Limba romilor din România păstrează dovada eforturilor primilor emigranți romi de a învăța limba română științific. Deși pare deplasat, limba romani chiar o poate demonstra. Astfel, calchierea conjugării verbului „a desface”, urmează fidel limba română. În locul indianului „pâtrau”-„eu desfac”, primii romi au calchiat fidel românescul „eu desfac”, copiind chiar elementul de compunere cu sens privativ -des, și au adăugat conjugarea verbului „a face”- kărau. Rezultatul este DESKĂRAU- „eu deschid”. Imperativul este „deskăr”- „desfă!” Se poate urmări acest „deskărau” până la romii din Germania și Italia, sau alte țări, dovedind astfel că strămoșii lor au locuit inițial în Țările Române.  

Romii ursari au mers mai departe cu calchierea, și au preluat expresia românească „cerul gurii”, traducând-o cu țigănescul DEVEL, care înseamnă Dumnezeu sau cer. Cuvântul original țigănesc pentru cerul gurii este TALOI, și este înrudit cu hindusul TALU, cu același sens. Ursarii au pierdut definitiv indianul „taloi”, păstrând doar „devel”. La romii căldărari însă, „deskărau” se folosește concomitent cu indianul „pâtărau”.  

Limba ursarilor păstrează cuvinte pe care căldărarii le-au uitat, și invers. Astfel, ursarii la talpa piciorului spun „patum”, iar căldărarii au uitat acest cuvânt indian. Substantivul „talpa” este indo-european, pt. că limba hindi îl are sub formele „talla” sau „talva”– तलवा.  

Exemplele pot fi foarte multe, dar le-am ales pe acestea două pentru a arăta că limba romilor conține o hartă invizibilă a migrației strămoșilor lor...  

Când un țigan căldărar se căsătorește cu o ursăriță  

Un prieten de suflet, căldărar de neam, s-a căsătorit cu o ursăriță. Diferențele dialectale dintre cei doi romi provoacă suferințe uneori amuzante în viața cuplului. O dată așteptam cu ei autobuzul, și nea Gheorghiță Ciobotaru îmi spune enervat, știind că mă pasionează istoria limbii țigănești:  

-Uite nevasta mea nu pierde autobuzul (hasarel), ea-l fugărește (nașavel). De atât timp îi spun să zică cum trebuie.  

Soția lui evident supărată declară:  

-Daaa, știi tu bărbate limba mea. În ursărește „nașalau” înseamnă că pierd.  

Am încercat de multe ori să le explic că „hasarel” și „nașalel” sunt două sinonime în uz încă în diverse limbi indiene, și că originează în limbile vernaculare izvorâte din sanscrită. Dacă la discuța celor doi ar fi fost de față un rom din Ardeal, ar fi înțeles verbul „nașavel” complet diferit de cei doi interlocutori ai mei. Adică ursărița ar fi spus în înțelesul dialectului țiganilor ardeleni, „eu ucid autobuzul”. Unii romi ardeleni au păstrat sensul de „ucis” pt. „nașavel”. Într-adevăr, limba sancrită conține toate cele trei sensuri ale rădăcinii naș- a alerga, a pierde, a ucide. Limba hindi îl are cu sensul ursăresc, de „pierdere” - „naș”. „Hasarau” este și el tot indian la origine și înseamnă „eu pierd”. În hindi infinitivul este haarna- a pierde.  

Unirea  

Mulți ursari bătrâni însă păstrează sinonimia cuvintelor indiene „sung” și „khand”- „miros” ca și căldărarii. Mulți romi cunosc doar forma „khand” pt miros, iar „sungh” a dispărut din dialectele lor, pt că părinții lor au uitat-o. Eu însumi am învățat de la mama mea cuvintele „phivli” - „văduvă” sau „biruvli”- „albină”, târziu, pe la 25 de ani, pt că mama mea nu le folosea decât rar în țigănește preferându-le pe cele românești. Exemplificările pot fi nenumărate. Singura cale de unire și conștientizare a originii pur indiene a tuturor dialectelor romilor este studiul comparativ între TOATE limbile indiene și TOATE dialectele romilor. Privind retrospectiv, dialectele rome originează în limbile vernaculare indiene, iar asta se poate vedea și în sinonimia perfectă a lor cu limbile indiene, a unor cuvinte considerate rare sau cu sensuri pierdute în dialectele rome.  

Sinonimia pierdută  

Astfel romii spun la cărbuni „angar”, ca și indienii, dar indienii folosesc și sanscritul „koila” (care este indo-european, „coal”- „cărbune”-în engleză). Oare strămoșii romilor foloseau în India și varianta koila? Unde mai pui că în Siberia există provincia Angara unde se extrage...cărbune.  

Concluzia incursiunii noastre în istoria lingvisticii țiganilor, este că la origine, în India, toate grupurile de romi foloseau aceleași cuvinte care cu timpul și-au pierdut polisemantismul, romii păstrând doar unul sau două sensuri din cele trei hinduse, așa cu vedem din pățania mea cu nea Gheorghiță Ciobotariu, marele meu prieten și învățător în limba romani.