Vitralii  

O orgă într-o pădure  

O antologie de poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul şi-i înfioară clapele, îi desfundă tuburile, îi desferecă răscrucile, îi suflă putere, îi insuflă avânt – şi orga intră în percuţie cu toate sunetele gamei, în rezonanţă cu gama Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele ei se armonizează cu vocile celorlalte planete şi galaxii – şi, uneori, cu Vocea lui Dumnezeu. Este un sunet amplu, răscolitor, potenţat de succesiunea anotimpurilor: furtunos în primăvară, tonic în vară, melancolic în toamnă, tulburător în iarnă – de către albul ce le cuprinde pe toate.  

Aidoma unei astfel de orgi este recenta „Antologie CuArt 2013”, apărută în 2014, în Editura CuArt din Slatina-Olt, prin grija poetei Marinela Preoteasa, preşedinta Ligii Scriitorilor din Olt. Din acel oraş unde râul este cântat de către popor în balade ca aceasta:  

Oltule, râu blestemat,  

Ce vii aşa tulburat  

Şi cu sânge-amestecat,  

De-aduci trupuri de haiduci  

Şi căpestre de cai murgi?…  

…atmosferă ce pulsează şi în multe poezii din Antologie, aparţinând, de data aceasta, unor cântăreţi cu identitate exactă. Dintre care nu voi numi, de teamă să nu nedreptăţesc pe careva; iar de i-aş numi pe toţi n-aş face decât să substitui, în câteva pagini palide, vigoarea Antologiei.  

Sigur, nu toţi poeţii semnatari sunt din Olt ori din împrejurimi; unii vin din blânda Moldovă, alţii din Câmpia Română, alţii din meditativa Transilvanie, iar alţii din preajma veşniciei de la Sarmizegetusa. Fiecare cu izvorul său de inspiraţie, cu stilul său, cu temperamentul său – dar toţi au ceva comun din măreţia Oltului, de parcă ar fi primit botezul acestei „patetice ape”, cum o numea Bogza. Fie că scriu de ţară, de iubire, de părinţi, de natură, de Sine – un fir subţire de diamant argintiu, desprins din undele râului, le leagă silabele cântecului într-o salbă de sunete, pe care doar imensa orgă din pădurea cea vastă o poate interpreta şi difuza în Cosmos.  

Iată de ce dirijorul acestei originale simfonii – Marinela Preoteasa – merită aplauze duble: o dată ca poetă şi încă o dată ca scenaristă a acestei valoroase Antologii.  

Ion Andreiţă