C I Z M A E L E C T R I C Ă
(Din ciclul „NUNTĂ-N GRĂDINARI”)
Mitică şi Costică (li se-mpleticeşte limba-n gură, se îmbrăţişează, se sărută la despărţire, îşi fac promisiuni). Muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară şi acorduri cristaline de ţambal).
M: - Costică, băiatule, fii atent!… când m-o vedea a mea, iar mă pupă… ha-ha! Nici nu ştii ce i-am dus altăieri seară?
C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!… Pardon, îmi cer scuze!
M: - Ei lasă, te iert. Apropos, tu ce-i duci, Proțap cumetri?
C: - Ce i-am dus şi-aseară, ha-ha! ...Aşa mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-aşteaptă, asta-i duc…
M: - Mai poţi, ai?! Ha-ha-haaa!… „Se dă mare,…las’ că-l cunosc eu.”
C: - Eu!… Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu voie?!...
M: - Pe nevastă-ta!?… „Bate câmpii, s-a cherchelit.”
C: - Ce dracu, Țambal!...n-o cunoşti?
M: - Bravo, Costică!…îmi placi. „Dacă nici eu n-o cunosc!…” Hai noroc şi să ne fie ca aseară! Te las, am plecat, s-a făcut târziu.
C: - Mă omule, ce dracu!... mă lași ca la dentist? Ce-a zis madam, i-a plăcut surpriza?
M: - O-ho…mai întrebi! Să facă infarct şi mai multe nu…
C: - Ei!…nu mai spune?
M: - Când a văzut-o…ce s-a mai bucurat, juram că-i o fetişcană de liceu. Ştii, o cam neglijasem în ultimul timp, că ea îmi zice că sunt mai mult cu tine, dar aseară a fost… tare, ce mai! Mi-am scos pârlela.
C: - Nu mai spune?
M: - Îi sticleau ochii, am zis c-o mănâncă. Femeia-i tot femeie… sensibilă, ce mai… iubitoare, domnule, plină de tandreţe, excitantă.
C: - Te ascut..., și?
M: - Ai văzut tu femeie să refuze darul bărbatului? Costică, dacă ştii cum să-i oferi surpriza…, se pierde. Parcă nu ştii ce plăcere simt ele? Proțapule, nu mai are rost să-ți dau amănunte cum a fost...
C: - „Ia uite, tâmpitu' de ce e-n stare, paiața dracului!” Nu vrei să ne aşezăm la o masă? Ei cu nunta lor, noi cu bairamul nostru. Păpuşico!…un rând. Vrei să ni se usuce gâtul, ha-ha-ha! (vine în fugă o fata tânără) Drăguţo, cred c-o să copertăm în noaptea asta?
M. Cooperăm, domnișoară... Nu-l lua-n seamă că e nărod.
C: Păi... da, corperăm că ți-ai găsit la amărâţii ăştia de nuntaşi să fie atenţi cu fetiţele frumoase?… (îi pune o bancnotă de 100.000 lei în decolteul rochiţei, picoliţa se retrage în grabă) Ha-ha-ha!… să-nebunesc dacă nu m-a fript la degete, Țambal. Are artilerie grea, nu glumă...
M: - Ce mai... dogoreşte pană la mine; laser ala Coandă olteanu', hă-hă-hă!...
C: - ... Ia zi-i mai departe, cum fuse? „ Pungașu'...Iar se bărbiereşte…”
M: - La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puţintel…
C: - Cine?!…
M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!... Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă… Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei. Când a simţit-o ca e caldă, a-nceput să tremure ca o sulfină, se-nroșise toată.
C: - Nu mai spune!?…Mitică, mi se ridică tensiunea.
D: - Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simţit ea o aşa căldură? Şi-a aşezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia… A pupat-o îndelung...
C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!...
M: - Nu ţi-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari!
C: - Banditule, şi ţi-a plăcut figura?
M: - Pai… de ce nu?
C: - Mă rog, cum ai învăţat-o, aşa o ai. „… Al dracu’ de pungaş, i-o serveşte caldă!… S-a dus în baie, perversu' dracu!... altfel de unde? canci și sfânta creuce.”
M: - Costică, am pregătit-o din timp, (îi spune la ureche) fără s-o vadă. Ce s-ar mi fi bucurat și a ta, e-he!...? Parcă-mi șoptrește cineva… că o s-o ceară de la a mea. Dacă i-o arăt se îndrăgosteşte de ea.
C: - S-o vadă!?… „Uite nemernicu' dracu' o vrea și pe Frusinica mea?” Păi... aşa ceva..., eu zic că se foloseşte pe întuneric.
M: - De ce pe-ntuneric?!… Pe lumină simte plăcerea deplină.
C: - Bine că ai apă caldă… „A mea n-ar admite aşa ceva... Doamne fereşte, cu lumina aprinsă!?….”
M: - Şi-o încălzeşte singură, are tot ce-i trebuie.
C: - Mă rog, dacă are… „Al dracului, i-a pus şi termostat…”
M: - Când i-a simţit căldura, a sărit la mine şi m-a pupa…(vrea să-l sărute, Costică se retrage sfios, apoi a zis printre sughiţuri): „Mitica, de ştiam că-mi pune tot sângele-n mişcare, ţi-o ceream mai demult.” Credeam că se sufocă, aşa de neastâmpărată era.
C: - Cred şi eu…„Ăsta a speriat şi pe dracul, dar femeia..., mă rog, nu se sperie cu una cu două”.
M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau şi ei.
C: - Coniţa Safta, a vrut-o şi ea!?…„Sfinte, fii bun şi iartă-i păcatele.” Mă faci să-nebunesc: bătrâna era de față?
M: - Cum să nu, ce facem ceva ca ea să nu știe? Săraca de ea!... ştii cum sunt astea bătrâne, curioase foc nevoie mare: voia s-o ţină la picioare, să-i pună sângele în mișcare.
C: - „Hodoroaga, io vrea între picioare?!...” Nu-mi vine să cred urechilor ce aud!… „Baborniţa a poftit la ea?!...”
M: - Costică, ce vrei să zici de mama soacră?
C: - Că i-ar place şi ei tot încălzită.
M: - Şi mă rog, de ce să nu i-o dau şi ei, că-i suferindă… vai şi-amar de capul ei. Abia îşi mişcă…
C: - Trupul de amantă abandonată…”târtiţa.”
M: - Te rog!…nu-ţi permit. Mama soacră nu-i ce crezi tu.
C: - Nu e!… dar pofteşte?… ha-ha! Stă de față când tu i-o dai lu' fii-sa?
M: - O foloseşte şi ea că de-aia am adus-o în casă, să le scoată răceala din oase la amândouă.
C: - Treaba ta. Jur că te vede Cel de sus.
M: - Lasă să mă vadă, am şi eu pomană pe lumea cealaltă, doar le-am făcut un bine.
C: - Te cred şi eu, dacă le bagi căldură-n oase..., mai bine nici că se putea.
M: - Mă găgăuță, o să-i prindă foarte bine şi la a ta: o cizmă electrică face minuni!
C: - Cizmă electrică?!…
M: - Ha-ha-ha!!!… Mare tâmpiut mai ești!... La ce dracu te gândești?
C: - Păi... la nimic. (picolița le cere banii pe halbe) Păcat de bere...