Ecouri
Florile vrăjite sunt pe câmpuri,
De cântecele pline de mister,
Ce-ncântă răsăritul şi amurgul,
În taina unei aşteptate veri.
Surâde viaţa în mii de feluri,
În eternul nimb al unui curcubeu.
Cu palma lui azi mângâiat-a zorii,
Îngenuncheat pios spre Dumnezeu.
Zarea albastră poartă iar sărutul,
Veşniciei încrustat în ea,
Îmbrăţişând cu dor din tot înaltul,
Cu înnoitoarea bunătate a Sa.
Inima-mi îngână sfinte imnuri,
Ce cântă-n cer doar îngerii în cor,
Iar viaţa mea e plină de ecouri,
Care coboară lin din Dumnezeu.
Cluj Napoca, 14 iulie 2016
Ploaie de seară
Clipesc mai des şi ploaia iar mă udă.
Prin ramuri vântul trece prea grăbit.
Nu are cum oftările-mi s-audă,
Ducând cu el ecouri pribegind.
Îmi vii în gând şi clipa mi-e răvaşul,
Pe care scriu un vers în cinstea Ta.
Doar Tu îmi ştii ce mare mi-e impasul,
Şi depărtarea este tot mai grea.
De când e omenirea, iubirea e iubire,
Înveşnicind trăirea pe pământ.
E ca un foc ce nu se poate stinge...
Că arde-n el în taină untdelemnul sfânt.
Adie vântul serii şi scriu pe frunza verde.
Un gând de dor îl cânt pentru amândoi.
Nu. Nu e timpul cel care se pierde...
Ci eu privind duios în ochii Tăi.
Cluj Napoca, 11 iulie 2016
Iubitorii de sine
S-au trezit în zorii zilei,
Însă dorm în miez de zi,
Căutând satisfacerea de sine,
Bâjbâind printre orgolii.
Urmăresc secunda vremii,
Ce trece pe îndelete,
Pe ceasornicul ce bate,
Însă nu pe al lor perete.
Au uitat să-şi cântărească,
Viaţa pe cântarul sacru,
Al Cuvântului cel veşnic.
Văd bârna, dar doar la altul.
Bieţii iubitori de sine!
Prin minciună şi dezmăţ,
Sunt ceasornicari ce-mbină,
Ura cu a lor dispreţ.
Stând în clocotul mândriei,
Din cazanul care fierbe,
Lumea cu a ei trufie,
Îşi dau viaţa ca simbrie.
Însă când va suna ceasul,
De plecare-n veşnicie,
Va fi prea târziu regretul...
C-au uitat de ale lor zile.
Cluj Napoca, 11 iulie 2016
Cântec de laudă
Cântec de laudă, de biruinţă
Îmi străbate fiinţa întreagă,
Ştiu că Tu dai bucurii şi dorinţă,
Celui ce-a ales în Tine să creadă.
Cu Tine sunt în viaţă şi-n moarte.
În ziuă şi-n noaptea adâncă.
De la Tine primesc libertate.
Prin Tine trăiesc şi sper în izbândă.
Biciuit sub povara ocării şi-a urii,
Ai tăcut, Dumnezeule Tare!
Dă-mi şi mie din taina-Ţi răbdării,
Şi păzeşte-mă în încercare!
Sufletu-mi şi trupu-mi doar Ţie,
Le încredinţez pe-de-a-ntregul.
Al Tău sunt Sfinte Părinte,
Doar Tu îmi eşti Salvatorul.
Cluj Napoca, 13 iulie 2016
