CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  




Autor: Marin Mihalache         Ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

TEOLOGUMENA - DESPRE LIMITELE CUNOAȘTERII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
• S-a ajuns de mai mult timp la concluzia că nu există de fapt realitate, ci doar hermeneutică, intepretare a realității. Curiozitatea ar putea fi deci să știm și noi a cui interpretare ar fi cea corectă, cine are autoritatea și de la cine, să stabilească ce este de fapt realitatea, canonul adevărului, unde încep și unde se termină frontierele realității. Știința, se va spune, va stabili care este adevărul obiectiv. Numai că și știința, chiar și matematica abstractă, cu toate binecuvântările și beneficiile practice pe care le-au adus în viața omului, a civilizației, sunt tot heremeutică profană, tot interpretari ale realității și ale adevărului, au ca bază de plecare și depind în ultimă instanță de axiome, premize, ipoteze, postulate, pe care aprioric trebuie să le asumăm că ar fi adevărate, să le acceptăm ca pe orice alte dogme, inclusiv cele religioase, că sunt corecte, inefabile deși nimeni n-a reușit să le verifice empiric veracitatea. Rămânem până la urmă tot cu întrebarea pe care Pilat i-o pune lui Isus la judecată: „Ce este adevărul?” Ce este realitatea? (Adevărul hermeneutic)  
  
• Paradoxal totuși, dar ceea ce spune Einstein: “Când legile matematicii se referă la realitate, acestea nu sunt certe, și în măsura în care acestea sunt certe, ele nu se referă la realitate” dă totuși de gândit mai ales celor care au făcut din rațiune o dogmă religioasă. Cunoașterea rațională este limitată în genere la lumea materială, pe când imaginația, intuiția sunt infinite, străbat mai repede decât lumina întreg universul și se pot aventura chiar şi dincolo de orizonturile cunoscute ori necunoscute ale realității vizibile și invizibile. De asemenea, imaginația s-a născut în mintea ființei umane înainte ca facultățile raționale să se dezvolte şi să ajungă să domine și să eclipseze celelalte funcții cognitive precum intuiţia, creativiatea, inspiraţia artistică şi ştiinţifică. Aceste facultăţi intelectuale şi sensibile au făcut posibile geniul uman care a generat progresul științific, cultural și religios, orientand fluxul, elanul vital, conştiinţa, să se îndrepte spre cer, spre lumina transcendală și nu jos în bezna și întunericul materiei. Existența în psihicul omenesc a acestor uitate și neglijate facultăți ale cunoasterii, imaginația și intuiția, ar trebui totuși să ne dea de gândit rațional pentru ca nu cumva din greșală ori din mândrie luciferică să aruncăm inocența și frumusețea poetică și sacră a copilăriei omenești odată cu apa rece și tulbure din căpisterea civilizației. (Cunoașterea și imaginația)  
  
• Dacă nu există adevăr obiectiv ori subiectiv, fapte, realitatea, lucrul în sine, ci numai interpretări ale acestora atunci am avea o infinitate de hermeneutici, de universuri imaginative paralele, și singura posibilitate de a ieși din labirintul preplexitățiior și al incertitudinilor ar fi să o luăm de fiecare dată de la capăt, prin acceptarea faptului că dincolo de lume și de legile fizicii și ale naturii există o esență, o prezență transcedentală, o calitate, o valoare infinită, în sine, suficientă sieși, care nu are nevoie de nici o interpretare pentru a exista, dar pe care o putem cunoaște numai prin apercepție, intuiție și revelație. (Hermeneuticii)  
  
• Orice încercare de rezolvare a problemelor matematice, orice experiment științific, încep asumându-se că o anumită axiomă sau un postulat sunt adevărate. Trebuie să se admită dintru început, aprioric, prin credință, fără să se poată verifica mai întâi logic ori empiric dacă postulate sau axiomele pe care se bazează rezolvarea problemei respective sunt corecte, sau pot fi verificate. Spre deosebire de astfel de dogme matematice, dogmele religioase reprezentă expresia finală, concluzia, sinteza aposterori a unei credințe care a fost traită de mulți și astfel demonstrată a fi adevarată, cel puțin din punctul de vedere al celor care cred. Nu este exclus însă să spunem adevărul deşi premizele şi argumentele noastre să fie false sau neconvingatoare. Cunoaştem în parte fiindcă suntem doar o particulă dotată cu inteligenţă străbătând efemer, într-o clipă, un ocean de incertitudini. (Dogmele matematice și cele religioase)  
  
• Atunci când uităm că lumea în care trăim nu este decât una din posibilitățile cosmice, este greu să ieșim din labirinturile logicii, din paradox, din dilemă. Fiindcă sântem parte din această lume care ni se pare unică și privilegiată, nu putem vedea lucrurile decât dintr-o perspectivă narcisistă, parohială.(Viziunea parohială)  
  
• Dacă legile creației par simple și elegante, de ce totuși lumea ni se pare atât de complexă și complicată? Poate și fiindcă nu există nimic mai simplu decât nimicul însăși. Celelalte alternative trebuiesc să fie mai complexe măcar în aparență. (Complexitatea)  
  
• Dacă Dumnezeu va deschide vreodată și ultima pecete din cartea cunoaşterii după care se ascunde misterul creației, al existenței și al conștiinței, cu siguranță nu se va mai găsi acolo nimic din principiile logicii și rațiunii atât de omenești şi de formale. Secretul, cheia înțelepciunii divine, trebuie să fie infinit mai simplă, dumnezeiesc de simplă. S-ar putea de pildă ca Dumnezeu să ne reveleze într-o bună zi adevărul despre adevăr şi anume că poezia cea mai frumoasă, cea mai profundă şi cea mai inspirată care a fost scrisă ori doar trăită vreodată se află ascunsă de fapt în inima sau necunoscuta unei ecuaţii sau a unui simbol matematic, ori în soluţia la ecuaţiile matematice care acum sunt considerate nerezolvabile. Tot aşa poate şi soluţia la ecuaţiile matematice nerezolvabile s-ar putea găsi până la urmă printre versurile din ediţia definitivă a antologiei celor mai frumoase poezii de iubire ale lumii. (Simplitatea)  
  
  
  
  
  
  
  
 
  
  
  
  
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
TEOLOGUMENA - DESPRE LIMITELE CUNOAȘTERII / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!