eu
o ploaie
o picăturã pustie de vară
așteptând vraja aburului
să o înalțe în taină
din răcoarea pământului
lacrima învelită în verde
fantoma căzută
odată cu unica
stea în noaptea Perseidelor
cu dor de iubire
sărutând o hologramă
mirându-se în tăcere
de liniștea ce nu cuvântă
tu
un templu neşlefuit
un cactus în deșert
clipa ce a zburat
într-un fum de zâmbet
după dansul ploii pustii
parfumul tenebroasei umbre
din igluul transparent
ce se topește
la lumina opaițului
abia aprins
atât
noi...
doar trecători prin timp
(© Ionica Bandrabur Vlad)
nous
moi
une pluie
une goutte de pluie déserte en été
en attendant le charme de la vapeur
l'élever en secret
de la fraîcheur de la terre
la larme enveloppée de vert
le fantôme tombé
une fois avec l'unique
étoile dans la nuit des Perséides
avec le chagrin de l’amour
embrassant un hologramme
en s’étonnant en silence
du calme qui ne dit pas de mots
toi
un temple non poli
un cactus dans le désert
le moment qui a volé
dans une fumée de sourire
après la danse de la pluie déserte
l'odeur de la ténébreuse ombre
de l'igloo transparent
qui fond
à la lumière du lumignon
à peine allumé
c’est tout
nous ...
seulement des passants à travers le temps
(version française : Mariana Bendou)
