C I Z M A E L E C T R I C Ă 

(Din ciclul „NUNTĂ-N GRĂDINARI”) 

Mitică şi Costică (li se-mpleticeşte limba-n gură, se îmbrăţişează, se sărută la despărţire, îşi fac promisiuni). Muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară şi acorduri cristaline de ţambal). 

M: - Costică, băiatule, fii atent!… când m-o vedea a mea, iar mă pupă… ha-ha! Nici nu ştii ce i-am dus altăieri seară? 

C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!… Pardon, îmi cer scuze! 

M: - Ei lasă, te iert. Apropos, tu ce-i duci, Proțap cumetri? 

C: - Ce i-am dus şi-aseară, ha-ha! ...Aşa mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-aşteaptă, asta-i duc… 

M: - Mai poţi, ai?! Ha-ha-haaa!… „Se dă mare,…las’ că-l cunosc eu.” 

C: - Eu!… Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu voie?!... 

M: - Pe nevastă-ta!?… „Bate câmpii, s-a cherchelit.” 

C: - Ce dracu, Țambal!...n-o cunoşti? 

M: - Bravo, Costică!…îmi placi. „Dacă nici eu n-o cunosc!…” Hai noroc şi să ne fie ca aseară! Te las, am plecat, s-a făcut târziu. 

C: - Mă omule, ce dracu!... mă lași ca la dentist? Ce-a zis madam, i-a plăcut surpriza? 

M: - O-ho…mai întrebi! Să facă infarct şi mai multe nu… 

C: - Ei!…nu mai spune? 

M: - Când a văzut-o…ce s-a mai bucurat, juram că-i o fetişcană de liceu. Ştii, o cam neglijasem în ultimul timp, că ea îmi zice că sunt mai mult cu tine, dar aseară a fost… tare, ce mai! Mi-am scos pârlela. 

C: - Nu mai spune? 

M: - Îi sticleau ochii, am zis c-o mănâncă. Femeia-i tot femeie… sensibilă, ce mai… iubitoare, domnule, plină de tandreţe, excitantă. 

C: - Te ascut..., și? 

M: - Ai văzut tu femeie să refuze darul bărbatului? Costică, dacă ştii cum să-i oferi surpriza…, se pierde. Parcă nu ştii ce plăcere simt ele? Proțapule, nu mai are rost să-ți dau amănunte cum a fost... 

C: - „Ia uite, tâmpitu' de ce e-n stare, paiața dracului!” Nu vrei să ne aşezăm la o masă? Ei cu nunta lor, noi cu bairamul nostru. Păpuşico!…un rând. Vrei să ni se usuce gâtul, ha-ha-ha! (vine în fugă o fata tânără) Drăguţo, cred c-o să copertăm în noaptea asta? 

M. Cooperăm, domnișoară... Nu-l lua-n seamă că e nărod. 

C: Păi... da, corperăm că ți-ai găsit la amărâţii ăştia de nuntaşi să fie atenţi cu fetiţele frumoase?… (îi pune o bancnotă de 100.000 lei în decolteul rochiţei, picoliţa se retrage în grabă) Ha-ha-ha!… să-nebunesc dacă nu m-a fript la degete, Țambal. Are artilerie grea, nu glumă... 

M: - Ce mai... dogoreşte pană la mine; laser ala Coandă olteanu', hă-hă-hă!... 

C: - ... Ia zi-i mai departe, cum fuse? „ Pungașu'...Iar se bărbiereşte…” 

M: - La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puţintel… 

C: - Cine?!… 

M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!... Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă… Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei. Când a simţit-o ca e caldă, a-nceput să tremure ca o sulfină, se-nroșise toată. 

C: - Nu mai spune!?…Mitică, mi se ridică tensiunea. 

D: - Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simţit ea o aşa căldură? Şi-a aşezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia… A pupat-o îndelung... 

C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... 

M: - Nu ţi-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! 

C: - Banditule, şi ţi-a plăcut figura? 

M: - Pai… de ce nu? 

C: - Mă rog, cum ai învăţat-o, aşa o ai. „… Al dracu’ de pungaş, i-o serveşte caldă!… S-a dus în baie, perversu' dracu!... altfel de unde? canci și sfânta creuce.” 

M: - Costică, am pregătit-o din timp, (îi spune la ureche) fără s-o vadă. Ce s-ar mi fi bucurat și a ta, e-he!...? Parcă-mi șoptrește cineva… că o s-o ceară de la a mea. Dacă i-o arăt se îndrăgosteşte de ea. 

C: - S-o vadă!?… „Uite nemernicu' dracu' o vrea și pe Frusinica mea?” Păi... aşa ceva..., eu zic că se foloseşte pe întuneric. 

M: - De ce pe-ntuneric?!… Pe lumină simte plăcerea deplină. 

C: - Bine că ai apă caldă… „A mea n-ar admite aşa ceva... Doamne fereşte, cu lumina aprinsă!?….” 

M: - Şi-o încălzeşte singură, are tot ce-i trebuie. 

C: - Mă rog, dacă are… „Al dracului, i-a pus şi termostat…” 

M: - Când i-a simţit căldura, a sărit la mine şi m-a pupa…(vrea să-l sărute, Costică se retrage sfios, apoi a zis printre sughiţuri): „Mitica, de ştiam că-mi pune tot sângele-n mişcare, ţi-o ceream mai demult.” Credeam că se sufocă, aşa de neastâmpărată era. 

C: - Cred şi eu…„Ăsta a speriat şi pe dracul, dar femeia..., mă rog, nu se sperie cu una cu două”. 

M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau şi ei. 

C: - Coniţa Safta, a vrut-o şi ea!?…„Sfinte, fii bun şi iartă-i păcatele.” Mă faci să-nebunesc: bătrâna era de față? 

M: - Cum să nu, ce facem ceva ca ea să nu știe? Săraca de ea!... ştii cum sunt astea bătrâne, curioase foc nevoie mare: voia s-o ţină la picioare, să-i pună sângele în mișcare. 

C: - „Hodoroaga, io vrea între picioare?!...” Nu-mi vine să cred urechilor ce aud!… „Baborniţa a poftit la ea?!...” 

M: - Costică, ce vrei să zici de mama soacră? 

C: - Că i-ar place şi ei tot încălzită. 

M: - Şi mă rog, de ce să nu i-o dau şi ei, că-i suferindă… vai şi-amar de capul ei. Abia îşi mişcă… 

C: - Trupul de amantă abandonată…”târtiţa.” 

M: - Te rog!…nu-ţi permit. Mama soacră nu-i ce crezi tu. 

C: - Nu e!… dar pofteşte?… ha-ha! Stă de față când tu i-o dai lu' fii-sa? 

M: - O foloseşte şi ea că de-aia am adus-o în casă, să le scoată răceala din oase la amândouă. 

C: - Treaba ta. Jur că te vede Cel de sus. 

M: - Lasă să mă vadă, am şi eu pomană pe lumea cealaltă, doar le-am făcut un bine. 

C: - Te cred şi eu, dacă le bagi căldură-n oase..., mai bine nici că se putea. 

M: - Mă găgăuță, o să-i prindă foarte bine şi la a ta: o cizmă electrică face minuni! 

C: - Cizmă electrică?!… 

M: - Ha-ha-ha!!!… Mare tâmpiut mai ești!... La ce dracu te gândești? 

C: - Păi... la nimic. (picolița le cere banii pe halbe) Păcat de bere...