Soarele a pus colier de lumină,
Şi a împletit pădurii brăţară,
I-a pus cerceii de zare albastră,
Pe buze misterul unei nopţi de vară.
Orchestra de triluri învăluie iar,
Copacii cu siluetele lor inverzite,
Pe fruntea poetului versuri tresar,
Şi cânturi ce-s numai de îngeri ştiute.
Cu mâinile-ntinse spre cer parcă zbor,
Spre înaltele zări la tronul de har,
Cu lacrimi în pleoapele pline de zori,
Şi sufletul plin de al iubirii sfânt dar.
Candid simt prezenţa Ta, Doamne,
În tot ce-Ai creat aici pe pământ,
În braţele Tale stau şi nu îmi e teamă
De ale lumii: ură, dispreţ şi tumult.
Baia Mare, 23 mai, 2018
