CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





UN BUCHET ÎNMIRESMAT DE SONETE ȘI RONDELURI SACRE
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Marian Malciu, Sonete și rondeluri în oglindă, Editura Hoffman, Caracal/2018  
  
 
  
Formula aleasă de poetul Marian Malciu pentru această nouă carte este una inedită: două formule cunoscute de poezii cu formă fixă, așezate paralel, față-n față, reflectând aceeași tematică, aleasă de autor, par să probeze virtuțile de maestru al condeiului în poezia contemporană.  
  
Autorul a ales să-și înceapă periplul liric cu una din cele trei virtuți: Credința. Așadar, ”Sonete și Rondeluri pentru Credință”. În spiritul marilor sărbători pascale, Marian Malciu începe cu Sonetul zilei de Florii”. Fidel adevărului biblic din pericopele evanghelice, autorul surprinde clipa intrării lui Isus Cristos în Ierusalim, întâmpinat de mulțimile adunate, purtând în mâini ramuri de finic și aclamându-L ca Mesia: ”Osana, întru cei de sus. Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului!”  
  
Peste doar câteva zile, aceiași oameni aveau să strige: ”Răstignește-L! Răstignește-L!”  
  
Și zâmbetul lui Isus, ridicându-se deasupra acestor oameni, în semn de iertare pentru trădarea ce avea să urmeze.  
  
Și ca să mai atenueze starea de tensiune creată de apropiata Patimă a lui Isus, poetul continuă cu un rondel primăvăratic, intitulat: ”Rondelul florilor”.  
  
Autorul respectă formula de 13 versuri, decasilabice și endecasilabice, rima – încrucișată, repetarea la mijloc și la sfârșit a primului vers și schema: 4-4-4-1.  
  
În același spirit al colocviului cu Dumnezeu, autorul continuă cu ”Sonetul invocării Domnului”, de data aceasta în formula 4-4-3-3, rima fiind 1-4, 2-3. Autorul îl imploră pe Dumnezeu ca, în haosul existent să aducă și să repună Pacea în drepturi. Și prin ”Rondelul invocării păcii” poetul în numele strămoșilor noștri daci, își exprimă nădejdea reinstaurării ordinii firii, ca la început:  
  
Sunt sacri munţii, râurile, marea, / Ce poartă prin istorii numele de dac, / Întreg pământul, cât cuprinde zarea / Între vechi hotare, sub cer scăldat în lac. // Sunt sacre cruci şi sacră ni-e strigarea / Din mănăstiri în care clopote nu tac, / Sunt sacri munţii, râurile, marea, / Ce poartă prin istorii numele de dac. / Sunt sacre rugile ce au chemarea / Divinului, cu plânsul nostru cel sărac / Dorindu-și păci din vremi cu gust ambroziac, / Căci sacră ni-i credinţa și răbdarea. // Sunt sacri munţii, râurile, marea…”  
  
Versurile surprind printr-o muzicalitate și rigurozitate deosebită.  
  
Mergând pe Calea Crucii în Timpul pascal, poetul ajunge la cea mai mare sărbătoare creștină, transpusă în formă de sonet și anume: ”Sonetul Învierii Domnului”.  
  
Și aici, poetul realizează un tablou sfânt, acela al primirii Luminii sfinte, de fiecare creștin adevărat prezent în Biserică, la Sfânta Liturghie sau așteptând acasă, cu formula sacră pregătită pe buze: ”Cristos a înviat!” precum și răspunsul pascal cunoscut: ”Adevărat a înviat!”  
  
”Lumini din mâini vestind și-n noapte drum tăind / Cât este el de lat, în case s-a intrat / Cu psalmi ce s-au cântat, la masă toți au stat, / Copii, părinți grăind, bunici arar șoptind... // Sunt veseli toți, creștini, sub ramuri de măslini, / Buchete mii de flori în sute de culori / Tăiate din grădini lipsite de ciulini, // Iar muzici de viori slăvesc pe Domnu-n sori, / Coroana cea din crini smulgând pe cea de spini / Prin cei divini fiori crescuți de până-n zori”.  
  
Autorul dedică o serie de sonete virtuților creștine, cum sunt: Iertarea, Iubirea, Virtutea Răbdării, Căința, Virtutea Înțelegerii, a Toleranței, Virtutea Smereniei, devenite pilde pentru oameni, în spiritul parabolelor evanghelice.  
  
Toate acestea alcătuiesc un portret de creștin practicant, dedicat credinței și oamenilor. Și nu numai în vorbe și gesturi, dar și în adâncul de faptă, în simțirea de suflet.  
  
Autorul are și un ”Rondel pentru Căință” care e tot o virtute biblică.  
  
Adeseori, dialogul cu Dumnezeu devine un monolog interior care-i oferă răspuns sau prilej de meditație, la marile întrebări care-l frământă.  
  
Și sonetele și rondelurile conțin o înțelepciune netrucată, firească, trăită clipă de clipă de un om ajuns în deplinătatea și maturitatea vârstei, trecut prin încercări și dovedit învingător în toate greutățile vieții.  
  
Poate că surplusul sufletesc tocmai de aceea se revarstă ca un izvor limpede, fără meandre și fără întoarceri de curs, în propria matcă.  
  
Cuvinte rare, forme vechi, regionalisme: debleu, rambleu, iertăciune, orții, tinăciune, a oști (să-l oștim), tulipă, ș.a.  
  
Un foarte frumos ”Rondel rugă Fecioarei Maria”, descoperă evlavia și ”adânca-nchinăciune” pe care autorul le manifestă față de Maica lui Dumnezeu. În același spirit de adorație poetul scrie: ”Rondel întru slava Domnului”, care este izvor al vieții în Univers.  
  
Nici măicuța nu e uitată și poetul îi dedică un emoționant și sensibil ”Rondel pentru mamă”: ”Tu pretutindeni eşti prezentă, / De când la pieptul tău am supt; / În nicio zi n-ai fost absentă / Şi m-ai iubit neîntrerupt. // M-ai învăţat să merg, atentă, / Cu răul sorţii să mă lupt; / Tu pretutindeni eşti prezentă, / De când la pieptul tău am supt; // Din dragostea ta inocentă / Lăsatu-m-ai să mă înfrupt, / În postul negru mi-ai fost frupt / Și-n toată viața, confidentă... // Tu pretutindeni ești prezentă”.  
  
Păstrtând regulile clasice de întocmire a rondelului, cât și numărul de 13 versuri, dispuse în trei strofe de câte patru versuri și un vers la sfârșit care se repetă, Marian Malciu a adăugat încărcătura emoțională generată de un subiect atât de delicat, plus muzicalitatea și perfecțiunea rotundă a rondelului, dacă ar fi să ne referim doar la acesta, reușind o performanță pe cât de simplă, pe atât de pătrunzătoare.  
  
În ”Sonet pentru credință” autorul își expune liric Crezul său poetic și religios:”O, Doamne, vin plecat, plângând a-Ți spune: / Iertare-Ți cer umil și-apoi mă-nvață / Să merg pe drum curat, să ies din ceață, / Să trec necaz, cinstit a mă impune! // Citind scripturi am reținut povaţă, / Cuibar să las, dar fără de tăciune, / Smerit, senin și doar cu gânduri bune, / La om sărman ce-nfruntă astă viaţă. // Iubind Cuvânt uitat-am de mânie, / Am înțeles divina Ta iertare / Și-acum mă-nchin și slavă îți cânt ție! // Am drept simbol credinţei mele clare / Un Crez solemn ce-i unic pe vecie. / În viața mea, eu nu-i voi da uitare”.  
  
Ca un bun creștin, autorul lasă urmașilor diverse învățături și îndemnuri pentru a trăi o viață demnă de calitatea de creștin, în ”Rondel de învățătură”: ”Iubeşte-ţi părinţii şi tot ce-i pe lume / Lăsat de Acela ce viaţa ne-a dat! / Respectă-i pe cei hărăziţi să te-ndrume, / Le-ascultă povața şi fugi de păcat! // Învață Scriptura și crede-n cutume! / Ai dragostea-n suflet, un dar minunat, / Iubește-i pe cei hărăziţi să te-ndrume, / Le-ascultă povața şi fugi de păcat! // Slăvește-L pe Domnul numindu-L pe nume, / Iubeşte-L cu teamă şi suflet curat! / Căci El este Viață și Drum luminat, / Adevărul divin, Păstor peste turme...//Iubeşte-ţi părinţii şi tot ce-i pe lume!”  
  
Și sonete și rondeluri de iertare a scris autorul, în care, conform îndemnurilor biblice, trebuie să ne iertăm apropiații, rudele și prietenii, ba chiar și dușmanii și să-i tratăm ca pe noi înșine. Autorul scrie și ”Rondel de iertare, Maicii Domnului”, fiindcă se știe că ea este mijlocitoarea noastră la Fiul ei Isus Cristos. Este totodată și o dovadă de prețuire, de adorație și devoțiune față de Măicuța Domnului, Maica Îngerilor și Maica noastră, a tuturor.  
  
Principalele sărbători creștine își găsesc expresia în aceste sonete și rondeluri, de pildă ”Rondel la Nașterea Domnului”. Dar și Ajunul Crăciunului și bradul de Crăciun, Rondel la plugușor, au parte de câte un sonet sau rondel. O notă distinctă o face un ”Sonet urare în acrostih”, dorind lumii întregi urarea specifică de La mulți ani, pe verticală. Sunt experimente, căutări, exerciții de stil lăudabile care vin să dea un plus de lumină poeziilor oferite.  
  
Câteva poezii au ca subiect scurgerea Timpului cu tot ce implică ea. De asemenea, o serie de sonete și rondeluri sunt dedicate sfintei Țări, acum suferinde, plânse, ajunsă despuiată și săracă din pricina celor care au jefuit-o.  
  
O noutate circumstanțială este legată de actuala pandemie, transpusă într-un ”Rondel pandemic”.  
  
Capitolul II are în vedere ”Sonete de dragoste” și aici ne aflăm pe terenul predilect al poetului.  
  
Șlefuite cu migala artizanului, aceste sonete sunt mici bijuterii precum lentilele lui Baruch Spinoza.  
  
Iubiri împlinite și neîmplinite, săruturi, șoapte, mângâieri, întâlniri, dorințe, amintiri, vise, nuduri, întreg arsenalul folosit de îndrăgostiți, însoțiți de acorduri dulci de vioară, își află expresia în aceste poeme romantice.  
  
E limpede că iubirea nu cunoaște vârstă și nici opreliști. Poetul rămâne un veșnic îndrăgostit, căutând prin cuvinte să-și manifeste sentimentele. Iubirea și Poezia îl mențin veșnic tânăr.  
  
Licență poetică: ”cu-a tale vii simțiri”.  
  
Locuri comune: ”ochii tăi frumoși ca două stele”.  
  
Fie iubire juvenilă, matură sau tomnatică, aceasta conține aceiași fiori lirici specifici romanticului incurabil, trubadurului neobosit care-și cântă cu suspine iubirea la balconul femeii adorate. Aici nu încap nici certuri, nici tensiuni, nici supărări pentru că dragostea acoperă totul, vocea ei e mai puternică decât toate zgomotele firii. E un sentiment stenic și revigorant. Iubirea învinge. Și acest mesaj îl transmite autorul în toate poeziile sale, indiferent de forma lor liberă sau fixă.  
  
Pentru poet, iubita e ca o vioară vibrând sub arcușul mânuit de cel îndrăgostit într-o zi de primăvară.  
  
Prin natura lor și prin muzicalitatea conferită de rimă și de repetiția la mijloc și la sfârșit a versului prim, rondelurile sunt foarte plăcute și ușor recitabile, dobândind și o tentă romantică specifică poeziei. De aceea sunt preferate de iubitorii de versuri clasice, alături de sonet care e mai pretențios, dar la fel de plin de sevă, îmbunătățit prin metaforă și alte mijloace de expresie.  
  
Cine se încumetă să aleagă acest gen de reprezentare a sentimentelor, e dublu câștigat, prin sentimente stenice, belșug de frumusețe și înțelepciune, admirație pentru natură și ca o încununare, preamărirea iubirii și a celorlalte virtuți.  
  
Marian Malciu a înțeles importanța revigorării acestor specii lirice clasice și le-a îmbunătățit prin propriile trăiri și mijloace expresive.  
  
Și în spirit ludic care nu-i lipsește autorului, și pentru reînvierea tradițiilor populare, în poezia: ”Sonet de Dragobete”, autorul îi învață pe tineri:”Doriți-vă şi faceţi flori din muguri! E un îndemn la speranță, la renaștere, la bucuria primăverii, la dragoste: ”Ne cheamă voci din mult trecute veacuri / Să ne-amintim că azi e Dragobete, / Să prindem flori de prim sezon în plete, / Amor dorind, să-i dăm impuls cu leacuri. // Din zori de zi tot vin băieţi şi fete / În straie noi de in şi de bumbacuri, / Chemând cu ochi iubirea prin iatacuri, / Suavul ei sărut pe toți să-mbete! // Tot azi, se strâng și păsări prin vâlcele, / Înalţă imn pe crengi și ram din crânguri / Din noul cuib de paie şi nuiele // Şi-apoi, iubind, se tot dansează-n cârduri./ V-aştept pe toţi, dar fără vorbe rele, / Doriți-vă şi faceţi flori din muguri!”  
  
Elogiul femeii, cu ecou de romanță, sub toate întruchipările ei, bunică, mamă, soră, soție, prietenă, iubită, îl face autorul în: Sonetul celor ce nu mai sunt, un admirabil poem evocator, transpus în amintiri: Pe toate v-am iubit: bunică, mamă, / La fel, pe tine: soră și soție, / Cu mult respect din zori până-n chindie / Și-n suflet mi-ați rămas de când în ramă // Plângând v-am pus, dar cu trăire vie / Și bun rămas ne-am luat, de bună seamă, / Știind că Domnul, sus, atunci vă cheamă / Cu suflet doar; la trup să pun făclie...// De toate, voi, mi-ați dat din viața voastră, / Un sfat și multe pilde, vorbe bune, / Mi-ați arătat să cresc și flori în glastră, // Să-nvăț, să scriu, să cânt, să fac și glume... / Nu v-am uitat! Când trec prin urbea noastră, / La loc de veci, eu multe am a spune...”  
  
Dorul, dragostea, amintirile sunt principalele elemente de construcție a sonetelor și rondelurilor unui poet romantic, veșnic tânăr în simțiri.  
  
Capitolul III vizează ”Sonete inspirate de natură”, ca să completeze în chip luminos florilegiul sonetistic și rondelistic oferit de autor.  
  
Atât de fascinanta viață a naturii nu se putea să nu-l inspire pe autorul de față și să nu-i dăruiască stări poetice unice. În spiritul acestei chemări tainice către rădăcinile vieții, poetul scrie poeme dedicate anotimpurilor, fiecare cu frumusețea și bogăția lui specifică.  
  
O undă de melancolie răzbate în sonetul:”Amurg autumnal”, dar în sfârșitul căruia se întrezărește o rază de speranță:Copacii goi, la ceruri grav se-nchină / Când ramuri triste-n vânt ce bate rece, / Cercând să-nalţe vârf cu dor de-a trece / Prin mare, grea sforţare, spre lumină. // Privind cu jale spre poteci să plece, / Se rupe frunza, plânge, greu se-nclină / Spre altă lume plină de rugină, / În care moarte doar își va petrece. // Grăbeşte seara trist apus de soare, / Stingându-i raze prin adânci ponoare, / Pe după stânci și culmi la vârf tocite. // Sunt pomii toți cu crengi adânc rănite, / Rămaşi de-acum în altă lungă stare, / Din care vor ieși cu noi lăstare”.  
  
Mai elevat este ”Sonetul iernii”, în care acest anotimp este asemuit cu o doamnă înveșmântată-n hlamidă albă și totuși, ea este: ”izvor de viață și tandrețe”:Tu ești izvor de viață și tandrețe, / Când ne îmbraci cu alba ta hlamidă / Și creste-n munți unești printr-o absidă / Ce către cer se-nalță cu suplețe. // Când treci prin ani, pari doamna cea timidă / Ce umple văi și crânguri cu noblețe, / Deși prin nea crești ape sub podețe / Iar prin nămeți te-arăți a fi placidă! // Te joci cu haz prin uliți, pe șosele, / Prin văi și deal ori tot mai sus spre creste, / Pe pârtii zbori, prin brazi croiești dantele, // Dar vifor smulgi din cele căi celeste / Să-nghețe râu și biete mici cișmele.../ Pari hâdă rău când vii cu-așa poveste!”  
  
Ceva mai vesel, dar cu aceeași temă a iernii pusă pe șotii, care-i amintește de zăpazile copilăriei, este Rondelul iernii de-nceput”.  
  
”Sonetul iernilor de ieri”, ne aduce în peisaj Iarna pe uliță – nemuritoarea poezie a lui George Coșbuc:”Eu gust sosirea ta, frumoasă iarnă, / Cuprins de dor curat și vis de taină, / Privesc păduri pe munți ce-așteaptă haină, / Iar câmp sub ger hlamidă să-și aștearnă. // Copii în grup, cu somn pierdut sub geană, / Se-ntrec cu sănii, țipă, se răstoarnă, / Iar larma lor din văi, cu ton de goarnă, / Anunță lumii-ntregi că neaua-i faină. // Prin scorburi vânt zăpadă grea ascunde, / În loc deschis ușor nămeți urnește, / Blochează drum, baraje noi croiește, // Iar fum la horn întoarce să-l înfunde. / Colinde nu-s, tăcerea doar doinește / Prin sate vechi, uitate-n timp, oriunde...” În același spirit se desfășoară și poezia: Sonet-pastel de iarnă”.  
  
Ultimul capitol are un titlu surprinzător: ”SONETE surpriză cu ziceri din Apocalipsa Sfântului IOAN Teologul”. Un poem-fluviu sub forma sonetului inspirat din pericopele biblice ale ultimului capitol al Evangheliilor.  
  
Cu privire la vremurile care vin, poetul are o serie de viziuni escatologice, pe care le așează în vers. Nota de specificitate a acestui lung poem sonetistic alcătuit din paisprezece sonete, este faptul că ultimul vers al antecedentului sonet, devine primul vers al sonetului următor. De fapt, poemul e o adaptare, un poem fluviu, o actualizare ori poate o parafrază a acestui important capitol al Bibliei, la viața și condițiile actuale, când prea puțini sunt dispuși să mai ia aminte la avertizările evanghelice.  
  
Și uneori, poemul devine un vehement rechizitoriu la adresa celor necredincioși, la adresa unei societăți bolnave care nu mai crede în nimic.  
  
Plăcute, eufonice, pline de miez, de inefabil și de avuții revărsate peste fire în inima noastră, sonetele și rondelurile lui Marian Malciu sunt comori păstrate în lacra sufletească și dăruite la rândul nostru semenilor, pentru ca înmulțite astfel, să ajungă în cât mai multe case, acolo unde este nevoie.  
  
De la poemele dedicate ”Celei care nu mai este”, la diversitatea tematică din acest recent volum, autorul a progresat vizibil, îmbogățindu-și mijloacele de expresie. Și din acest punct de vedere, aceste alcătuiri sunt deosebit de prețioase și merită tot respectul nostru.  
  
 
  
 
  
CEZARINA ADAMESCU  
  
6 Gustar 2020  
  
Sărbătoarea Schimbării la Față  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
UN BUCHET ÎNMIRESMAT DE SONETE ȘI RONDELURI SACRE / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3516, Anul X, 16 august 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!