CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Spiritual >  





CUVINTELE POETICE ȘI CUVÂNTUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
● Poezia este o formă de organizare a lumii sensibile după modelul structurii cosmice create de Dumnezeu. Pentru a putea fi însă făcută perceptibilă pentru sensibilitatea omenească poezia se revelează ca umbră a Cuvântului, a Logosului divin. In penumbră, în matricea stilistică se formează astfel corpusul crepuscular poetic. Doctrina teologică și principiile estetice se dizolvă şi se dispersează în imagine devenind invizibile, dar perceptibile. Ordinea asocierii inspirate a cuvintelor ca formă a spiritului, ori a spiritului întrupat nu este o logică dependentă de coerenţa sau veridicitatea unui anumit sistem estetic, filozofic ori teologic. 
  
● Cuvintele au încărcătură spirituală, emoțională, estetică, dar nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Prin cuvinte se predică Împărăția Cuvântului. Mulți ascultând cuvintele propovăduite ajung la cunoașterea adevărului și pot deveni liberi. Mulți însă se pot rătăci și mai mult idolizând cuvintele, urmând mai mult litera cuvintelor care ucide și ignorând spiritul care este dătător de viață. 
  
● Cuvintele ne sunt de folos să comunicăm în lumea aceasta, temporară. În împărăția lui Dumnezeu cuvintele omenești își pierd importanţa, nu mai sunt necesare fiindcă vom avea parte de o cunoaștere directă, îl vom vedea pe Dumnezeu, gloria Sa, vom vedea „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Cor. 2:9) În fața unei astfel de frumuseți divine nu poți rămâne decât mut, înmărmurit sau fără de cuvinte, fericiți însă de sublimul viziunii gloriei divine. 
  
● Poetului religios i s-a darul să cunoască taina cuvintelor care vin din Cuvânt, care se adună după regulile sacre ale sintaxei și sunt legate de firul nevăzut și inspirația Duhului precum mărgele pe ață spre a crea un colier frumos, o lume, un univers subiectiv. 
  
● Intenția, dorința de a-L slăvi pe Domnul, nu trebuiesc însă inhibate de faptul că versurile pe care le scrie poetul creștin nu sunt estetic și valoric la înălțimea mesajului. Fiindcă există și poezie scrisă cu mare măiestrie profesională, încântătoare, dar lipsită de miezul adevărului și de mesajul evanghelic pe care credinciosul și biserica vor să le comunice, să fie dreaptă mărturie pentru luminarea și mângâierea celor care-l caută pe Domnul și vor să se mântuiască. Dilema sau trilema literară și estetică după care poezia trebuie înțeleasă ca artă pentru artă, artă cu tendință sau tendință cu artă rămâne deschisă. 
  
● Darul și talentul de a scrie poezie religioasă ori creștină, chiar foarte reușită ori genială nu este suficient prin sine pentru mântuire. Dar accesul căpătat prin procesul creației poetice la conștiința cosmică, la adâncurile de taină ale revelației divine și ale Cuvântului reprezintă o invitație, o posibilitate, o motivație în plus ca poetul să-și deschidă larg mintea și sufletul să primească din plinătatea de har a Duhului Sfânt, să capate înțelegerea și cunoașterea mai profundă a gloriei lui Dumnezeu. 
  
● Poetul creștin poate iubi natura, poate scrie despre frumusețea naturii, a creației lui Dumnezeu, iar cuvintele sale inspirate sunt un mijloc de a-L redescoperi pe Dumnezeu, lucrarea mâinilor și a minții Sale, fiindcă arta autentică păstrează în esenţa sa chipul primordial, divin sădit de Dumnezeu în creaţie încă de la geneză. Spre deosebire de poetul secular, naturalist, care își dedică și îşi închină creația sa poetică naturii şi lumii, poetul creștin îşi dedică talentul Creatorului naturii, poetului, şi al lumii. 
  
● Există o legătură între Cuvântul lui Dumnezeu și limbajul poetic, între teologie și poezie, între canonul biblic și libera inspirație poetică a omului care are o brumă de credință și de talent literar, un talant al exprimării artistice pe care vrea să le folosească în lucrarea de mântuire și întru slavă Domnului. Pentru poetul din afară bisericii, pentru care cel mult canonul sfintei scripturi este înțeles numai ca un un text literar și sacru, de multe ori poezia ca atare este de fapt un fel de religie personală. În simbolurile și metaforele poeziei, acesta descoperă o lume dincolo de realitatea cotidiană, percepută prin simțuri, văzută de ochi, transformată electromagnetic în imagini mentale pe paravanul cerebral. De asemenea, intuițiile pe care le are poetul secular din atingerea de expresivitatea și sonoritatea cuvintelor îl fascinează în așa măsură încât la un moment dat acesta ajunge să creadă în cuvinte, în puterea acestora de a deschide perspective și viziuni noi asupra realității. Un astfel de poet binecuvântat cu sensivitate estetică, ajunge să venereze frumusețea poemelor ca pe niște zei sau idoli fascinanţi şi inofensivi care îi îngăduiesc să intre în noaptea misterelor spre a descoperi acolo o realitate poetică, o lume de vis. Când însă poetul se trezește din acest vis și primește revelația adevărului, când Duhul Sfânt îi descoperă și vocația sa religioasă, credința în Cuvântul lui Dumnezeu, o furtună nebuloasă de contradicții începe să-i frământe conștiința. Atunci poetul trebuie să aleagă între fascinația poetică dată de talentul și creativitatea sa, darul de a scrie poezie, de a se folosi de cuvinte și a sluji cuvintelor, și credința și dorința de a sluji prin cuvinte Cuvântul Însuși, Logosul divin. Atunci poetul care primește revelația Adevărului se întreabă dacă nu cumva fascinația sa poetică este de fapt o ispită intelectuală, o curiozitate de a explora realități suprasensibile, curiozitate care, fără o busolă spirituală, poate duce la rătăcire prin pădurea de simboluri și incertitudini. 
  
● Proprietarul cuvintelor este Logosul, Cuvântul Însuși al lui Dumnezeu. Cuvintele îi iluminează pe poeți și pe oameni, dar lumina nu este în cuvinte ci în Cuvânt. Cuvintele au putere asupra celor care le citesc ori ascultă fiind purtătoare de duh. Cuvintele poetice ni se transmit prin om, dar atunci când sunt inspirate nu vin de fapt de la oameni. Oamenii, poeții sunt soliile, mesagerii unui spirit, bun sau rău, urât sau frumos, tradus pentru noi în limbă poetică. Cuvintele poetului religios, ale celui care crede în Cuvânt vin de la Cuvânt și se întorc în Cuvânt, în gloria divină a frumosului și iubirii prin care omul îl slăvește pe Creator și creația sa. Coroana creației divine, a gloriei lui Dumnezeu care este omul, dar gloria este doar a lui Dumnezeu care trebuie slăvit prin cuvânt. 
  
Referinţă Bibliografică:
CUVINTELE POETICE ȘI CUVÂNTUL / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2774, Anul VIII, 05 august 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!