Un răsărit mușcat de dinții lunii,
Pe țărmul tău de lotus reformat
am respirat în mijlocul furtunii,
În noaptea când naiv, am eșuat.
Foșneau prin coaste de lascive Eve,
păcate sugrumate de plăcere.
Și șarpele înainta aieve,
Spre gura ta, prea lacomă la mere.
Am încercat o noapte fantezii
să-ți dăruiesc avid și altruist.
Spre dimineață câțiva scatii,
Îți ciuguleau din sânul futurist.
Ce mare-ascunde coapsa-ți de felină
și ce catarge porți la subțiori!
Te-aș proclama regina Mesalină,
Să eșuez pe trupu-ți până-n zori.
