Sonet, Luceafărului
Născut ai fost să creşti în suferinţă,
Să ai alături prieteni devotaţi
Şi, din păcate, duşmani nedeclaraţi,
Iar alţii slabi, lipsiţi de chibzuinţă.
Dar tu, crescut-ai peste acei bărbaţi,
Tu, filosof, poet de referinţă,
Ce-ai oferit întregii lumi ştiinţă
Şi-ai luminat-o cu rima din Carpaţi.
Cuvinte-ţi s-au născut în sfere-nalte
Să dea mulţimii rostul ei pe lume,
La ceasul greu pe oameni să-i îndrume,
Iar suflete să-nvețe să tresalte.
Ne-ai învățat să nu uităm cutume,
Iar Țării dragi să-i respectăm sfânt nume!
Pantum, Luceafărului
"A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată..."...
Ai fost şi, iată, astăzi eşti
La fel ca altădată...!
A fost ca niciodată
Pe plaiu-acesta românesc,
La fel ca altădată,
Poetul-geniu ce-l cinstesc!
Pe plaiu-acesta românesc
A scris, cum nu se poate,
Poetul-geniu ce-l cinstesc
Şi-a strălucit în toate!
A scris cum nu se poate
În proză, stihuri, mii şi mii,
Şi-a strălucit în toate
Ce s-au păstrat şi astăzi vii...
În proză, stihuri, mii şi mii,
Găsit-am sentimente
Ce s-au păstrat şi astăzi vii,
În parte, transcendente...
Găsit-am sentimente
Adânci şi-nalte până-n cer,
În parte, transcendente,
Din Dumnezeu, nu Lucifer...
Adânci şi-nalte până-n cer
I-au fost subtile gânduri,
Din Dumnezeu, nu Lucifer,
Scrise în pagini, rânduri...
I-au fost subtile gânduri,
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise în pagini, rânduri,
Cum n-au fost alte niciodat'...
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise din tainele cereşti
Cum n-au fost alte niciodat',
La Eminescu doar citeşti!
Unor poeţi "în alb”
„Porni Luceafărul” la drum…
Prin pagini, mii, deschis-a calea,
Lumină a făcut din scrum,
Arzând în ea dureri şi jalea.
Dar prea curând se-nchid iar foi
Şi liber drum e dat uitării,
Acum, când năvăliţi şuvoi
În numele emancipării.
Aţi dat la prunci doar firmituri
Din limba noastră cea frumoasă,
Din basm scornit-aţi aventuri
Iar poezia e scabroasă.
Voi n-aveţi temă, nici subiect,
N-aveţi nici virgulă în versuri,
N-aveţi, de altfel, nici respect
Când scrieţi titluri fără sensuri.
Împrumutaţi cuvinte noi
Din alte limbi, necunoscute,
Să faceţi mare tărăboi
Că-n limba noastră nu-s trecute.
Licenţe naşteţi zi de zi,
De parc-aţi vinde la tarabă,
Dar par ca mobila, de-ar fi
Modernă, pusă în cocioabă.
Doresc să scrieţi poezii,
În versuri albe să vă fie,
Dar împănaţi cu frenezii
Şi scrieți rime pe hârtie!
