CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  





POVESTEA UNEI MAME
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mama, ce cuvânt magic! Toţi ne-am trezit cu el pe buze. Nici nu ne-am dat seama cum şi unde l-am învăţat, dar nu ne despărţim de el niciodată. Chiar şi atunci când ne luăm zborul de lângă mamele noastre, căldura lui ne însoţeşte pretutindeni. Vom constata, în continuare, că nu există sacrificiu sau dragoste mai mare, decât cea a mamei! Orice mamă devine o eroină pentru copilul ei! 
  
Să pornim pe firul poveştii despre una dintre ele! Această mamă avea o comoară de fetiţă bălaie, frumoasă şi cuminte. O iubea enorm, surâsul ei cristalin îi lumina zilele pline de greutăţi şi amărăciune. Fetiţa avea trei anişori, dar tatăl său a văzut-o doar de câteva ori, fiind plecat la muncă în altă ţară. Mama locuia, împreună cu fiica ei, într-o cămăruţă sărăcăcioasă, oferită de părinţii soţului. O duceau şi ei greu, nu aveau cu ce le ajuta, dar oricum nu prea îşi iubeau nora. Acesta era şi motivul pentru care fiul lor plecase la muncă printre străini. Spera să câştige mulţi bani, pentru a-şi ajuta familia. Îşi făcuse planuri să construiască o căsuţă pentru soţie şi fetiţă, să le mute din casa părinţilor lui. 
  
Mama Brânduşei, căci aşa o chema pe copilă, muncea din greu la câmp, unde o trimiteau socrii. Fetița rămânea acasă cu bunicii, dar, de cele mai multe ori, mama era nevoită să o ducă cu ea la câmp. Aceştia aveau şi ei treburile lor, însă oricum nu prea mureau de dragul nepoatei. Mama trudea să câştige cele necesare pentru toţi, dar socrii se purtau foarte urât cu ea şi o jigneau mai tot timpul. 
  
Neobosita femeie, cu speranţa că soţul i se va întoarce curând și mai ales de dragul fetiţei, răbda totul în tăcere. De multe ori, frântă de oboseală și cu inima plină de amărăciune, se ascundea în fundul grădinii, să nu o vadă nimeni, dar mai ales Brânduşa, şi plângea minute în şir. Nu avea cui să ceară ajutor, părinţi şi rude nu avea, crescuse sărmana la orfelinat. Acesta era şi motivul pentru care socrii nu o sufereau şi nu şi-o doreau de noră. Soţul ei era un om bun, o iubea, dar sărăcia stătea în calea fericirii lor. 
  
Mama trăia cu speranţa că viitorul le va aduce o viaţă mai bună și îi va putea oferi Brânduşei ce ea nu avusese: o copilărie plină de dragoste și o viaţă fără lipsuri materiale. Cu acest gând, depăşea toate greutăţile care treceau peste ea. 
  
În visele ei atât de frumoase, nu îşi putea imagina că vor veni zile şi mai grele, cu necazuri mai adânci. Din străinătate primi o veste îngrozitoare: soţul, pe care îl aştepta cu dor şi speranţă, murise într-un accident. Sfâşiată de durere după ce află tragedia, femeia căzu leşinată şi zăcu fără cunoştinţă, ore în şir. Când îşi reveni şi deschise ochii, îşi văzu copila zâmbindu-i ca un îngeraş. Aceasta, mângâind-o pe frunte, o întrebă senină: 
  
- De ce dormi aşa mult, mămico? 
  
Era prea mică să poată înţelege prin ce suferință trecea mama. Femeia nu avea cum să îi explice nenorocirea ce se abătuse asupra lor. Ridicându-se în capul oaselor, o strânse uşor la piept, cu lacrimi în ochi. Era conştientă că trebuie să îşi revină, să lupte cu mâhnirea-i sfâşietoare. Acum a rămas singură, iar copila avea nevoie de ea mai mult ca oricând. Cu imaginea soţului în minte și cu inima sfâşiată, dar plină de dragoste pentru Brânduşa, îşi adună forţele şi îşi reluă activităţile. Copila îi stătea mereu alături. Privind-o, mamei îi sporeau puterile şi părea că nici nu mai simte oboseala. Făcea eforturi mari, să nu îi lipsească nimic fetiţei. Muncea din greu la câmp şi tot ea se ocupa de treburile din gospodărie. Ducea o viaţă chinuită și nu bănuia că drama ei nu se terminase încă. 
  
Socrii, după ce își pierduseră fiul, nu mai voiau să-i ofere găzduire. Fără să stea pe gânduri sau să le pese de suferinţa ei, i-au spus să îşi ia copila cât mai repede şi să părăsească locuința. 
  
Pe biata femeie, înnebunită de durere, fără niciun ban și fără o destinaţie anume, o cuprinse disperarea. Tăcută, îşi luă fetița în braţe şi porni la drum, lăsându-se în voia sorţii. Cu ochii în lacrimi, mergând fără să știeîncotro, ajunse la gară. Obosită, se aşeză pe o bancă, să-şi tragă sufletul. Brânduşa o trase uşor de mânecă și o întrebă, cu glasul ei cristalin, unde merg. 
  
Sărmana mamă, luată prin surprindere, nici nu ştiu ce să îi răspundă. Desmeticindu-se, îi spuse că vrea să vadă cum e la oraş şi, luând-o de mânuţă, urcară în primul tren ce opri în gară. Trecând prin mai multe staţii, coborâră pe un peron, la întâmplare. Era o forfotă de nedescris. Necunoscând pe nimeni, se simţea ca într-o junglă. Îngrozită, o porni cu fetiţa spre un părculeţ din apropiere. Privea descumpănită trecătorii și spera că se va întâmpla o minune. Dar minunea nu s-a întâmplat. 
  
Cu ochii plini de lacrimi, ţinând strâns la piept copila, porni încet spre oraş. 
  
Bătu la multe uşi să ceară ajutor, însă toate au rămas închise. Colindând străzile, deodată se opri în faţa ei o doamnă între două vârste. O privi cu duioşie şi îi vorbi cu blândeţe: 
  
- Ce ai păţit, draga mea, de ce plângi? Uite ce speriată este fetiţa ta! 
  
Mama o privi neîncrezătoare pe femeia cea amabilă. Gândindu-se că nu are nimic de pierdut, îi povesti tot necazul prin care trecuse şi situaţia lor disperată. Distinsa doamnă îi zâmbi, o mângâie uşor pe obraz, o luă pe Brânduşa de mână, apoi, fără nicio explicaţie, le chemă la ea acasă. Acolo, în micuţa, dar cocheta locuinţă, foarte familiară, le invită la masă. Mama, plină de recunoştinţă, nu îşi găsea cuvintele să îi mulţumească îndeajuns pentru generozitate. Terminând de mâncat, se ridică, ceva mai liniştită, îşi luă fetiţa de mână şi se pregăti să plece. Privindu-le cu drag, gazda i se adresă femeii: 
  
- Ştiind situaţia voastră, vă propun să rămâneţi la mine! Oricum nu aveţi unde merge, iar eu sunt o femeie singură, fără urmaşi. Am să te consider fiica mea, iar pe Brânduşa, nepoţica pe care nu am avut-o! Vom trăi liniştite împreună, iar când eu voi sfârşi călătoria pe acest pământ, casa, cu tot ce este în ea, va fi a voastră! 
  
Mama rămase fără cuvinte. Când își reveni din uimire, se aruncă în braţele doamnei, neputându-se opri din plâns. Plină de recunoștinţă, şopti încet: 
  
- Mulțumesc! 
  
Când mama era la muncă, doamna cea bună avea grijă de copilă, doar era nepoţica ei de acum. Mama, fetiţa şi binefăcătoarea lor îşi ofereau din plin respect şi dragoste una celeilalte. Astfel, şi-au găsit împreună fericirea. 
  
După cum vedeți, dragi copii, se mai întâmplă și minuni! Speranţa dă sens vieţii, aveţi grijă să nu vă părăsească niciodată! 
  
(din volumul "Din tainele poveștilor", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNEI MAME / Marioara Ardelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2661, Anul VIII, 14 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marioara Ardelean
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!