Toți absolvenții secției de limba romani afirmă că limba comună inventată de NE-ROMUL Courthiade Marcel este cea căldărărească. Nimic mai neadevărat. Courthiade a fost fidel lui Shaip Yusuf care spunea în anii 80:  

“Această gramatică şi lexicon sunt făcute după dialectele Arli, Djambashi şi Burgudji….şi din aceste dialecte aşteptăm să fie limba literară a romilor din (Macedonia şi Serbia, n.n.), şi din alte locuri unde trăiesc romii. “ ...”…Autorii …care creează simbolistica sunetelor care se aud în dialectul Arli şi Djambashi au concluzionat că sunt aceleaşi cuvinte cu ale romilor din Macedonia, şi în cel mai mare loc, în Serbia şi Kosovo. Aceste dialecte trebuie să se ia ca fundament pentru viitoarea literatură a romilor.” (sursa: Romani gramatika, pagina 18, Naša Kniga,Skopie 1980) Semnează autorul rom Shaip Yusuf şi referenţii W. R . Rishi (indian), Krim Toşev, Nedat Jasar, Nusret Sehaar.  

Limba căldărărească are câteva trăsături unice care o caracterizează. Iată care sunt acestea:  

-căldărarii folosesc articolele hotărâte LE (masc.)/ LA (fem.), respectiv pentru plural LE, la ambele genuri. La rândul lui, articolul LE are variantele ĂL/OL.  

-celelalte categorii de țigani nu folosesc formele cu "L", ci prescurtările variantelor LE și OL. Aceste prescurtări sunt E și O, folosite pentru a exprima pluralul substantivelor, verbelor sau adjectivelor.  

Însă folosirea variantelor prescurtate produce mare confuzie atunci când un căldărar vorbește cu un spoitor de pildă sau vorbitor de dialect arli din Serbia. Exemple de folosire eronată a prescurtării articolului pentru plural LE/OL:  

O juvlia- femeile/ O bakria- oile/ O bale- porcii/ O dile- nebunii.// E mursha- bărbații/ E bakria- oile/ E bale- porcii/ E dile- nebunii.  

De ce este eronat? Pentru că la formele de singular căldărarii folosesc tocmai articolele O și E! folosind "O" și "E" pt. plural nu se poate face diferența între plural și singular. Celelalte dialecte RAR folosesc articolele cu "L": le/ol,ăl.  

Căldărarii spun: E jiuvli- femeia/E bakri-oaia. O mursh- bărbatul/ O bakro- berbecul.  

Exemple căldărărești de folosire corectă a articolelor LE/LA :  

Jiuvli-femeie/ E jiuvli-femeia/Le jiuvlia- femeile. /La jiuvlia kamav: pe femeie o iubesc.  

Incorect, strat I, după clasificare făcută de Courthiade: E jiuvlia- femeile./E jiuvle kamav- Pe femeie(le?) iubesc.  

Așa înțelege un căldărar, pt. că un vorbitor de strat I nu folosește flexiunea –A, care dă sens definitiv singular construcției de mai sus. Căldărarul nu va înțelege dacă vorbitorulde Arli să zicem, iubește una singură sau mai multe femei.  

Confuzia creată de eliminarea inflexiunii –IA de către domnul Marcel Courthiade în limba romani comună  

Exemple corecte:  

Cearo- farfurie, O cearo- farfuria, Le ceare-farfuriile./ Cear-iarba, E cear- iarba, Le charia- ierburile. Ambele cuvinte, cearo- farfurie, și cear- iarbă, sunt indiene. Construcția următoare exemplifică diferența în declinarea la acuzativ prin adăugarea flexiunii masculine -es pt. farfurie și flexiunii feminine -ia pt. iarbă: "Tho LA CEARIA pe sinia"- "pune iarba pe masă."/ "Tho LE CHARES pe sinia"- "pune farfuria pe masă."  

Exemplu incorect de la celelalte dialecte:  

Un ne-căldărar vorbește cu un căldărar: (plural sau singular?) THO E CEARE PE SINIA- Pune iarba pe masă (incorect!). Tho la cearia pe sinia- corect (acuzativ).  

Construcția de mai sus este eronată deoarece lipsește flexiunea –ia pentru acuzativ, în cazul în care ascultătorul este căldărar va înțelege PUNE FARFURIILE PE MASĂ (Tho le ceare pe sinia).  

Limba comună INVENTATĂ de Courthiade nu admite dialectele care folosesc declinările cu flexiunea feminină –(I)A, elevii domniei sale folosind doar –E, și pt. masculin și pt. feminin. "E" este flexiune masculină, fiind formă prescurtată a flexiunii -ES, -e fiind și unul dintre sufixele de plural masculin. Substantivele feminine la declinarea căldărărească primesc forma –IA. Singurul dialect care diferențiază la declinări masculinul de feminin este cel căldărăresc. Celelalte dialecte folosesc flexiunea –E și pt feminin, ceea ce este confuziv, după cum am arătat mai sus.  

Căldărarul ar spune:  

Tho le chare pe sinia- pune farfuriile pe masă/ Tho la charia pe sinia- Pune(-o pe) iarba/ă pe masă.  

FORMA DEFINITIVĂ ESTE DATĂ DE FLEXIUNEA FEMININĂ " –IA" CARE NU ARE LOC ÎN LIMBA SAVANTĂ CONSTRUITĂ DE NE-ROMUL COURTHIADE.  

Alte greșeli  

Nu se poate folosi varianta prescurtată "O" a articolului "OL" în construcții de feminin de tipul: "O JUVLIA AVEN"- "Femeile vin", pt. că în căldărărească O este folosit pt. masculin, și în mintea căldărarului s-ar produce un scurtcircuit datorită faptului că el știe că O este ARTICOL MASCULIN și NU SE POATE FOLOSI pt. articularea subst. feminine. De altfel toate dialectele folosesc O pt. masculin și I/E pt. feminin, inclusiv dialectele de strat I după clasificarea lui Courthaide, care nu folosesc LE/LA, precum căldărarii.  

Una dintre regulile lingvisticii ne spune că dintre trei variante dialectale ale unui cuvânt, cea mai corectă este forma cea mai lungă. În cazul nostru, logica ne cere că dacă toate dialectele folosesc articolele O și I/E pt. singular, atunci nu se pot folosi aceleași articole pt. plural. Mai cu seamă că formele scurte ale articolelor LE/LA, sunt derivate din varianta OL ("O manusha"-"oamenii", formă incorectă, derivă din "OL manusha"-"oamenii", formă corectă), și LE ("E manusha"- "oamenii", formă incorectă, derivă din "LE manusha"-"oamenii", formă corectă). De pildă, uzitarea formei incorecte "O manush(a)"- "oamenii", plural, se confundă cu forma corectă "O MANUSH" – "omul", singular. ORI, NU PUTEM CONFUNDA PLURAL CU SINGULARUL ÎNTR-O LIMBĂ CE SE VREA LITERARĂ. Confuzia provocată de elidarea lui L din articolul OL, și folosirea lui O nediscriminatoriu și pt. singular și pt. plural, și pt. masculin și pt. feminin, demonstrează prin sondajul pe care tocmai l-am făcut în arheologia lingvistică a variantelor dialectale ale articolelor plurale O și E, că aceste articole prescurtate generează în variantele OL și LE.  

Romii consideră o jignire să fie confundați cu femeile, de aceea nu putem să spunem "E mursha"- "bărbații", pt. că E este articol feminin, și se folosește pt "E jiuvli"-"femeia". Tot așa, nu putem folosi "O" pt. fem. pl., "O juvlia"-"femeile", pt. că O este articol masculin, și jignim femeile rome, femeile rome nu sunt bărbați.  

Traducerea Bibliei  

În traducerea Bibliei nu vom putea folosi articolul prescurtat "E" în construcția "E Devle(s) na dikhleas les khonik"- "pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni" (Evanghelia după Ioan, 1, 18), pt. că Dumnezeu este O DE(VE)L, masculin, nu E DEVLI, feminin. Dumnezeu este la masculin, nu la feminin. Și de reținut este că Devel-Dumnezeu este articulat cu O în toate dialectele romilor, inclusiv spoitori, cocalari, arli sau ursari, adică dialectele declarate de strat I de Courthiade. Vom putea folosi doar "LE Devles"- "pe Dumnezeu", dar nu vom putea folosi "O DEVLES", pt. că, așa cum am zis mai sus, "O" este prescurtarea lui "Ol Devles", iar "O Del" este la nominativ, pe când "O Devles" este la acuzativ. Pur și simplu domnul Courthiade nu a prevăzut confuziile care vor urma după ce domnia sa a clasificat dialectele rome...  

Practic pentru celelalte categorii de romi nu există diferență între pluralul și singularul articolelor hotărâte. Unii romi (de strat I, după Courthiade) aplică la sfârșitul substantivului markerul –ia pt feminin, și –e pt. masculin, ceea ce este corect, dar nu fac diferență între articolele O și E, ei le folosesc și pt. plural și pt. singular, și nici nu aplică flexiuna feminină -ia, în care originează sufixul feminin pt. plural- ia. Ca atare, confuziile sunt evidente și clar demonstrate în cele de mai sus.  

Mai mult, se constată după analizarea textelor școlii lui Courthiade că limba inventată de acesta are baze în dialectul Arli, și nu în dialectul Kalderash.  

În încheiere concluzionăm încă o dată că articolul plural "LE" prin permutare a produs "ĂL" și în final "OL", și prin prescurtare a produs "E". "OL" la rândul lui a fost prescurtat în "O", ceea ce duce la neînțelegere între romi din cauza aplicării incorecte a articolelor prescurtate plurale "O" și "E" care se confundă cu articolele singulare "O" și "E". Ceea ce este mai grav este că nici domnul Marcel Courthiade, nici elevii acestuia nu au observat confuziile create, nici evoluția articolelor în cauză, dar îi obligă pe romi să vorbească și să SCRIE incorect, cu numele pompos de "limba comună literară bazată pe dialectul căldărarilor", când de fapt limba comună respectă dialectul arli din Serbia, adică exact tipurile de dialecte de strat I. Clasificarea pe trei straturi ale dialectelor rome este incorectă și preferențial făcută de Marcel Courthaide. Lingvistica este o știință precisă, și dacă vrem ca romii să aibe o limbă comună, atunci trebuie să apelăm la cercetarea științifică a limbii, și nu preferențială.  

Trebuie să avem o limbă în care vorbitorii să diferențieze masculinul de feminin, și pluralul de singular, prin articolele specifice O, I,-masc.,fem., și LE-masc. Sg/ fem+masc. pl., și LA-fem. Nu putem admite variante prescurtate întrucât produc confuzie. Și dacă limba comună creată de Courthiade este declarată oficial ca limba căldărarilor, de ce nu o recunosc căldărarii? Pentru că nu este a căldărarilor, ci a arlilor. Și domnul Courthiade deși spune că domnia sa nu a declarat un dialect superior celorlalte, de fapt, prin clasificarea dialectelor rome în trei straturi, exact asta face, a IMPUS dialectele de strat I, care au ERORILE discutate mai sus de noi. Se vede clar acest fenomen tocmai prin adoptarea articolelor hotărâte specifice dialectelor de strat I, după categorisirea domniei sale.