Poemul ploii de vară
Mi-e viaţa ca o ploaie de har şi îndurare,
Ce cade din înalt prin inimă-mi în vers
Şi simt cum udă simţuri cu dragoste în cale
Mereu cu gânduri bune şi har dumnezeiesc.
Se-adună norii albi şi se-mpletesc în soare
Şi apoi se contopesc cu cei mari, cenuşii
Şi fremătaţi de vânturi ei se transformă-n ploaie
Ce-mprospătează totul, iubirile-nviind.
Se-mbrăţişează razele de soare într-un cânt
Şi-ncep să se strecoare prin nori alunecând
Şi încălzind privirea cu doruri surâzând
Înlănţuiesc natura ca un etern veşmânt.
Oftează iar poetul şi se preface-n picuri,
Şoptind misterul dulce al ploilor de vară...
Cu pleoapele udate de dor cu dalbe stihuri
Lăsând în urmă-n taină poemul să răsară.
Baia Mare, 17 iulie 2017
Încercare
Suspinul de mână cu lacrima cântă,
Pe strune de dor pe-o chitară de flori.
Şi murmură-n strune clarul de lună,
Susură dulce, în versuri al vieţii izvor.
Bucuria în braţele ei, gingaş m-a luat.
Şi pălmile Vieţii le simt cum mă ating.
Sufletu-mi plin de rugă îl am necurmat,
Iar cântul mi-e pasul mereu spre înalt.
Zilele-mi toate ce-mi sunt aici rânduite,
Dumnezeu mi le-a scris în Cartea din cer,
Iar lacrimile strânse-s de El în burdufe…
Şi rănile mele toate-s vindecate de El.
Chiar dacă des lacrima-n gene tresare,
Şi încercarea loveşte în mine avid…
Eu bucuros şi cu pace aştept în veghere
Pe Domnul Isus, al Său nume să fie slăvit!
Baia Mare 23 iulie 2017
Renaştere
Privirea mea e curcubeul născut după ploaia
De har şi de adâcă iubire,
În care Dumnezeu se oglindeşte ca o minune
Ce mă renaşte prin Duhul întru mărire-I.
Baia Mare, 23 iulie 2017
