Imago mundi
Între mine şi tine, mărturisesc un poem
o cale numai a mea
şi o lumină ce arde în mine
ochii mei oglindesc acelaşi cer
pe care îl sorb ochii tăi
când răsari din nopţile târzii
că să-nfloresti în clipele ce par a trece
la margini de cuvânt
auzi mereu ecoul
ce-n sufletul lumii se naşte
şi adie fără urmă prin noi
de la Început
ca să vedem acelaşi vis
să urmăm acelaşi drum,
un eter ne respiră, un Destin ne conduce
căci purtam aura unui cer înstelat
şi-n noi înscrisă adânc
legea tainică a firii
de când venim
şi când plecăm în Lumină.
