CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Traducere >  





Ralph Waldo Emerson, traduceri

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Frumusețea  
  
Nu a fost niciodată formă nici chip  
Atât de tandră pentru SEYD precum harul  
Care nu a picotit nicidată ca o piatră  
Ci a plutit ca o lumină și a dispărut.  
Frumusețea l-a urmărit pe el pretutindeni  
În flacără, în furtună, în norii de pe cer.  
El a spart oglinda lacului să-și umple privirea  
Cu sclipirile de ametist din cioburile valurilor.  
El a aruncat cu pietricele în fântână să le asculte  
Pentru o clipă reverberațiile muzicale ale sunetelor.  
Adesea a auzit răsunetele forte ale clopotelor  
De la unduitoare tonalități la ecouri detunătoare.  
A auzit o voce pe care nimeni altcineva putea să o audă  
Din lăuntrul ființei până în sferele cele înalte.  
Pământul s-a cutremurat în ritmic tremor  
Și mările în flux și reflux de clopote epice.  
În vizuinele patimilor și-n jalea mormintelor  
El l-a văzut pe Eros irezistibil zbătându-se să iasă  
Ca soarele din întuneric și să izbăvească blestemul  
Iluminând până la marginile universului.  
Tot astfel pentru iubire el și-a dat viața  
În fidelă adorație, în disprețuitoare proslăvire,  
Cum pentru el ispitele în van și-au aruncat plasele  
Renunțând la ambiție și la câștigul amăgitor   
El a găsit că este mai multă fericire să mori,  
Să te sacrifici pentru frumos decât să trăiești pentru pâine!  
  
Odă Frumuseții  
  
O, cine ți-a descoperit, Frumusețe  
Tainele acestei inimi  
Prea credul iubitoare  
A fericirii și a nefericirii?  
Spune când în vremea care a trecut  
Mi-am dat seama că am îmbătrânit;  
Ori cărei servituți  
Fost-am vândut?  
Când prima oară ochii mei te-au văzut  
Și când m-am trezit în a ta iobăgie?  
Fascinat de mistica ta putere de atracție,  
Cel mai seducător tiran din câți există!  
Am sorbit din fântâna ta  
Iluzoriile ape ale tămăduirii;  
Tu tainicul necunoscut  
În cel de pe urmă și cel dintâi!  
Privirile tale primejdioase  
Topesc inima bărbaților;  
Cei noi născuți se cuibăresc  
La sânul mamei naturi.  
  
Mărinimos, mărinimos, promițător  
Ispitind pe zei să cadă-n păcat!  
Herald a milioane de forme  
Care a ta glorie o preamăresc.  
Frunza cea mai veștedă, lichenii pe scoarță,  
Căușul ghindei, curbura picăturii de ploaie  
Leagănul argintiu al pânzei de păianjen,  
Stropul de vin rubiniu,  
Prundișul strălucitor de la malul lacului  
Tu le-ai încrustat pe răboj  
Iar dacă în joacă i-ai cere înapoi datoria  
Natura ar deveni falimentară.  
  
Ah, la ce folosește  
Să te ascunzi sau să te depărtezi  
De Acela pe care cel Infinit  
L-a binecuvântat cu tronul gloriei Sale?  
Raiul înaltului ceresc  
Este adâncul iubirii.  
Soarele și marea  
Invocate de tine  
Mi se revelează înainte-mi  
Și mă absorb în adâncuri  
Și totuși îmi îngăduie să plutesc ostoit.  
Când Ursita mă refuză  
Inima mea alege în locul sorții pentru mine  
Fiindcă bogăția mea sufletească  
A fost plămădită din dărnicia plinătății  
Din văile mărilor și adâncurile cerurilor.  
Am agonisit câteva lucruri;  
Deschid cu mândrie atlasul  
În care se află minunatele desene  
Ale lui Salvator, ale lui Guercino,  
Gravurile lui Piranesi,  
Ascult grandioasele ode  
Ale maeștrilor din trecut  
Care auzeau muzica sferelor  
Care vedeau bine stelele;  
Barzi olimpieni care căutau  
Noimele cerești pe pământ.  
Care ne găseau mereu tineri  
Ca întotdeauna să ne păstreze așa.  
Adesea pe alei sau în lăcașuri smerite  
Descopăr duhurile cutreerând  
Care căzute din Edenul ceresc  
Pe pământul de jos rătăcesc.  
  
Tu plutind peste spuzenia valurilor  
Precum fulgerul prin furtună  
Să nu fii cumva ferecată  
Să nu fii cumva dezmierdată,  
Ca nici un picior grăbit să nu te găsească,  
Ca nici o formă perfectă să nu te supună.  
Tu cea etern trecătoare  
Cutreerând peste tot ce viețuiește,  
Gata cu măiestrie să inspiri  
Dezmeirdătoare, ostentativă dorință,  
Cer înstelat și potir de crin  
Umplut cu a ta suavă mireasmă  
Din care buzele mele n-au gustat încă  
Atât de multă dulceață ai tu.  
  
Tot ce este bun și minunat în tine  
Lucrează în strânsă legătură;  
Tu ai orbit întunericul și singurătatea  
Să dezvălui numai însușirile tale,  
Și dimineața cea rece și violacee  
Cu reflecțiunile sale pe tine adorându-te;  
Valea înverzită, piațeta din târg,  
Capodopere ale măiestriei tale;  
Precum curenții cerului azuriu  
Tu m-ai liniștit în exasperare;  
Și dacă mă împotmolesc în visare  
Mă întâmpină razele tale arzătoare.  
  
Regină peste toate! Nu cutez a muri  
Dincolo de văz și auz în adâncurile Ființei   
Să nu găsesc acolo aceeași seducătoare  
Să-i fiu înrobit Ursitei pe vecie.  
Înfricoșătoare Putere, dar cât de îndrăgită!  
Dumnezeu de ești dezleagă-mă,  
Ori mi te dăruiește tu însuți doar mie!  
  
Traduceri de Marin Mihalache  
Beauty  
Was never form and never face  
So sweet to SEYD as only grace  
Which did not slumber like a stone,  
But hovered gleaming and was gone.  
Beauty chased he everywhere,  
In flame, in storm, in clouds of air.  
He smote the lake to feed his eye  
With the beryl beam of the broken wave;  
He flung in pebbles well to hear  
The moment's music which they gave.  
Oft pealed for him a lofty tone  
From nodding pole and belting zone.  
He heard a voice none else could hear  
From centred and from errant sphere.  
The quaking earth did quake in rhyme,  
Seas ebbed and flowed in epic chime.  
In dens of passion, and pits of woe,  
He saw strong Eros struggling through,  
To sun the dark and solve the curse,  
And beam to the bounds of the universe.  
While thus to love he gave his days  
In loyal worship, scorning praise,  
How spread their lures for him in vain  
Thieving Ambition and paltering Gain!  
He thought it happier to be dead,  
To die for Beauty, than live for bread.  
  
Ode to Beauty  
  
Who gave thee, O Beauty,  
The keys of this breast,—  
Too credulous lover  
Of blest and unblest?  
Say, when in lapsed ages  
Thee knew I of old;  
Or what was the service  
For which I was sold?  
When first my eyes saw thee,  
I found me thy thrall,  
By magical drawings,  
Sweet tyrant of all!  
I drank at thy fountain  
False waters of thirst;  
Thou intimate stranger,  
Thou latest and first!  
Thy dangerous glances  
Make women of men;  
New-born, we are melting  
Into nature again.  
  
Lavish, lavish promiser,  
Nigh persuading gods to err!  
Guest of million painted forms,  
Which in turn thy glory warms!  
The frailest leaf, the mossy bark,  
The acorn’s cup, the raindrop’s arc,  
The swinging spider’s silver line,  
The ruby of the drop of wine,  
The shining pebble of the pond,  
Thou inscribest with a bond  
In thy momentary play,  
Would bankrupt nature to repay.  
  
Ah, what avails it  
To hide or to shun  
Whom the Infinite One  
Hath granted his throne?  
The heaven high over  
Is the deep’s lover;  
The sun and sea,  
Informed by thee,  
Before me run  
And draw me on,  
Yet fly me still,  
As Fate refuses  
To me the heart Fate for me chooses.  
Is it that my opulent soul  
Was mingled from the generous whole;  
Sea-valleys and the deep of skies  
Furnished several supplies;  
And the sands whereof I’m made  
Draw me to them, self-betrayed?  
I turn the proud portfolio  
Which holds the grand designs  
Of Salvator, of Guercino,  
And Piranesi’s lines.  
I hear the lofty paeans  
Of the masters of the shell,  
Who heard the starry music  
And recount the numbers well;  
Olympian bards who sung  
Divine Ideas below,  
Which always find us young  
And always keep us so.  
Oft in streets or humblest places,  
I detect far-wandered graces,  
Which, from Eden wide astray,  
In lowly homes have lost their way.  
  
Thee gliding through the sea of form,  
Like the lightning through the storm,  
Somewhat not to be possessed,  
Somewhat not to be caressed,  
No feet so fleet could ever find,  
No perfect form could ever bind.  
Thou eternal fugitive,  
Hovering over all that live,  
Quick and skilful to inspire  
Sweet, extravagant desire,  
Starry space and lily-bell  
Filling with thy roseate smell,  
Wilt not give the lips to taste  
Of the nectar which thou hast.  
  
All that’s good and great with thee  
Works in close conspiracy;  
Thou hast bribed the dark and lonely  
To report thy features only,  
And the cold and purple morning  
Itself with thoughts of thee adorning;  
The leafy dell, the city mart,  
Equal trophies of thine art;  
E’en the flowing azure air  
Thou hast touched for my despair;  
And, if I languish into dreams,  
Again I meet the ardent beams.  
  
Queen of things! I dare not die  
In Being’s deeps past ear and eye;  
Lest there I find the same deceiver.  
And be the sport of Fate forever.  
Dread Power, but dear! if God thou be,  
Unmake me quite, or give thyself to me! 
Referinţă Bibliografică:
Ralph Waldo Emerson, traduceri / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3787, Anul XI, 14 mai 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!