CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





“Vis spre înãlţimi” sau “destin în strigare”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Despre “Vis spre înãlţimi”, volumul de debut al poetei Olga Vãduva (Editura Sf.Nicolae, Brãila, 2013) s-ar putea vorbi în diferite moduri, datã fiind nota a parte pe care o face autoarea în peisajul poetic românesc al timpurilor noastre. Am ales ca sã abordez tematica poemelor sale ce par a o defini şi impune ca pe o poetã preocupatã de mersul vieţii, de condiţia efemerã a omului obligat sã îşi croiascã destinul pe un drum suspendat între cer şi pãmânt…”Doamne-am înţeles…fãr-a ta putere, / N-aş fi dobândit har şi mângâiere/” 
  
Deşi ispititã şi inspiratã adeseori de Lunã (“crãiasa din poveşti”), asemeni oricarui poet, Olga Vãduva este totuşi conştientã cã nimic nu izbuteşte fãrã ajutorul şi darul divin: ”Crudã soarta, fãr’destin, / S-a vãrsat paharul plin, / Te rog, DOAMNE, dã-mi putere, / Cã n-am nici o mângâiere.” De aceea i se roagã şi / sau îi mulţumeşte în continuare prin vers lui Dumnezeu: “Doamne, iartã-mi neputinţa, am trãit un veşnic chin, / Dac-atunci te cunoşteam, poate-aveam un alt destin , / Ştiu cã port pãcatul greu, lacrimile-mi curg cu jale , / TU, sã mã ridici mereu, sã mã-nchin Luminii Tale” şi “Dar sufletul rãnit îşi strigã umilinţa / O, dãruieşte-mi, Doamne, Nãdejdea şi Credinţa.” 
  
Nãscutã la Tulcea, România, poeta îşi oglindeşte cu mândrie întreaga existenţã în apele Dunãrii şi ale Mãrii Negre, legãnându-şi versurile asemeni valurilor acestora: “ Oraş scãldat de ape, vestigiu geto-dac” / Eterna aşezare, din veac şi pânã în veac, / În tine m-am nãscut, cu Dunãrea aproape, / Crescutã-n bucurii şi-n legãnãri de ape” şi “Aştept visul sã m-alinte / Ţãrmul cu nisip fierbinte, / Valul înspumat al mãrii / Şi ce-a fost sã las uitãrii” sau “Luaţi-mi tot, prieteni…dar nu dorul de mare, / Unde mereu mã pierd în amintiri de vis,”, etc. Nemãrginirea şi imortalitatea mãrii o atrag pe poetã dorindu-şi un acelaşi destin veşnic operei sale (“Privesc prin firul de mãtase / Culoarea mãrii strãvezie, / Cuprind tot largul c-o privire / Şi din nisip fac poezie” ) astfel cã i se adreseazã cu superioritate şi zeflemitor Morţii : “Am sã te arunc în valuri / Din coasa blestematã, lãutã am sã-ţi fac, / În hãul adâncit, pe veci sã rãmâi mutã / Sã nu mai seceri vieţi, eu am sã-ţi vin de hac.” 
  
S-ar putea spune despre Olga Vãduva şi cã este o poetã a toamnei deoarece aceasta apare frecvent în versurile ei , direct (“ Te simţi, toamnã dezarmatã? Nu te mai certa cu vara , / Cã îşi prelungeste vremea şi persistã sã mai stea […] / Nu te supãra pe mine…te admir, chiar eşti frumoasã, / Tu-mi dai crizanteme multe şi gutuile pe masã”) sau indirect (“Al toamnei cânt persistã, plângând abia se ţine / De strunele-n suspin, cu dor şi de amar,”) însã, parcurgând volumul, constatãm cã, de fapt, ea nu este decât o verigã din ciclul anotimpurilor …vieţii sale!(”Tristã-i primãvara, îşi simte sfârşitul / Vara e pe drum, îmbrãcatã-n maci” sau “ Primãvara-nbãlsãmatã / Frumuseţe rafinatã, / Nu pleca, nu-ţi lua zborul / Stai cã a-nflorit bujorul!”etc.) Aflatã la toamna vieţii, poeta îşi “rãstãlmãceşte trecutul, uitat în primãveri” pentru a regãsi noi energii şi sensuri existenţei sale. Ea face astfel apel la imaginea pãrinţilor sãi (“ Fãpturi gingaşe şi pline de blândeţe / Aţi rãzbãtut prin viaţã cu tãrie , / Pãrinţi iubiţi trecuţi de tinereţe / Înfrângeţi teama bãtrâneţii cu mândrie.”) , la frumoşii ani ai copilãriei (“Aş vrea sã fiu copil încã o datã / Sã se opreascã timpu-n loc, aş vrea”), chiar la iubirile de altã data (“Cãldura mâinii-mi dã putere / Deschid petalele pe rând, / O lacrimã cade-ntre ele / Sunt fericit!Iubesc!Sã plâng?”) pentru a-şi împrospãta forţele. Se împacã în cele din urmã cu destinul şi hotãrãşte sã-şi ducã pânã la capãt menirea , destinul poetic, “visul cãtre înãlţimi”: “Trecãtoare-s toate, viaţa-i chilipir / Le arunc pe toate şi plec mai departe.” 
  
De altfel şi iubirea este o temã omniprezentã în poezia Olgãi Vãduva , ca un fir de urzealã magica ce uneşte fiinţe şi timpuri, dimensiuni existenţiale : “Daţi-mi noaptea de iubire, lângã-o salcie la mal, / Sã cuprind tot infinitul şi alintul unui val, “ ori “ De ce iubirea-i fãr’de lege? / Cine-ar putea sã o-nţeleagã?/ Sã vinã magul sã dezlege / Misterul pentru o lume întreagã!” şi “Muşcata din balconul meu / E-o flacãrã nestinsã , / Îmi stã aproape când mi-e greu / În dragoste-i neânvinsã.”, etc. De altfel şi în poemul “GÂND DE ZIUA TA” (“Sã ai parte de iubire, dragostea te va înãlţa / Cãtre clipa nemuririi azi de ziua ta”) ori în poemul “ANIVERSARE” (“Iubire v-aţi jurat, ştiaţi c-aţi fost uniţi / Prin sfânta cununie sã nu fiţi despãrţiţi”) iubirea pare a ocupa un rol esenţial; în cel de al doilea cãpãtând chiar valoarea unui testament moral: “Sã aveţi sãnãtate şi tot ce vã doriţi / Copiii şi nepoţii mereu sã-i sfãtuiţi, / Sã vã urmeze veşnic exemplul în iubire / Sã ne trãiţi, prieteni…mulţi ani cu fericire!”. 
  
În speranţa celui de al doilea volum personal semnat Olga Vãduva, aş dori sã mai remarc uşurinţa versificaţiei şi prospeţimea exprimãrii ce fac din “Visul spre înalţimi “ al poetei un volum pe placul oricãrui cititor. 
  
© Mariana Bendou 
  
Referinţă Bibliografică:
“Vis spre înãlţimi” sau “destin în strigare” / Mariana Bendou : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3076, Anul IX, 03 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Bendou
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!