CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Visare >  




Autor: Mariana Grigore         Ediţia nr. 3128 din 25 iulie 2019        Toate Articolele Autorului

Mariana GRIGORE - ALTER EGO (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PREA MULT PLOUA!  
 
Sunt udă până la lacrimi și tremur sub haina celor o mie de nopți fără soare  
Dezgustul luminii suferă de răul de înălțime  
fără să înțeleagă dilema în care se află umbra ce nu-și vede umbrarul  
Privesc hlamida cu poale albastre  
alunecă,  
mângâie falia alba a coapsei  
Foșnetul surâsului tău mustește a foame  
și mă întreb dacă și-a lipit buzele  
de obsesia că aerul adulmecat  
este sărutul celei din urmă zbateri care,  
încă ne toarnă în pocal înfrigurarea.  
Prea mult plouă!  
parcă am uitat să scot din noroiul străzii  
pașii cu urme de nisip din care mi-ai modelat  
un paj la ușa fără zăvoare  
Și dimineața asta șifonată între palmele mângâierii  
mă plouă până la lacrimi,  
uitând că nimic nu-i mai prăpăstios  
decât o furie lăuntrică  
uitată într-o amorțeală ursuză  
Prea multe încleștări sterile între inexorabila ploaie  
și visul unei nopți de vară!  
 
 
DALE SI DUNE  
 
Adevărul este o bucată de magmă  
ce strivește fiecare falangă a mâinii  
care adună petale de floare  
de pe copitele cailor de pământ  
În această splendoare difuză a reversului medaliei,  
În această prea suficiență a neantului din care ne cad pietrele,  
ne adunăm rămășițele eului ,,prea adevărat",  
din resturile unui piastru cu găuri în falsul argint  
Ne întrebăm în retorici uitate la drumul mare,  
dacă negând negația,  
vom ajunge să înclinăm umărul filosofic  
al unghiurilor obtuze,  
la 90 de grade de antiteza dintre recriminare și acceptare  
Suntem oameni!  
Ce scuză primară pentru primordiala facere din lut uscat,  
Ce,,alea jacta est" fără culorile cubului rubik,  
Nobil vid între adevărul meu și adevărul tău  
Nu suntem altceva decât minciuna care învață să își vândă picioarele  
pe o scurtătură de drum  
Ne pavează cineva tălpile cu sensul unic al sufletului?  
 
 
ALTER EGO!  
 
De mi-ar fi cuvântul arma, morții de prea multă ură  
Și silabele infernul arderii făr' de-ndurare  
Aș trimite-n bolgii pasul ce s-a-ncumetat să vină  
Cu eternuri pângărite pe a răului cărare  
Bunătatea-n coate ruptă, poartă mantie ,,regală"  
Și în rugi cu cruce-n spate urcă golgote-n pustii  
Că vândută-a fost pe-arginții numărați fără greșeală  
Socotind că albu-n suflet e prostie printre vii  
De mi-ar fi lumina vie, negură din giulgiul nopții  
Atârnată-n laț de umbră pe un eșafod de soare  
Cugetul mocirlă fi-va, ce îngroapă floarea sorții  
Iară sufletul osânda, cu ani grei de închisoare  
Nu doresc să fiu vivante în statui cu măști pe chip  
Nu vreau rol de primadonă pe a vieții scenă goală  
Îmi doresc sa fiu un lut cu contur însuflețit  
Ce alungă din pandore frigul înghețat în smoală  
Chiar de par o desuetă ce uitată-i de-astă vreme  
Fără rădăcini în crezul capului ce s-a plecat  
Zbor naivă printre bolți care-aprind în mine stele  
Și visez că doar iubirea-i simetrie pe un șart.  
 
 
HEI!  
 
Te rog sa te îndrepți de șalele ruginei!  
Ție nu îți trece prin ultima plecare  
un Paso Doble cu nechezat de stai?  
Nu auzi piedica prafului de pușcă  
ce te-a somat să predai arma fugii?  
Unde îți grăbești iluziile?  
Lasă-le să facă autostopul la drumul cu colb pe tălpile rămasului în urmă!  
De ce crezi că în cavalcade se prind gările trenurilor supraaglomerate de bilete pierdute?  
Stai ca o ultimă plecare pe peronul orei fixe  
și îți verifici indecizia pe tabela de marcaj a minutelor de întârziere  
Fugi!  
Lasă rochia prea lungă să îți alunece pe lângă dezbrăcare  
și tocul sandalelor rupe-le cu degetele foamei  
de glezne mângâiate...  
Nu te uita la rabdarea timpului  
care fumează prea multe secunde din ultima țigară,  
scrumul este doar praful din ochii care orbesc vântul  
Aleargă!  
uită umbra la colțul strazii  
și traversează pe lângă zebra cu opoziție între alb și negru  
Umărul fără zbor din fața întrebărilor,  
știe să își construiască o coapsa de răspuns  
Tu, doar aleargă înapoia fugii !  
 
 
ZÂMBETUL  
 
Cea mai nostalgică formă de inimă  
din care curg fântâni de suflet  
ce adapă setea de trăire  
Zâmbetul,  
Acea istorie fără ani și perioade numărate între naștere și moarte,  
care îți măsoară sufletul cu centimetrul soarelui răsare  
Zâmbetul,  
Emisfera de sud în care nordul îngheață și ultima eră glaciară,  
cu poli ostili primăverii  
și linii diametral opuse unei îmbrățișari de ramuri cu laur  
Zambetul,  
Cea mai dornică strângere de mână  
a degetelor avide de reverie  
în mișcări circulare de suflet  
cu final rescris de bucurie  
Zâmbetul,  
O ecuatie cu două cunoscute  
în care semnul egal este cea mai exactă deschidere a ferestrelor  
în spectrul de culoare al curcubeului  
Zâmbetul,  
O cretă pe asfaltul inimii pavat cu verde crud  
Îți recunoști primăvară sensului tău de a fi?  
 
 
ELEGIE CU INIMI!  
 
Pe străzile sunetului gol al cadenței  
îmi aud pașii cuvintelor  
alergând printre pietrele gândurilor  
în sensul privitului peste umărul umbrei  
Încerc să opresc ploaia dintre două silabe  
ce tremură sub streașina unui semn uimit de întrebare  
De ce cade în cuibul cu vrăbii,  
prada sfîșiată de păsări răpitoare ?  
Nimic,  
este totul când răspunsul  
îmi amintește de un fluture cu aripi  
ce bâjbâie prin zboruri asimetrice  
între lumină și resturi de crisalidă,  
sau de un copil ce-și împrumută candoarea,  
chipurilor de lut care cioplesc bucuria în piatră și fum  
.....  
Iar plutesc printre nori de hârtie  
care modeleaza albastrul în baloane fără ghidropă!  
Cred că mă voi întinde pe drum depărtare,  
să prind din întâmplare lungimea infinitului  
între arătătorul luminii îndreptat către ,,unde"  
și nordul înfipt ca o suliță în indecisul ,,de ce"  
Totuși, mai lasă-mă puțin înainte de răsăritul supraaglomerării nuanțelor de gri matur  
Vreau să desenez pe asfalt inimi cu formă de suflet!  
 
 
PREZENT ÎN ABSENȚE!  
 
Aș spune că prezentul este o incursiune prin cotloanele trecutului  
peste care nu s-a așezat încă praful viitorului  
Îl ștergem de colb alb pentru zile negre  
Îi lustruim clipa pe care uităm să o trăim cu gândul la ora cu 60 de bătăi pe minut  
Pantofii de la ușa fugii îi încățăm cu  
tălpile pasului cadențat pe loc  
Iar sensul înainte îl citim printre rânduri scrise alaltăieri  
În ziarul de mâine  
ne adunăm giuvaierurile de tinichea  
legate de coada câinilor ce latră la luna următoare  
Culegem flori din vaza cu imortele  
a izului de primăvară rămas în memoria albumului cu fericire colorată  
Salutăm cu mâna întinsă în golul strângerii unei alte mâini așezată cordial pe lângă trupul indiferenței  
Ne așezăm la masa tacerii ca să ascultăm cuvinte țipate de litere în asurziri sparte  
și le poleim virgulele după care urmeaza un punct  
și de la capăt  
Îmblînzim scorpii,  
dar strivim cu frig aripi de fluturi...  
Mă opresc...e prea mult prezent în golul ce continuă ca o succesiune de absențe  
 
 
INTROSPECȚIE!  
 
În gândurile mele obtuze  
am uitat să devoalez lumina paradigmei  
care începe cu o închinare pe buza unei prăpăstii în cautare de trepte  
Știu ca fiecare dimineață are amiaza unui obscur apus  
și fiecare apus, magia unei stele ce încântă cerul cu nove nenăscute  
mai știu ca pustele sădesc maci în speranța înfloririi de roșu  
iar roșul suspina sub talpa apăsată a unui puls de fericire  
Mai cuvânt uneori speranța în silabe de poduri suspendate  
(sunt cratime ce mă leagă de punctele fără virgulă)  
alteori, mă nasc pentru a doua oară  
în evul fără început al primului deceniu de întors cu fața pe dosul trecutului  
iar mâine o să mă întreb dacă azi a fost doar o efemeridă cu mai puține ore curse printre zboruri  
Și pe tine te ating cu întrebări care bat asurzitor la porți de răspuns  
(le deschizi fereastra printre ochiuri de geam opac)  
dar nu îmi pasă...  
Sunt o firidă care se deschide în peretele prelungirii tale către întrebarea următoare  
...  
Nu vânez prăzi în decolorări de colb  
Sunt doar un semn de carte al paginii ce se scrie singură!  
 
 
OCHIURI DE EU!  
 
Mi-am amintit astăzi de sensul nevorbitor al vieții  
nu are nevoie de cuvinte pentru a căuta spațiile negre pe care pășește agale lumina  
silabele îl plictisesc cu explicațiile ce-i caută indecent printre puncte,  
sensurile  
Într-o retorică ce bate la ușa unei întrebări polisemantice,  
îmi răspund printre frânturi de înțelegere  
la singura precizie din analiza sumară  
a multor euri care se proclamă esențe  
Beau vin din struguri fără invazii de grauri,  
mănânc fructe din pârgul sufletului,  
ador soarele care îmi plouă cu lacrimi de lună,  
adorm în răsărituri fără puncte cardinale în geografii istorice,  
râd în suferința fără motiv deductiv,  
îmi tai venele suferinței  
cu lama unui cuțit însetat de zbor de fluturi,  
plâng la crucea unei icoane care mă iubește în imperfecțiunea umană,  
cad și mă întreb dacă văgăunile au trepte de urcare  
....  
Înțelegi ce sunt în cine credeai că mă poți transforma?  
Lasă pânza păianjenilor să țeasă găuri...  
Eu, sunt un ochi de început în mătasea pe care tu nu o poți împleti cu vorbe răsturnate în drum.  
 
 
DEZORDINE?!  
 
Cu fiecare zi ce trece descopăr că sunt părți componente ale unui întreg...  
încerc să aflu configurația acelei definiții  
care împreunată cu sensul exact  
ar trebui să-mi ciopleasca în carne  
geometria fiecarei bucăți de umplutură  
Nu e nici măcar teamă când zăresc o umbră care mi se lipește de disconfortul plânsetului pe care îl cunosc  
mă echilibrez în decorul ce flutură pustiu,  
lacrimile steagulului alb al păcii dintre șabloane  
Apoi,  
în frenezia unui fleac ce poate că e totul sau nimic  
lipesc ziua de ieri cu stângacia intangibilă a negrului care încă mai crede în alb  
Mi-au rămas în exteriorul mâinilor răsturnate  
ochii strălucind în punctului fix al neînțelegerii  
mă întorc cu spatele la pasul dinapoia tălpii  
și constat că e din nou ordine în liniile paralele  
care îmi cambrează surâsul pe dezordinea umană a lucrurilor lăsate la locul lor.  
--------------------------  
Mariana GRIGORE  
Târgoviște  
Iulie 2019  
Referinţă Bibliografică:
Mariana GRIGORE - ALTER EGO (POEME) / Mariana Grigore : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3128, Anul IX, 25 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mariana Grigore : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Grigore
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!