTRE ACELE ZILE / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3322, Anul X, 04 februarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!