CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





CONTRACTUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Silav fusese mulţumit întotdeauna de existenţa sa, iar cuvântul mulţumit era prea sec pentru a reda deplinătatea a tot ceea ce era convins că însemna el în Ghildă şi pentru Ghildă. Loialitatea, perseverenţa şi determinarea îl aduseseră atât de aproape de nucleul Ghildei, încât fusese ferm convins că în curând avea să ocupe unul dintre locurile principale dacă nu economice şi politice, cel puţin religioase. Îi plăcuse la nebunie să îşi construiască pas cu pas Calea şi fusese sigur că Devenirea îl va propulsa direct în Nucleu. Îşi amintea perfect de momentele în care hotărâse că nu avea să privească cum se făceau jocurile de pe margine. Ghilda era cea care deţinea puterea absolută şi pârghiile întregului univers, aşa că în Ghildă avea să îşi construiască existenţa. 
  
Ziua în care fusese admis devenise una dintre cele mai fericite repere existenţiale şi, spre deosebire de Gebril, admis în acelaşi timp cu el şi devenit camaradul său de modul, nu se revoltase niciodată pentru muncile de rahat pe care fusese nevoit să le facă la început. Le acceptase ca pe ceva de la sine înţeles pentru avansarea pe Cale. Privise cu ochi zâmbitori revolta lui Gebril, încercase să se opună plângerilor repetate înaintate de acesta către Nucleu, temător că va fi privit şi el prin matricea comportamentală a lui Gebril. Răsuflase uşurat când Gebril fusese transferat în alt modul. Nu îl prea interesase unde ajunsese camaradul, pentru că el unul îşi văzuse mai departe, în linişte, de Devenire. De la un ritual la altul demonstrase că putea şi era interesat de evoluţie, aşa încât ascensiunea spre Devenire se întâmplase firesc. Servise Ghilda, iar Ghilda servea acum intereselor sale. Mulţumirea aceasta pe care o gusta tacticos, era, cumva, legată şi de puţinele şi clarele lui interese. Ghilda nu avea ce să îi reproşeze! 
  
Tocmai de aceea, acum nu îşi putea explica de ce se găsea, alături de Gebril, în faţa Nucleului, cu un contract în faţă. Gebril nu se schimbase, era furios, vorbea mult, argumentându-şi noile acuzaţiile aduse Nucleului. Silav auzise despre contracte, dar tratase informaţia pur teoretic, ca pe un aspect care nu avea prin prisma lui aplicabilitate practică. De ce-ar fi părăsit acel colţ de univers? De ce ar fi abandonat existenţa din Ghildă? Ce ar fi avut de câştigat într-o lume care nu reprezenta pentru Ghildă mai mult decât o piesă dintr-un joc? Îi era greu să urmărească prezentarea contractului printre desele întreruperi ale lui Gebril. 
  
- Dacă nu te linişteşti, îi atrase atenţia comandantul Ghildei, voi fi nevoit să modific clauzele contractului şi nu te vei bucura de acea modificare, te asigur! 
  
- Participarea la deciziile care îmi privesc existenţa nu vi se pare o condiţie firească? Nu e vorba de nelinişte aici, ci de revoltă! Gebril ridică glasul pe ultimul cuvânt. 
  
- Participarea ta la această decizie se va realiza prin termenul contractului. Vei putea alege intervalul în care îţi vei muta existenţa. Limita minimă este determinată însă de Nucleu. 
  
- Aceasta numiţi voi participare la decizie? Gebril pufni pe nas cu vădită lipsă de respect. Jocurile Ghildei merg atât de departe? Am crezut că dacă sunt membru, dacă am avansat pe Cale şi sunt aproape de Devenire, pot să am măcar libertate! Ghilda nu este o organizaţie liberă cu toate susţinerile voastre! 
  
- Ai grijă ce afirmi! Interveni un alt membru al Nucleului. 
  
- Că, ce? Voi fi obligat să semnez un contract? Gebril râse răsunător. Vai de existenţa voastră! Piese sunteţi fiecare!Numai impresia o aveţi că sunteţi liberi şi puternici! 
  
Comandantul Ghildei îşi adună roba sângerie: 
  
- Să încetăm spectacolul! Veţi părăsi Ghilda din momentul în care veţi semna contractele! 
  
Silav înţelese că nu putea da înapoi. Deciziile nu se comentau. Sau, mă rog, le comenta unul ca Gebril, dar tot trebuiau executate. El, unul, era speriat până şi numai de faptul că avea să iasă din Zona atemporală. Ce ştia el despre Timp? Cât timp putea sta fără existenţa lui mulţumitoare din Ghildă? 
  
- Ne vom putea întoarce pe Calea noastră? Pe poziţiile de pe care am plecat? 
  
Întrebarea abia auzită a lui Silav stârni un alt val de hohote din partea lui Gebril. Fără să dea semne că ar fi deranjat, comandantul spuse cu glas lipsit de tonalitate. 
  
- Va depinde mult de ceea ce vei realiza Dincolo! De aceea trebuie să gândeşti bine termenul contractului. Cei ce nu respectă legile Ghildei, vor fi obligaţi să se întoarcă cu un nou contract, mereu altul, şi altul, până ce fac dovada desăvârşirii Devenirii. 
  
Gebril izbucni: 
  
- Chiar aşa? Cum să îţi aduci aminte care sunt legile Ghildei dacă la trecerea Dincolo, în Spaţiul temporal, ţi se şterg toate informaţiile? 
  
Silav tresări. Sărise această informaţie. Bariera Spaţiului temporal ştergea toate informaţiile din Zona atemporală. Pe existenţa lui! Ce îl aştepta Dincolo? Oare chiar nu putea finaliza Desăvârşirea fără un contract? Nu îşi amintea ca vreun membru al Nucleului să fi semnat aşa ceva sau să nu fi fost prezent mereu în Ghildă. Îşi alungă acest gând, de teamă să nu i-l citească cineva dintre cei prezenţi. 
  
- Şi cine va stabili dacă am respectat legile, sau în ce proporţie le-am respectat? Gebril nu renunţa aşa uşor la polemică. E firesc să ştiu ce mă aşteaptă şi nu pe scurt! Detaliile fac diferenţa! 
  
Comandantul începu să dea semne de nerăbdare. 
  
- Această adunare nu va suplimenta informaţiile pe care trebuia să le acumulaţi pe Cale. Contractele sunt tot atât de comune pe cât de comune sunt existenţele voastre şi tot atât de diferite pe cât de diferite sunt modurile în care avansaţi pe Cale. Veţi trece Dincolo şi acum, subliniez, acum, veţi semna angajamentul pentru timpul petrecut Dincolo. 
  
- Foarte bine! Strigă agitat la maxim Gebril. Eu semnez pentru termenul maxim! Cel puţin, raportarea temporală îndelungată mă va împiedica să mă gândesc la Ghildă, La Nucleu, la Cale şi la Devenire, toate nişte invenţii de-ale unor existenţe bolnave care se cred stăpânele universului. 
  
Silav simţi că se sufocă pentru cuvintele lui Gebril, pentru iminenţa despărţirii de existenţa în Ghildă, pentru necunoscutul de Dincolo. 
  
-Silav?! 
  
Abia îşi auzi numele rostit de comandant. Se întoarse spre întreaga adunare. Membrii Nucleului aşteptau. Robele stacojii păreau mai greoaie şi parcă unite într-o masă sângerie, apăsătoare. Dacă avea să spună timpul minim vor crede că e lipsit de curaj, de respect şi de determinare. Termenul mediu îi ieşi singur pe buze şi semnătura se aşternu ca în transă sub degetele lui. Avea un contract! Un flux puternic îi absorbi imediat materia şi, în ultimele zvâcniri prin care ar fi vrut să păstreze ancorarea în infinit, simţi cum pierde informaţie după informaţie, existenţa. 
  
  
„Silvia!” Femeia deschisese ochii. Cerule, cât era de frumos iubitul ei! Urcase de pe cărarea îngustă pe zidurile vechii cetăţi şi îi striga numele către faleza scăldată de soare şi de valurile înspumate ale mării. Ea se ridicase din iarba cu miros de flori sălbatice, îşi potrivise coroniţa pe care el i-o împletise şi i-o aşezase pe frunte şi se grăbise să îl ajungă. Îmbrăţişarea lui o luase pe nepregătite. Se rostogoliseră râzând în nisipul fin, iar el îi strecurase ademenitor în ureche „Te măriţi cu mine?” 
  
Reluase acea scenă de nenumărate ori în minte. Părea să o retrăiască de fiecare dată când ajungeau la mare, ascultau valurile, iar ea se lăsa mângâiată de soare. Îi venise din senin chiar şi acum, când aştepta nerăbdătoare să-l nască pe primul lor copil. El o privea ţinând-o de mână cu ochii plini de lacrimile bucuriei, ştiind amândoi că urma un eveniment unic, care avea să întregească colecţia lor de clipe perfecte. Îşi iubea soţul la nebunie, îl iubea deja pe micuţul care îi făcuse fiecare celulă din trup să vibreze şi ştia cu siguranţă că iubea la nebunie viaţa. Ar fi putut să spună cu ochii închişi cum avea de gând să trăiască alături de Geo. Încă un copil sau doi, o casă mare pe malul mării şi o viaţă trăită din plin cu iubire în fiecare secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună, an… 
  
Durerea aspră, care părea să îi despice trupul, îi tăie răsuflarea. Sufletul i se strânse cu un spasm necontrolat. Ceva nu era aşa cum trebuia! Naşterea nu era un proces uşor, dar aici era altceva. Geo o ţinea de mână în timp ce era transportată în sala de operaţie. Ochii ei se înceţoşară. Sufletul începu să ţipe :„Nu mai am timp!” Trupul se crispă o dată, apoi se lăsă moale în voia gândurilor care dădură năvală ca albinele în zilele secetoase. Viaţa ei! Frumoasa ei viaţă! Iubitul ei soţ! Minunatul ei copil pe care încă nu îl întâlnise! Lacrimi amare începură să i se prelingă pe obraji. 
  
- Nu plânge, iubito, eşti pe mâini bune! 
  
Glasul acela care îi făcuse nenumărate declaraţii de dragoste, care o făcea mereu să râdă şi care avea mereu ceva de spus, plutea undeva prea departe de ea. Anticipă fluxul puternic care se întindea după ea şi sufletul încercă să strige din toate puterile existenţei sale ancorate în infinit: „Ai grijă de el! Tu ai semnat pentru termenul maxim!” 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTRACTUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2840, Anul VIII, 10 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!