CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Actualitate >  




Autor: Marin Voican Ghioroiu         Ediţia nr. 2370 din 27 iunie 2017        Toate Articolele Autorului

ZIUA INDEPENDENȚEI, 9 MAI 2017
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ZIUA INDEPENDENȚEI, 9 MAI 2017  
  
„Suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare!”  
  
Mihail Kogalniceanu, mai 1877  
  
 
  
Spre marea noastră rușine, aleșii noștri, autoritățile locale și chiar noi am ignorat sau doar am amintit fugitiv , ziua de 9 MAI – ZIUA INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI, mai ales că anul acesta s-au împlinit 140 de ani.  
  
Această dată de 9 mai este declarată și Ziua Europei care marchează istorica declaraţie din 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania. Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985 iar procesul de construcţie a unei Europe unite, a continuat: Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei. La 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).  
  
Dna. Primar Firea a organizat pentru celebrarea Zilei Europei, un concert ale cărui costuri au fost, potrivit mass-media, în valoare de 1.758.471 lei milioane lei.  
  
Cum și unde a fost celebrată ZIUA INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI?  
  
În aceste condiții, să ne reamintim și să prezentăm (pentru cei care nu știu, încă), pe scurt, evenimentele petrecute în urmă cu 140 de ani.  
  
Cel mai mare vis al poporului român a fost de-a lungul anilor, UNIREA, INDEPENDENTA, SUVERANITATEA.  
  
Independenţa României a fost consecinţa unui proces istoric, încununarea luptei de veacuri a poporului nostru şi nu doar efectul unui anumit moment. Mărturiile jurnalistului Mihai Eminescu din acea vreme confirmă:  
  
” Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoşii noştri dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea în genere şi România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării [ ... ]. Şi cu taate acestea fost-ar-fi cu putinţă de-a vorbi chiar de neatârnarea statului român fără a sufla praful aşezat pe tratatele noastre vechi şi de pe cronicile noastre'?... Oare Mircea I, în cei 35 de ani, Ştefan cel Mare În cei 46 de ani ai domniilor lor, au avut altă preocupare decât neatârnarea ţării ... "Aşadar "Independenţa" precum o numim astăzi nu este un "copil găsit" fără căpătâi şi fără antecedente, ci un prinţ, care dormea, cu sceptrul şi coroana alături ... Toate atributele unei neatârnări reale s-au câştigat de către Vodă Cuza, exceptând forma acestei realităţi… „  
  
Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în anul 1859, a reprezentat un moment important în istoria noastră , creând condiții oportune pentru dobândirea independenței. După Unirea Principatelor dorinţa arzătoare a poporului român a fost înfăptuirea dezideratului secular al independenţei naţionale. Prin tratatele și convențiile, încheiate de România între anii 1871-1876 , fie ele în majoritate comerciale, România și-a demonstrat poziţia naţională, ca un stat liber şi independent.  
  
Pe fondul declanşării Crizei Orientale din 1875 și a faptului că în 1876 Imperiul Otoman califica prin noua constituție că România este „o provincie privilegiată”, România a decis să se folosească de aceste împrejurări pentru a-și dobîndi independenţa.  
  
Diplomaţia românească a încercat prin Mihail Kogălniceanu, în iunie 1876, printr-o notă diplomatică adresată Imperiului Otoman şi Puterilor garante, să fie recunoscută de către Europa individualitatea statului român, numele de România și integritatea teritoriului său. Argumentele, privind justeţea drepturilor revendicate de România, au fost istorice şi politice. Esenţa mesajului diplomatic era, recunoaşterea independenţei de stat a României. Eforturile lui Mihail Kogălniceanu nu au avut sprijinul internaţional și astfel nu au avut finalitate.  
  
În acel moment Rusia era pregătită să intre în război împotriva Turciei, sub pretextul protejării creştinilor din Balcani. România intenționa o alianţă cu Rusia, pentru a-şi câştiga independenţa, prin război. Războiul fiind iminent, Rusia dorea încheierea unui tratat cu România care să permită trupelor ruse tranzitarea prin România, fără responsabilități politice. Carol I și Brătianu doreau încheierea unui tratat general care nu numai că avea să acopere chestiunile militare, ci să asigure recunoaşterea independenţei României şi să garanteze integritatea teritorială a sa.  
  
Convenţia româno-rusă semnată la 4/16 aprilie 1877, la Bucureşti reglementa tranzitul trupelor ruse spre Balcani și, în acelaşi timp, guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a României, să respecte drepturile statului român.  
  
Semnarea Convenției româno-ruse și Declarația de independență 9-10 mai 1877, prin care se înlătura suzeranitatea otomană, au determinat Imperiul Otoman să treacă la acțiuni represive bombardând localitățile românești de pe malul stâng al Dunării.  
  
Armata română a fost mobilizată (100.000 de oameni) cu mai eforturi financiare și a sprijinit trecerea trupelor țariste în sudul Dunării. Cele mai importante lupte s-au dus la Plevna dar trupele ruse au fost respinse. Frontul de la Plevna a fost pus sub comanda lui Carol I și singurul succes a fost ocuparea de către trupele române a redutei de la Grivița I.  
  
Cucerirea Plevnei a reprezentat cea mai grea etapă a războiului preconizând totodată victoria iminentă asupra Imperiului Otoman. Armata română şi-a îndreptat forţele principale spre Vidin şi Belogradgic, pe care le-a încercuit, repurtînd apoi, la 12 ianuarie 1878, o mare victorie asupra turcilor la Smîrdan.  
  
Războiul de Independență de la 1877 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com  
  
Rusia, prin maniera de a încheia pacea a adus relaţiile cu România, în pragul rupturii. Imperiul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea armistiţiului la 9/31 ianuarie 1878, făra însă ca reprezentanţii României să fi fost invitaţi la negocieri. Motivul invocat a fost că independenţa proclamată la 9 mai 1877 nu a fost încă recunoscută de Marile Puteri.  
  
Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, încheiat fără consultarea părții române recunoştea independenţa României, dar, totodată, impunea retrocedarea sudului Basarabiei, Rusiei (pentru ca să aibă deschidere la Dunăre) în schimbul Dobrogei şi Deltei Dunării. Rusia a replicat că garanţia (de integritate teritorială) fusese îndreptată împotriva Turciei şi a susţinut că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei şi nu României în 1856. România s-a alăturat celorlalte puteri europene şi a cerut revizuirea tratatului de pace.  
  
Tratatul de la Berlin a fost opera celor şapte puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul otoman, Germania şi Regatul Italiei). Ele au negociat pe seama micilor state şi a României. În ciuda unor condiţii nedrepte (acceptarea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia), ratatul de la Berlin a reprezentat consacrarea pe plan internaţional a independenţei româneşti şi intrarea cu drepturi depline a României în Europa. Astfel se înfăptuia un act de dreptate istorică: Dobrogea , străvechi teritoriu getic, unde se înalţă Trofeul lui Traian şi pe care îl stăpânise şi Mircea cel Bătrân, revenea la Patria Mamă după 461 de ani de domnie străină.  
  
 
  
 
  
 
  
În concluzie, stimați aleși, dragi cititori, haideți să ne învățăm copiii despre măreția poporului nostru, despre ce înseamnă sacrificiul de sine, despre iubirea de neam și țară. Să ne cinstim strămoșii, să fim demni și mândri că suntem români!  
  
„Din câmp, de-acasă, de la plug  
  
Plecat-am astă-vară  
  
Ca să scăpăm de turci, de jug  
  
Sărmana, scumpa ţară”  
  
 
  
Simbolul țăranului român transformat la nevoie în soldat, care cu disperare își apăra pământul strămoșesc, este redat nu numai de Mihai Eminescu care nu avea încredere decât în popor şi, în speţă, în ţărănime, ci și de alți scriitori ai vremii, printre care si Vasile Alecsandri care, profund impresionat de faptele de arme ale românilor în Războiul de Independență de la 1877, a publicat o serie de poezii adunate sub titlul generic de "Ostasii nostri". ”Peneș Curcanul” este balada românilor, nu numai a dorobanților de la Plevna și Grivița. Peneș este ROMÂNUL care a supraviețuit, care trebuie să ducă mai departe viața și să amintească mereu urmașilor de vitejia strămoșilor.  
  
„Ura! măreţ se-naltă-n vânt  
  
Stindardul României!  
  
Noi însă zacem la pământ,  
  
Căzuţi pradă urgiei!  
  
Sergentul moare şuierând  
  
Pe turci în risipire,  
  
Iar căpitanul admirând  
  
Stindardu-n fâlfâire!  
  
 
  
Şi eu, când ochii am închis,  
  
Când mi-am luat osânda:  
  
„Ah! pot să mor de-acum, am zis  
  
A noastră e izbânda!"  
  
Apoi, când iarăşi m-am trezit  
  
Din noaptea cea amară,  
  
Colea pe răni eu am găsit  
  
"Virtutea militară"!...  
  
 
  
Patriotismul, spiritul de sacrificiu al dorobanțului au demonstrat nu numai că poporul român nu-şi pierduse integritatea strămoșească și demnitatea de a fi urmașii lui Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, că la restriște îşi poate apăra „sărcia şi nevoile şi neamul", că este în stare să învingă dușmanii și astfel ȚARA îşi merită nu numai, INDEPENDENȚA, ci și aşa cum scrisese Eminescu, "la trecutu-ți mare, mare viitor !".  
  
 
  
Ec.dip.dr. Petre Răcănel  
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ZIUA INDEPENDENȚEI, 9 MAI 2017 / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2370, Anul VII, 27 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!