CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Creatie >  




Autor: Marin Moscu         Ediţia nr. 2540 din 14 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Marin MOSCU - PICĂTURI DE SUFLET - VERSURI (1)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SUNT OMUL CARE OMOARĂ  
 
Sunt omul care omoară  
Pasărea de nisip în largul mării,  
Strigătul calmarului  
Izbit de prova vaporului,  
Sculptat în stânca moleculei apuse.  
Sunt inima neverificată  
Ergonomic şi funcțional,  
Ascunsă într-un creier  
Al laptopului, cu tastatura  
Cât toate cuvintele din lume  
Zvârcolite, prăjite  
În cuptorul cu microunde  
Al soarelui nostru  
Ce-apune în miezul lumii,  
Arătându-ne fața ascunsă a lucrurilor.  
Aşa suntem,  
Adăpostiți în rugul închisorii  
Ce ne-nvață să fim politicoşi  
Cu toți politicienii lumii  
Care dorm pe altarul  
Neîncrederii noastre,  
Ei sunt cumințenia pământului  
De la Adam şi Eva.  
Noi suntem adevărul pus în cumpăna  
Buzelor minciunii,  
Acolo unde cucuta  
Este esența vieții.  
Judecățile sunt publice.  
Poftim! Spune şi tu ceva  
Dacă ți se dă cuvântul,  
Până atunci,  
Dumnezeu ți-l ia  
Pentru aduceri aminte.  
Crucea Sfântului Andrei,  
Tatăl meu,  
Se clatină într-un baston.  
Jur,  
Dacă vântul îl loveşte din neatenție,  
Cade, sigur cade,  
Peste umbrele pământului.  
Sunt mulțumit,  
Chiar dacă nu am nimic:  
Nici bogății,  
Nici pâine  
Şi nici sare,  
Şi nici sănătate.  
Sunt mulțumit  
Că cel puțin reprezentanții noştri,  
Cei care ne inundă cu morala,  
Sunt cei care fac biserici  
Din oasele noastre,  
Beau rouă din sudoarea noastră,  
Mănâncă pâine  
Din ciocurile porumbeilor  
Şi se închină la uşile închise,  
Considerând că sunt mai presus decât legea.  
Mai presus şi de Dumnezeu?  
 
PENTRU SLUJIREA CASTRULUI  
 
Sufletul nostru închis în inimă  
Îl hrănim cu clipa  
Torturată între dinții clepsidrei.  
Nisipul salivează peste ei pete de sânge.  
Un înger adună culorile curcubeului  
Căzut în limpezimea ochilor  
Sculptați sub fruntea împovărată  
A şoldurilor spațiului deformat  
De calciul depus între încheieturile  
Crucii de sudoare  
Care slujeşte lucrarea visului  
Pentru care înfloresc livezile  
Penelor părăsite  
De surprizele muntelui înalt  
La care vine Mahomed  
Să vadă cum sălbătăciunile  
Pasc din barba norilor.  
Izvoarele coboară în imagini  
La picioarele noastre  
Înfipte în undele băloase  
De lumină.  
Scânteile solzilor  
Rotesc ochii bunicuțelor  
Care stau cu furculițele  
Înfipte în maxilare.  
Două rădăcini de dinți scriu răvaşe  
Carierelor de pietre aruncate în rinichi  
Pentru slujirea castrului  
Care în tinerețe aduna cavaleri  
Flămânzi de carne fragedă.  
Acum stau de gardă  
La trecerea deşertului  
Peste dealurile tăiate de drumuri  
Aiurea, sub o coamă de stea,  
Unde casa sufletului îngenunchează  
Semnul din țărână a crucii  
Care creşte  
Fără să oprească numărătoarea.  
Înstărită noaptea  
Descuie lacătul cartelului  
De oase desperecheate,  
Crăcănate,  
Risipite,  
Uitate  
Pe spatele cămilei  
Numită viață  
Sau vatră de cenuşă  
Într-o oală cu apă termală!  
 
 
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT  
 
Sub privirea încețoşată,  
Crâcnesc secundele  
Rezervorului cuvintelor  
Cu sânge otrăvit.  
 
Casa oaselor  
Sprijină coama vântului  
Care-aduce pe pământ  
Măduva florilor speriate  
De umbra creştetului purității  
Spălat  
În lacrimi de cârpe.  
 
Ingenios, pământul  
Deschide poarta cartierului  
Unde tăcerile  
Se suprapun  
În sfere  
Netezite de-ntuneric.  
 
Primitorul  
Umple căciula  
Cu frunze putrede.  
 
Timpul  
Leagă rănile  
Trecute prin compoziția  
Unui ochi nevindecat  
De simfonia conştiinței.  
 
 
FURIA LUMINII DIN GURGUIELE STELELOR  
 
Spectrul luminii vine din gurguiele stelelor,  
Cursul sărbătorilor vine din dorinţa umană,  
În fiecare din noi există o pasăre-rană,  
În cuibul ei se ascunde osânda poftelor.  
 
Una din dorinţe e-nvingeri de dureri,  
Una˗i trăirea vieţii într-o singură clipă,  
Să cuprinzi universul în zbor c˗o aripă,  
Să devii nebunul încercatei puteri.  
 
Alta e pofta libertăţii în propria ţară,  
Iarba verde crescută sub tălpi cu durere,  
Hora întinsă de fraţi cu profundă plăcere,  
Pentru unii e s˗ajungă încă-o primăvară.  
 
Unii zburdă˗n bolizi pe pământul udat  
Cu lacrimi şi lumânări sub icoană,  
Unii aleargă într-o nesfârşită goană  
De˗a-nsângera istoria trimisă la mezat.  
 
Furia luminii vine din ceru-nstelat,  
Dorința nu poate fi nicicând aeriană,  
În fiecare dintre noi există o pasăre-rană,  
În cuibul ei e omul de viață-ncercat.  
 
 
SEARĂ DE MAI  
 
Seară de mai, seară de mai,  
Cu stele de lut scăldate în lapte,  
Curg triluri de păsări pe tuburi de nai,  
În noi mai renaşte o noapte.  
 
Cai pe copite rotunde de vise  
Duc îngeri de perle spre Domnul, în cer,  
Petalele florilor în vânt sunt prelinse  
Pe˗un ciucur de buze cu suc de mister.  
 
Vin fete şi băieţi la˗ntâlnire,  
Părinţii afumă în urmă cu stele,  
Fluturii nopţii ard în mocnire  
Odată cu rimele mele.  
 
 
STELE STING...  
 
Stele sting şi˗ţi spunː noapte bună!  
Cerul se închide în miez de alună,  
Inima ta în inima˗mi se cuibăreşte,  
Iubirea prinde aripi şi-nfloreşte.  
 
În chindia clipei sărutul e prelung  
Cum dulceaţa pâinii vine de sub plug,  
Gingăşia ascunde în vertebre mici  
Mângâieri şoptite cu ochi de licurici.  
 
Mă topesc în spuza sânilor fierbinţi,  
Părul tău de aur e aură de sfinţi,  
Cu degetele noastre desenăm ca semn  
Trecerea vieţii spre marele Eden.  
 
Pe˗obraz iarăşi răsare soarele regal,  
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,  
El sparge cu copita miezul de alună,  
Alergăm prin spaţii ˗ eu, soare şi tu, lună!  
 
Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi  
 
Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi,  
În subducţie erup vulcanii lavă îngheţată,  
Muşchii faciali sunt bombardaţi telemetric  
Din gheizere de suferinţă în sânge înecată.  
 
Nemărginirea crudă a ecoului bacteriei ascunse  
În pudra timpului surd, arid, depus extremofil,  
Mişună mojarele oaselor noastre, cratere sărate,  
Normalizând vama bătrâneţii în trup de copil.  
 
Sunt propriul cuceritor, sunt conchistadorul,  
Ascuns în bucurii, în lacrimi, în multe dureri  
Şi-n esenţa tuturor lucrurilor nu m-am dat bătut,  
Haos şi perfecţiune sunt pentru mine unic mister.  
 
Îmi port şansa pe şina nopţii către abstracta ziuă,  
Pe fiecare faţă soarele-i opac în haosul blajin,  
Iubita mea din inimă-ţi trimit codul descifrării –  
Cheia sărutului întruchipat de Marele Destin!  
 
 
CIREŞE STRIVITE ÎN SÂN DINADINS  
 
Sub flori de salcâm femeia dansează  
Cu cireşe strivite-n gurguie de sân,  
Îngerii-i fură din ceruri păru-i de fân,  
Apoi la pieptul meu aciuaţi visează.  
 
Inima bate rotund în delirul proptit  
Sub osia timpului jupuit de miros,  
Femeia nopţii prelungi se-nchină pios  
La cetatea de maci cu negi de iubit.  
 
La masa cu faguri gustaţi ne-ncetat,  
Luna dansează sub pleoape de vis  
În cearşaful pictat cu plăceri şi păcat.  
 
Drumul fierbinte ţine arcul întins  
Săgeţii iubirii ce m-a ochit, m-a vânat,  
Cu cireşe strivite în sân dinadins!  
 
 
SUB GHILOTINA SORŢII  
 
Nu am loc înapoia timpului niciodată,  
Nici umbra nu primește ghem de raze  
În vulva craterului nopții răsfățată  
De izvorul lacrimilor ascunse între oase.  
 
Nu știu să mă adune mângâierea ta  
În noaptea inimii turnată-n mila sorții,  
Să trăiesc din vorbe mult aș vrea  
Dar se lipește limba chiar de ușa morții.  
 
Nu mă ține drumul împărțit în două,  
Mai mult către apus, puțin în răsărit,  
Merg cum merge ceața pe calapod de rouă  
Să transforme noaptea în coji de infinit.  
 
Nu am loc în mine să-mi citesc în suflet,  
Sunt butelca vieții băută pân' la fund,  
Golul se măreşte într-un mare tunet,  
Sub ghilotina lui alunec, mă afund.  
 
Mă înconjoară liber o noapte întristată,  
Contemplu meteorul ce vine în surdină,  
Nu-l chem, îl las să zboare pe-o cale încurcată,  
Să nu mă întâlnească sub steaua din grădină.  
 
 
SUB CRUCEA-N CARE VIDUL PUTREZEŞTE  
 
Se-ndepărtează umbra de lumină,  
Și ura de iubire și dispreț,  
În suflet adevăru-i fără preț,  
Minciuna ne aduce în ruină.  
 
Cuvântu-i de prisos dacă rănește,  
Gândul e un tuci înfierbântat  
Pe care amintirea l-a uitat  
Sub crucea-n care vidul putrezește.  
 
În vis mai latră câinii întristării,  
Întunericul se varsă-n vegetale  
Când te ascunzi, nu-mi ieși în cale,  
Inima mi-am pus pe culmea zării,  
 
Acolo îngerii cad în genunchi  
Din zborul lor pornit între tornade,  
Să vadă cum intrăm în canonade  
Tăind lumina până în rărunchi.  
 
Găsim în ea copite pofticioase  
De-a călări și vânturi dar și ploi  
Să te-aducă dulce înapoi –  
Floare între florile frumoase.  
 
Ne merităm o clipă de avânt  
Între întuneric și lumină  
Și-o mână de cenușă de sulfină,  
Sfântă amintire pe pământ!  
 
Visul ce se pierde lent  
 
Dorinţa mea este un vis  
Pe-un bob de lacrimă aprins…  
 
Dorinţa mea-i steaua ce frânge  
Pâine în inima ce plânge.  
 
Când steaua mea va râde-n vis  
Vom arde-n veşnic foc nestins…  
 
Tu pură floare, eu polen  
Ce rătăcim sub cruci de lemn.  
 
Se-nchină viaţa, noi la ea  
Când lacrima devine stea,  
 
Tu inima ce-mi bate-n piept,  
Eu visul ce se pierde lent!  
 
 
 
AM FOST LACRIMA BUCURIEI ŞI A DURERII  
 
Am fost lacrima bucuriei părinților mei  
Când am gângurit cu ochii țintiți către soare,  
Când am atins cu mâna o gingașă floare,  
Când am intrat în codrul parfumului de tei.  
 
Am fost lacrima bucuriei părinților mei  
Când am împărțit bucățica de pâine  
Cu omul milostiv, c-o pasăre și-un câine,  
Când am citit povești cu oameni buni și răi.  
 
Am fost și lacrima durerii părinților mei  
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă  
Și am plecat în lumea diversă, curioasă,  
Să-mi fac viața bună,-n credința cu temei.  
 
Am fost și lacrima durerii alor mei părinți  
Când suferința mi-a cuprins trupul și anii,  
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,  
Păcat, sângele ţipă din raclele cu sfinți!  
 
 
OCHII POEZIEI  
 
Ochii poeziei văd  
Universurile concentrice,  
Universurile tangente  
Prafului de inimă  
Cu urme de ghete tocite  
De amintirile puse în  
Manuscrisele  
Înaintate spre aprobare  
Destinului cu barbă  
Înscăunat  
Pe propriile oase.  
 
Un cal înhămat  
La respirația mea  
Toacă paie de lumini  
Între dinții plombați  
Cu penițe de gheață.  
Ardoarea poeziei coboară  
Între umerii amanților  
Descântați de nemurirea  
Nimfelor cu roiuri de fluturi în ochi.  
Stomacul meu face indigestie  
De petale umplute  
Cu săruturi eliptice,  
Rotitoare în scaunul  
Propriilor oase!  
 
 
S-A ÎMBOLNĂVIT POEZIA  
 
S-a îmbolnăvit poezia omenirii,  
Respiră greoi,  
Are spută în litere,  
Tușește pe buzele cititorului,  
Spatele îi este cocoșat de silabe…  
Abia o mai țin aripile-n zbor,  
Picioarele metrice cad în neant.  
Mi-e milă de ochii plecați în lumină,  
Așa că adun poezia omenirii  
În ranița ciuruită a cerului  
Și merg în genunchi  
La vraciul universal.  
Îi ascult cuvintele ritmate,  
Curăț izvodul încercărilor,  
Adun flori de tei din pletele Escului,  
Le macin în disperarea timpului  
Ștrangulat de raze de Luceafăr,  
Fac prișniță din colb poetic  
Și o tămăduiesc ușor  
Cu epitete și metafore,  
Apoi,  
Pentru împlinirea zilei de mâine,  
Împerechez rime femeiești  
Cu rime bărbătești  
Și după o prelungă respirație  
Gură la gură,  
Urechile se deschid,  
Inima revine în poezia omenirii  
Ca un prunc gângurind  
La donița cu lapte  
Din Constelația  
Cocoșată de imaginație!  
 

PE OSIA TIMPULUI ADOARME CLEPSIDRA  
Noaptea legănată în vise de stele  
Aşază zâmbete în icoana iubirii,  
Pe osia timpului adoarme clepsidra  
Cu inima-n nisipul despărţirii.  
 
Pictez în cer fereastra de departe  
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,  
În mintea mea doar vânturile bat  
Luminând ecoul jertfei când te strig.  
 
Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,  
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,  
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite  
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.  
 
Ne prindem în sărut ca o clepsidră,  
Nisipul nostru e iubirea pură,  
Osia timpului e clipa fericirii  
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!  
 
 
CÂND NIMENI N-ARE NEVOIE DE NIMENI  
 
Când nimeni n-are nevoie de nimeni  
Ceasul universal se-neacă în albastru,  
Zborul se opreşte în nisipul rece  
Pe creanga fumegândă-a unui astru.  
 
Dragostea-i nelămurită şi-n altare  
Caută atentă sfinţirea clipei fericite,  
Suspinele să iasă din inimi dărâmate,  
Din ne-ncăpătoare suişuri rătăcite.  
 
Când nimeni n-are nevoie de nimeni,  
Noaptea răsuceşte cheia-n uşa rece,  
Lumina învoielii doarme-n nesfârşite  
Simboluri în care visul ademenit va trece.  
 
Frigul se aşterne în muc de lumânare,  
Palmele aripi de zbor imaginează,  
Ne dosim cu totul în încercări fiinţa  
De-a aduce-n viaţă clipa ce veghează:  
 
Când nimeni n-are nevoie de nimeni  
Ceasul universal îl ungem cu albastru,  
Să nu s-audă zborul prin nisipul rece,  
Prin creanga fumegândă a eului din astru.  
 
 
PĂCATE CONTEMPORANE  
 
Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,  
Împleteşte raze imemoriale, îmblânzeşte astre,  
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,  
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.  
 
Dintr-un pântec de rouă trezeşte un ecou,  
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,  
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare  
Pe o sticlă de ochelari creşte-o putredă floare.  
 
Aştept resurecţia pietrelor căzute din spaţii  
Unde îngerii morţii fac în tămâi incantaţii,  
Pământul se albeşte la faţă de lovituri şi de ură,  
Invazia catastrofei intră pe uşă cu oase în gură.  
 
Măruntaiele ruşinii se-nalţă în noapte spre stele,  
Gândurile introspecţiei prăpastiei devin rebele  
Şi-n praful saharian din care fac o mare mămăligă  
S-aud fluturii morţi cum pacea-n somn o strigă.  
 
Se desface pielea pământului în haine împuţite,  
Păcatele contemporane au zboruri ascuţite  
Şi intră unu-n altul ca ruinată iedera în noapte,  
În ocean de lacrimi lumea catastrofal se zbate!  
 
 
STATUARE  
 
Deschide sufletul cu blândețe,  
Pătrunde în interiorul inimii,  
Caută întrebările și răspunsurile  
Cu bisturiul luminii  
Gândurilor înflorite în rouă,  
Zidește încredere în copacul iubirii,  
Netezește aripile viselor  
Cu lumina razelor stelare,  
Pune fluturii în fiecare zâmbet,  
Închide amintirea scrisului  
Într-un surâs,  
Paradisul toamnei va mirosi a bronz și rugină,  
Ninsorile vor șlefui argintul îmbrățișării,  
Încolăciți în vorbe prelungi  
Vom statua flori de gheață  
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi  
De norii măcinând fulgere în  
Moara hodorogită a trăsnetelor  
Ce croncănesc într-un stol  
Parfumat cu proaspete hoituri.  
------------------------------  
MOSCU Marin, scriitor, poet (membru al USR), născut în localitatea Gloduri (azi Izvoru-Berheciului), jud. Bacău, la 26 martie 1948. Stabilit la Ploscuţeni, Vrancea. Profesor de matematică, actualmente pensionar. Volume publicate: „Călăreţul cu spatele gol” (Editura „Porto-Franco”, Galaţi,1995), „Gioconda din versuri” („Revista V”, Focşani, 2000), „Pasărea albă” (Editura „Călăuza”, Deva, 2001), „Cum se naşte dragostea” (Editura „Călăuza”, Deva, 2003), „Mare de semne” (Editura „Călăuza V.B”. Deva , 2004), „Foşnetul eternităţii” (Editura „Rafet”, Râmnicu-Sărat, 2006), „Strigătul tăcerii” (Editura „Rafet”, Râmnicu-Sărat, 2008), „Calea pustie” (Editura „Rafet”, Râmnicu-Sărat, 2010), „A deschis o floare ochii” (Editura „Rafet”, Râmnicu-Sărat, 2011), „Pete de lumină pe fereastra vieţii” („Editgraph”, Buzău, 2013), „Miau, pisoiul din ogradă” (Editura „eLiteratura”, Bucureşti, 2014), „Dragonul cu sandale de pământ” („Editgraph”, Buzău, 2014), „Pasărea cu aripi frânte” („Teocora”, Buzău, 2015), „Clepsidra vârtejului negru” („eLiteratura”, Bucureşti, 2015), „Statuia cu lacrimi” („eLiteratura”, Bucureşti, 2015), „Tresăriri” („eLiteratura”, Bucureşti, 2015), „Galaxia lebedelor negre” (Editura ART Creativ, București, 2017), „Motanul încălţat cu flori” (Editura PIM, Iaşi, 2017). Premii: Marele premiu „Salonul literar Dragosloveni” (Focşani, 8-9 decembrie 1979), Premiul Revistei „Antares” pentru poezie (Galaţi, 2008), Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate literară şi promovarea culturii vrâncene în spaţiul buzoian (16 octombrie 2008), Premiul „Florica Cristoforeanu” pentru volumul „A deschis o floare ochii” (Editura „Rafet” şi Asociaţia Culturală Renaşterea Râmniceană, Râmnicu-Sărat, 2011), „Premiul pentru un singur poem” (acordat de Revista de Cultură Antares, 2013), Premiului l (Festivalul Naţional de Creaţie "Vrancea literară", 17 octombrie 2014)  
(George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia, 10 decembrie 2017)  
Referinţă Bibliografică:
Marin MOSCU - PICĂTURI DE SUFLET - VERSURI (1) / Marin Moscu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2540, Anul VII, 14 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Moscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Moscu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!