Plouă pe strune
Plouă pe strune de mandolină...
Versul cu versul se încunună.
Plouă cu soare, plouă cu lună,
Plouă cu Dragostea care-i Stăpână.
Astăzi privim cu genele ude
Cum visele se duc spre genune.
Batem cu pleoapele de mătase,
La uşa dorinţelor noastre.
Plouă cu vorbe, răceală şi ură
Şi crucea până-n suflet ne udă...
Dar vine ploaia cea sfântă de har
Şi primim al dragostei dar.
Adie vântul sau vine furtuna,
Când ai iubire îţi e totuna.
Eşti ca o cetate aşezată pe stâncă,
Ce ploile nu pot s-o ducă.
Cluj Napoca 8 august 2015
Libertate
Curcubeie picură cu dor de viaţă
Peste tâmplele de jar ale lumii...
Se aprind felinarele minţilor
Ecouri de braţe curate...
Cer...
Libertate...
Ochi taciturni – cortine ale eului
Îşi mângâie aripile pe geana timpului.
Zorii trag clopotele stelare...
Luceferi se urcă în carul mare.
O trâmbiţă în miezul de noapte
Rupe tăcerea negrelor şoapte...
Aduce lumină şi libertate.
Cluj Napoca 8 august 2015
Dorul românesc
S-a dus în lume dorul românesc,
Să-şi caute rostul pe la porţi străine.
Era-mbrăcat în straiul strămoşesc
Şi-n suflet purta dorinţele de bine.
S-a dus în lume dorul românesc
Şi a cântat din frunza verde amarul...
Şi doinele cu graiul lor regesc,
Le-a cântat cu jalea lui cavalul.
S-a dus în lume dorul românesc
Şi-a împletit speranţa cu credinţa
Că va găsi iubire-n tot ce-i omenesc
Şi-a pus în joc tot sufletul, fiinţa.
Şi nicăieri nu şi-a găsit perechea...
Că aici din naştere i–a fost ursita...
Văzând românii cum după el tânjesc,
S-a-ntors acasă dorul românesc.
Cluj Napoca, 8 august 2015
Cu braţele
Cu braţele nevăzute ale cuvântului
Îmbrăţişez buzele veşniciei...
Râuri de priviri
Cântă odă bucuriei...
Visele sunt paşii misterioşi
ai dorinţelor curate
pe nisipul ardent al malurilor...
apogeul...netăcut al versurilor.
Şoapte de cer se aud
Din muzica sacră a eternităţii
Ca o ploaie de har
Crâmpeie din sacrul banal
Al uitării de sine...
Sărutul Vieţii plin de iubire.
Cluj Napoca 8 august 2015
Sărbătoarea din zi
Razele soarelui în prag de zi,
Coboară de pe munte...
Ca un buchet de flori
adus de mâna luminii.
Azi e din nou sărbătoare...
Dragostea eternă dăruieşte
Tot ce are...
Lumină, căldură...şi ploaie
Ninsori de har şi petale..
Şi câmpul înflorit cu podoabele sale
Şi mângâierea vântului sosit
De la depărtarea unui întreg anotimp
Să adie la tâmpla unui zenit...
Să mai îmbrace mintea omenească
Din nou în straiul curat al gândirii
Şi să însămânţeze florile iubirii...
Să trăiască clipa nemuririi.
Cluj Napoca, 8 august 2015
Pictură
A pictat azi cerul cu mâna Lui măiastră
Ochii şoapte-i tandre în culoarea albastră.
Câmpului i-a dat o haină sacră, verde
Şi a pus coroană albă dragostei de veghe.
A luat nemărginita-I paletă de culori,
Să-mbrace orizonturi cu-al dragostei fiori.
A pus pe buzele zilei un sărut aprins
Prin florile pictate precum în paradis.
Ploi de curcubeie din ziuă până-n seară
Şi câmpuri înflorite petală cu petală...
Pictat-a mult Maestrul să poată demonstra
Cât a iubit prin veacuri fiinţa mea şi a ta.
Cluj Napoca, 8 august 2015
Vântul
Vânturi adie uşor printre stânci,
Iar norul atinge vârful de munte.
Iubirea te-ndeamnă răul să-nvingi
Să porţi diadema credinţei pe frunte.
Ne-nvaţă iar ziua prin trecerea ei,
Să facem doar ce se cuvine.
Să ne încredem tare în Dumnezeu.
Că El a fost, El este şi El vine.
Cărarea-i bătută de ploi şi de vânt
De ură şi de mulţi ipocriţi...
Dar cine rămâne până la urmă sfânt
Are şansa trăirii în veci.
Chiar ceasul din vreme ce trece fugar
Ne spue că iubirea e totul.
Avem de urcat fiecare un calvar
Şi-apoi înviaţi, trăi-vom etern cu Domnul.
Cluj Napoca, 8 august 2015
