CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  





FETIŢA RĂSFĂŢATĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Undeva, într-un colţ de lume, trăia o familie de tineri harnici, cu suflet bun. Fericirea dăinuia în casa lor, se iubeau, iar prin muncă, aveau de toate. Dar comoara lor nepreţuită era un boboc de fetiţă frumoasă ca un răsărit de soare, bălaie precum razele lui şi veselă aidoma zilelor călduroase de vară. Părinţii o iubeau nespus, o răsfăţau şi îi îndeplineau toate poftele. Fetiţa era fericită şi mulţumită de viaţa pe care o ducea. 
  
Când părinţii mergeau la muncă pe câmp, ea îi însoţea bucuroasă, se zbenguia printre florile de pe pajişte şi alerga după gâze şi fluturi. Toată câmpia răsuna de chiotele şi râsetele ei. Câtă bucurie simţeau părinţii în sufletele lor, privind bobocelul acela nevinovat şi plin de veselie! Într-adevăr, datorită ei, viaţa le era ca o primăvară înflorită! 
  
Însă timpul nu stătea pe loc. Anii au zburat pe nesimţite. Ghemotocul de fetiţă s-a transformat într-o fecioară mândră, concurând la frumuseţe florile câmpului, pe care le îndrăgea atât de mult. Fata devenise conştientă de frumuseţea-i neasemuită şi, încet-încet, a început să fie încrezută şi răutăcioasă. Nu mai avea respect pentru nimeni, îşi supăra părinţii, nu îi asculta şi pretindea felurite cadouri scumpe, negândindu-se că ei nu îşi pot permite să i le ofere. Obraznică şi plină de răutate, le spunea că frumuseţea ei merită orice. Se străduiau părinţii, munceau din greu pentru a satisface dorinţele fetei, însă nici măcar un „mulţumesc” nu ieşea vreodată din gura ei. 
  
Azi aşa, mâine aşa, devenea din ce în ce mai egoistă şi hapsână. Tatăl era tot mai trist, cu fiecare zi ce trecea. Mama, de nenumărate ori, se ascundea după câte un pom şi îşi plângea durerea în surdină. Faptul că nu mai putea face faţă pretenţiilor ieşite din comun ale fetei, îi provoca o mare suferinţă. Nechibzuita copilă îi cerea uneori mamei o stea de pe cer, tatălui o rază de lună, ca să îşi facă brăţară, iar când răsărea soarele, dorea o coroniţă din strălucirea lui. 
  
Frumoasă mai era fecioara, dar nesăbuită şi egoistă! Nu se gândea nicio clipă că dorinţele ei erau imposibil de realizat și îşi chinuia părinţii fără milă. Chiar şi aşa, aceştia o iubeau foarte mult, dar trăiau cu teama în suflet, întrebându-se mereu ce viitor o să aibă frumoasa lor fiică, lipsită de înţelepciune şi atât de leneşă. 
  
Vestea despre frumuseţea-i neasemuită s-a răspândit în tot ţinutul, ba chiar şi peste hotare. Au început să vină flăcăi frumoşi ca brazii în peţit. S-au bucurat bieţii părinţi, sperau că, măritându-se, fiica lor îşi va schimba comportamentul. Ei, dar fata era pretenţioasă și plină de ifose, găsea fiecărui peţitor defecte. Au venit, pe rând, toţi flăcăii satului, ba chiar și din alte sate, atraşi de frumuseţea ei. Aceştia, bine educaţi şi harnici, când îi vedeau fandoselile și pretenţiile deşuchiate sau când auzeau ce scotea din gură, făceau cale întoarsă, dezamăgiţi. Îşi ziceau în sinea lor: „Decât aşa o frumuseţe, mai bine lipsă! O să ne mulţumim cu o fată mai puţin arătoasă, dar înţeleaptă şi cu înţelegere pentru semenii săi!” 
  
Încet-încet, peţitorii s-au rărit, până nu a mai venit nici unul. Odrasla a rămas tot în grija sărmanilor părinţi. Nu se obosea nici acum să îi ajute, ba din contră, aştepta să fie servită ca o prinţesă. Trudiţi de prea multă muncă şi obosiţi sufleteşte, părinţii s-au îmbolnăvit. Nici în acele momente grele, frumoasa copilă nu avea milă pentru ei. După multă suferinţă, au plecat la cele sfinte, îndureraţi că îşi lasă fiica fără nici un căpătâi. În afară de a-și etala ifosele şi răutăţile, nu ştia să facă nimic. 
  
Singură şi neajutorată, şi-a amintit de flăcăii ce o peţiseră cândva. Pe rând, le-a ieşit în cale, dar aceştia îşi făcuseră deja un rost şi nici nu voiau să mai audă de ea. Acum îşi dădea seama unde au dus-o răutatea şi nechibzuinţa. Suferea pentru felul cum s-a purtat cu feciorii, dar şi mai mult o chinuia amintirea necazurilor pricinuite părinţilor care o iubiseră atât de mult. Le simţea lipsa şi plângea în hohote, însă regretele târzii nu îşi mai aveau rostul. Nu ştia încotro să o apuce, căci foamea îi dădea ghes. Nu avea cui cere ajutor, fiindcă toţi se fereau de ea, ştiind cât a fost de răutăcioasă cu toată lumea. 
  
În disperarea ei, îşi aminti cum părinţii mergeau de multe ori la pădure, după ciuperci şi fructe. Neavând încotro, se hotărî să facă acelaşi lucru. Luă un coşuleţ şi porni singură la drum. A găsit într-adevăr ciuperci, fructe şi chiar plante pentru ceai. Învăţase fata să-şi agonisească, cât de cât, hrana. Mergea zilnic în codru şi, de fiecare dată, se întorcea cu ceva în coşuleţ. Unii oameni o priveau compătimitori, însă alţii spuneau că îşi merită soarta, criticând totodată şi greşeala părinţilor. Dacă ei nu ar fi alintat-o atâta şi ar fi făcut-o să înţeleagă că în viaţă nu contează doar frumuseţea fizică, ci şi cea sufletească, şi compasiunea pentru semeni, cu siguranţă nu ar fi ajuns în acea situaţie! Oamenii erau cu părerile lor, însă fata era din ce în ce mai tristă. 
  
Într-o dimineaţă, când soarele abia răsărise pe cer, a fost văzută de către săteni mergând, ca de obicei, spre pădure. A fost ultima ei plecare de la casa părintească, fiindcă niciodată nu s-a mai întors. De atunci, nimeni nu a mai văzut-o şi nu a mai auzit de ea. A rămas doar trista-i poveste, ca un exemplu grăitor... 
  
Referinţă Bibliografică:
FETIŢA RĂSFĂŢATĂ / Marioara Ardelean : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2556, Anul VII, 30 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marioara Ardelean
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!