CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Impact > Traducere >  





Walt Whitman, Traduceri

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu Închideți Ușile Voastre  
  
Nu-mi închideți ușile voastre mărețe biblioteci,  
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,  
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.  
Din răsboiu năzărită, o carte am scris;  
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile  
lor totul.  
O carte aparte, fără nici o legătură cu restul,   
nepercepută de intelect.  
Dar în fiecare filă negrăite taine vă vor fascina.  
  
Cântecul Drumului Deschis  
  
La pas și plin de voie bună pe drumul deschis o apuc,  
Chibzuită, liberă, este lumea înaintea mea,  
Calea lungă, pământească, duce oriunde eu voi alege.  
  
De-acum înainte nu-mi mai aștept norocul, eu însumi sunt norocul,  
De-acum înainte nu mă mai tângui, nu mai păsui, nu mai am nevoie de nimic,  
Am terminat cu nemulțumirile de acasă, din biblioteci, cu obiecțiunile cârcotașe,  
Vajnic și satisfăcut de-acum călătoresc pe drumul deschis.  
  
Pământul, acesta îmi este de ajuns,  
Nu vreau constelațiile mai aproape,  
Știu că sunt foarte bine acolo unde sunt,   
Știu că toate acestea sunt suficiente celora cărora le aparțin.  
  
(Și totuși aici car vechile, seducătoarele metehne,  
Le car, bărbați și femei, le port cu mine oriunde mă duc,  
Jur că îmi este imposibil să scap de ele,  
Sunt plin de ele și le voi complini în schimb.)  
  
2.  
  
Tu drum pe care umblu și privesc, cred că tu nu ești tot ceea ce există,  
Cred că aici jur împrejur atâtea lucruri nevăzute există.  
  
Aceasta e lecția de întâmpinare, nici preferință, nici negare,  
Afroamericanul cu părul lânos, infractorul, bolnavul, analfabetul, nu sunt ignorați,   
Nașterea, pripa după doctor, cerșetorul vagabond, bețivul împleticindu-se,  
mecanicii hazlii petrecăreți,  
Tineretul scăpătat, trăsura bogatului, acel dandy, cuplul înfocat,  
Precupețul cu noaptea-n cap, dricarul, mercelogul de mobilă,   
întorcându-se din iarmaroc,  
Toți trec, și eu trec, orice lucru trece, niciunul nu poate fi osândit,  
Toți sunt păsuiți, toți îmi sunt dragi mie.  
  
Tu briză care mă primenești cu suflarea ta ca să pot glăsui!  
Voi lucruri care-mi resuscitați în memorie înțelesuri și le dați formă!  
Tu lumină care mă învălui pe mine și pe toate cele în căldicelele tale ploi mărunte!  
Voi cărări erodate de asimetricele adâncituri ale șanțurilor!  
Cred că în voi toate sunt ascunse nebănuite existențe, toate îmi sunteți atât de dragi.  
  
Voi pavoazate promenade ale orașelor! Voi strașnic arcuite borduri!  
Voi feriboturi! Voi panouri și pontoane ale debarcaderelor, stive de cherestea alineate,  
îndepărtate corăbii!  
  
Voi rânduri de case, voi fațade întretăiate de ferestre, voi acoperișuri!  
Voi pridvoare și uși! Voi tencuieli și porți forjate!  
Voi ferestre cu transparente jaluzele care dezvăluie atât de multe!  
Voi uși și scări ascendente! Voi arcade!  
Voi pavele cenușii ale interminabilelor caldarâmuri! Voi bătătorite traverse!  
De tot ce v-a atins v-ați îmbogățit și aceeași bogăție o împărțiți tainic cu mine,  
Din cei vii și cei morți ați populat întinsurile nepăsătoare, și duhurile acestora  
neîndoielnic vor fi îngăduitoare cu mine!  
  
O, Eu! O, Viață!  
  
O, eu! O viață! Dintre întrebările care se repetă  
Din nesfârșitul șir de întrebări ale scepticilor, ale orașelor pline de nerozi,  
Ale mele pe care întotdeauna mi le reproșez, (și cine este mai nărod decât mine,   
și cine mai necredincios?)  
Ale ochilor care zadarnic jinduiesc după lumină, după semnificația lucrurilor,   
ale sisificelor strădanii,  
Dintre răspunsurile nesatifăcătoare ale tuturor, ale mediocrilor și sordidelor   
mulțimi pe care le observ în juru-mi,  
Ale anilor anodini și fără noimă ai celorlalți, și între aceștia și eu amestecat,  
Întrebarea, o, eu, atât de trist repetând, la ce bun să fiu în mijlocul acestora, o, eu, o, viață?  
  
Răspunsul.  
Fiindcă tu ești aici – fiindcă viața există și identitatea,  
Fiindcă piesa continuă dramatic și poate că tu vei contribui cu un vers.  
  
Un copil a zis: Ce este iarba?  
  
Un copil a zis: Ce este iarba? Arătându-mi-o în palmele pline;  
Cum aș putea răspunde copilului? Nu știu ce este mai mult decât el.  
Bănuiesc ca ar trebui să fie blazonul stării mele sufletești,   
țesut cu fire verzi de speranță.  
  
Sau mai cred că este ștergarul Domnului,  
Ofrandă anume desenată spre aducere aminte,  
Purtând emblema Sa undeva prin colțuri ca noi văzând  
Cu luare aminte să ne întrebăm: a Cui este?  
  
Ori poate că iarba este un prunc ... vlăstar   
al germinației vegetale.  
  
Sau cred că iarba este o hieroglifă uniformă,  
Ceea ce înseamnă încolțind la fel pe plaiurile bogate și sărace  
Crescând la fel printre semenii cei negri și cei albi,  
Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, le dăruiesc tuturor la fel,   
îi întâmpin pe toți deopotrivă.  
  
Și acum mi se pare fermecător firul ierbii necosit de pe morminte.  
  
Cu tandrețe te voi atinge cârlionțată iarbă,  
S-ar putea ca tu să asuzi pe pieptul tinerilor,  
S-ar putea să fii din oameni bătrâni, sau din odraslele lor   
Poate dacă i-aș fi cunoscut i-aș fi adorat pe toți  
încă de pe când erau în poala mamelor lor,  
Și iată că tu, iarbă, poala mamelor ești.  
  
Iarba aceasta este de un verde prea închis ca să fie de pe creștetele  
încărunțite ale bătrânelor mame,  
Prea negricioasă să fie de pe bărbile spelbe ale bătrânilor,  
Prea sumbră să se tragă din cerurile roșiatice ale gurilor.  
  
O, eu percep de fapt atât de multe limbi vorbărețe!  
Și cred că vorbele nu ies din cerurile gurilor în zadar.  
  
Aș dori să pot găsi o explicație despre tinerii bărbați răposați și femei   
Și dovezi despre bătrâni și mame, despre odraslele smulse   
prea devreme din poalele lor.  
  
Ce credeți că s-a întâmplat cu acei tineri și bătrâni?  
Ce credeți că s-a întâmplat cu acele femei și copii?  
  
Ei sunt vii și bine undeva;  
Unde este cea mai măruntă încolțire nu este cu adevărat moarte,  
Și chiar dacă ar fi moartea duce la viață, nu așteaptă   
la capăt să-i pună stavilă,  
Ci se mistuie în clipa când viața a apărut.  
  
Toate merg înainte și-n afară și nimic nu se prăbușește  
Și a muri este altceva decât oricine și-ar închipui, și este  
mai ferice.  
  
Traduceri de Marin Mihalache 
Referinţă Bibliografică:
Walt Whitman, Traduceri / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3694, Anul XI, 10 februarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!