CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Umoristic >  





VREME GREA ÎN VREMURI GRELE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Se întâmpla în urmă cu o săptămână, când vremea descuraja oamenii. Se împletea toamna cu iarna...  
  
Ploaia măruntă se transformase în lapoviță și, parcă neașteptat de repede, a început să ningă. Domnul Costache și-a ridicat gulerul paltonului, și-a îndesat căciula pe cap cu forță proletară și s-a grăbit să găsească un loc în care vântul rece să nu-i brăzdeze obrazul și să-i nu-i îngreuneze respirația. Uitase că are umbrelă în gentuța purtată școlărește pe umăr. Gâfîia deja și picioarele îl purtau neglijent prin stratul alunecos de zăpadă, chiar dacă acesta nu depășea 1-2 centimetri. De supărare, trecuse la un ritm alert de deplasare, dar deloc racordat la slaba sa pregătire fizică. Tocmai când mergea mai repejor, dar fără spor, auzise un salut adresat chiar persoanei sale, dar el privea țintă caldarâmul alb. A mai auzit o dată același salut și în același fel formulat, pomenindu-i-se numele:  
- Seară bună, coane Costache!  
”Hm! Costache, am înțeles eu că a zis... Să fi fost tot vântul? Dar de unde, mama dracului, știe și ăsta cum mă cheamă pe mine? ... Ducă-se pe pustii! Abia alerg. Nu am timp de palavre”, și-a zis domnul Costache suflând cuvintele învăluite de aburi de îndată ce-i ieșeau din gură ca la o locomotivă pe cărbuni.  
Era tare cătrănit de tot ceea ce văzuse și auzise pe stradă și în piața ocupată de mulțimea care încerca să supună jandarmii, de parcă se inversaseră rolurile celor două ”tabere” aflate pe câmpul de luptă. Mai mult, era mânios pe cei de la câteva posturi TV ale căror progame le urmărea conștiincios în fiecare zi. ”Manipulare! Aista-i cuvântul, domnule: Ma-ni-pu-la-re! Iar eu, ca prostul, am căscat gura și le-am înghițit toate știrile lor de bezmetici alarmiști și imbecili. Și, colac peste pupăză, mă prinse și ninsoarea asta pe drum! Abia am terminat tratamentul... Poate că mă întoarce vremea rea la farmacie. Iar pastile, iar buline și iar ceaiuri. Mama lor de infatuați! Se joacă ăștia cu prognozele precum se joacă alde pierde-vară la păcănele... Mde! Era mai bine dacă mă îmbrăcam eu cu ceva mai gros, așa cum prevăzusem vremea... Ei bine, intru eu fuguța colea la cârciumioara favorită, dau pe gât o țuică fiartă în care să înoate 10 boabe de piper și plec acasă liniștit... O țuică? Parcă un vin ar fi mai puternic în cazul gripei... Și cu cine-l beau? De unul singur, beau degeaba. Nu-și fac efectul. Greu este să renunț, greu este să stau pe scaun ca un văduv pe plita sobei...”  
S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta și a oftat adânc. Nu descoperise niciun cunoscut. Cu pași greoi, cu mintea frământată de întrebări fără răspuns, a plecat și mai trist, hotărât să ajungă acasă. A cotrobăit prin toate spațiile de depozitare din casă. Dezolat că nu a găsit nimic de băut, s-a schimbat la față și la îmbrăcăminte, a renunțat să mânânce și să deschidă televizorul și s-a urcat în pat. Somnul l-a prins foarte greu, numai după ce s-a zvârcolit pe așternuturi mai bine de o oră...  
 
... Azi a hotărât să meargă la plimbare. Era plăcut afară. Termometrul arăta 12 grade celsius în această a patra zi de februarie. Nu părea să fie în apele sale. Trecea neobservat de nimeni și se întrista tot mai adânc.  
- Ziua bună, coane Costache!  
”Aha! Să crezi tu că mă mai înșeli, vânt nebun ce ești! Uite că nu mă las, na!” Și, ca pentru a convinge că nu se lasă înșelat, și-a înteți pasul.  
- Hei! Coane Costache nu mai vezi, nu mai auzi?  
”Hm! De data asta pare că-i voce de om... Nu mai este vântul”, își zise acesta și se opri pentru a privi în direcția de unde chiar auzise întrebarea.  
- Ohoooo! Bună ziua, domnule Costică! Mă scuzi, te rog, că nu am auzit prea bine și...  
- Nu-i nicio problemă, coane Costache. Nici acum vreo săptămână nu m-ai auzit. Poate din cauză că ningea?  
- ... Ningea... acum o săptămână... O, da! Așa este. Bătea vântul și am crezut că-i arde de joacă, dar eram și tare supărat... Hai, mergem acolo unde ne simțim bine și dezbatem de ale noastre? La ”carul cu bere”...  
- Păi, ce să zic? Mergem, dacă dumitale îți face plăcere să vorbim, coane Costache...  
- Cum să nu, dom’le? Cu matale vorbesc liber, fără teamă… Hai, vorbim acolo!  
  
Nu se grăbeau ori așa doreau să se creadă, dar ritmul picioarelor în mers se mărise. Le-o fi fost, cumva, sete oamenilor... Așezați la masă, ochii domnului Costache străluceau în așteptarea ospătarului. Spre marea bucurie a domniei sale, se apropie o chelnăriță curat îmbrăcată și cu zâmbetul pe buze.  
- Bine ați venit, domnilor! salută înclinându-se ușor, cu eleganță. Aveți abonament sau...  
- Sărut mânușițele, frumoasă doamnă! Nu, dar avem masa asta repartizată. O fată de la ușă...  
- O.K! Vă prezint meniul și...  
- Nu este nevoie, mult frumoasă doamnă. Avem încredere în sfatul matale... Chiar și spre seară am să vin numai de dragul de a te revedea, se ambiționă domnul Costache ridicându-se în picioare cu mâna întinsă...  
- O nu, nu-i nevoie, vă rog, domnule! Doriți să mâncați de prânz ori doar o gustare...  
- ...Mda! Doamnă, doresc fasole... Iahnie de fasole cu ciolan afumat și salată..., salată de sfeclă roșie, cu o halbă de bere proaspătă... Venerabilul domn, amicul meu, va spune singur ce anume dorește, preciză domnul Costache privind-o cu gingășie, deși inițial, la refuzul sec al doamnei, se rușinase nemulțumit...  
- Șnițel de pui, piure, varză roșie în suc propriu și bere, stimată doamnă, preciză domnul Costică.  
Nici nu făcuse doi-trei pași doamna și domnul Costache exclamă:  
- Domnule Costică, nu te-ai uitat de loc la ea... Nu ai văzut ce puicuță faină este? Mmmm! E grozavă...  
- Nu pentru așa ceva am venit, mă scuzați, coane Costache! Ziceați că ați fost supărat acum o săptămână...  
- Mda, așa este! Răspunse domnul Costache vizibil îmbufnat. Am fost la miting să văd și eu ce și cum, nu că m-ar fi interesat. O porcărie, domnule! Mulți parcă veniseră să se distreze. Alții strigau lozinci care nu aveau nimic în comun cu ce știam eu de la Tv. O mână de oameni păreau mai hotărâți. Ceva despre justiție cred că cereau ei...  
- Da, să se asigure independența Justiției, coane Costache. Să nu se modifice unele articole...  
- Care unele articole, domnule? Ei vor să nu se schimbe nimic din codurile penale și procedurale, că toate modificările făcute de ăștia sunt pe dos gândite...  
- Coane Costache, cu respect, vă rog! Codul Penal nici nu a fost modificat. Degeaba se plânge ”doamna de fier” la mai marii Europei. Iar la Codul de Procedură Penală, acolo unde s-a umblat, chiar este foarte bine. Sunt necesare unele mici intervenții...  
- Ei, asta-i bună, domnule! Să nu mai aibă domnii procurori independență?  
- După umila mea părere chiar au avut prea multă independență, coane Costache. Au tăiat și au spânzurat acolo unde li s-a ordonat...  
- Păi, asta este independența, bre?  
- Da, că nu factorul politic le-a ordonat, ci însăși ”doamna de fier”, șefa lor. Dar despre grefieri ce părere ai, coane? Au intrat în grevă japoneză...  
- N-am treabă cu ei, nu știu ce li s-a întâmplat și nici ce este aia, grevă japoneză.  
- Păi, cu salariile, că la cei cu vechime de peste 15 ani le scade din salariu până la cinci sute de lei.  
- Eu știam că la vechime mai mare, din când în când, se mărește salariul, nu se micșorează. Se câștigă o treaptă, o clasă de salarizare...  
- Așa se poate spune, dar noul guvern a convenit...  
- Nu, în felul acesta nu ne înțelegem.. Lasă-i dracului pe ăștia!... Dar de polițiști ce părere ai, bre, domnule Costică?  
- Polițiștii? Sunt extrem de puțini. Sarcinile de muncă sunt multiple și greu de îndeplinit. În plus, să nu...  
- De ce nu? Nu ai auzit, domnule, că nenorocesc copii, pedofilii ăștia de polițiști?  
- A fost unul sau doi, coane Costache. Cu ce drept venim să-i băgăm pe toți în aceeași oală? Dacă un preot a fost filmat de eleve că ar freca.. pantalonii, înseamnă că este vinovat de onanism și că toți preoții fac asta?  
- Nu..., nu am zis eu așa ceva, dar așa tună și fulgeră buletinele de știri la posturile de...  
- Lăsați-i pe ei și hai să gândim cu mintea noastră, coane!  
  
Între timp li se adusese mâncarea. Conul Costache nu s-a oprit de înfulecat până nu a ras totul din farfurii și a băut jumătate din berea proaspătă. Ștergându-se la gură, privea mâinile domnul Costică. ”Tii, drace! Bine mai mișcă labele cu furculița și cuțitul... Eu nu am reușit. Și care-i buba? Sănătos să fiu eu!”  
- Ei, acum că ai terminat și dumneata, eram pus pe harță, cât pe ce... Ne-am liniștit.  
- Da, dar nici chiar așa, coane Costache. Noi doi ne înțelegem bine întotdeauna și, în plus, nu avem nimic de împărțit.  
- Bine punctat, domnule. Noi, foști colegi de școală... Atâta doar că eu, îți aduci aminte, până mai ieri am fost în funcții mari și...  
- Nu am uitat, coane Costache. Parlamentar, dorești să zici. Doar o legislatură....  
- Da, că nu s-a mai putut. Au venit ăștia cu telemormanul lor, care le știe pe toate. N-a mai fost loc.  
- Bine zis, le știe pe toate. El conduce Camera Deputaților, el conduce partidul și tot el Guvernul. Este tare omul acesta, coane... Aduce fete frumoase, paralele cu atribuțiile unui ministru, ba a descoperit două genii la Videle! Premier și ministru din comuna aia, că așa cam arată... Are trei guverne deja la activ, care mai de care mai bun, nu?  
- Aiurea! Nu-i vezi, domnule pe anagramații ăștia de miniștri?  
- Pardon, scuzați, coane Costache! Agramați este expresia, cuvântul, nu anagramați...  
- Adică, cum vine asta, bre, omule?  
- Vorbind despre anagrame, ar fi un joc distractiv în care ordinea literelor dintr-un cuvânt este schimbată pentru a forma un al cuvânt. Un cuvânt nou...  
- A, da! Cred că-mi amintesc... Deci, să înțeleg că miniștri ăștia noi sunt cam...  
- Agramați, coane, Costache. Adică, foarte pe scurt, fac greșeli de exprimare în limba română, fac greșeli elementare de gramatică și, firește, de ortografie.  
- Da, așa gândeam și eu, dar mă enervez câteodată și nu sunt atent la vorbire...  
- Adică, pe acest motiv să-i scuzăm pe ei? Ministrul educației pare încuiat rău de tot, dar am auzit că este rector universitar... Adevărat, era foarte emoționat...  
- Pe dracu, emoție, domnule Costică! Atâta știe, atâta vorbește, ce să-i faci? Ce exemplu pentru elevi și studenți poate fi el? La fel ca și ministrul anterior, cel pe care l-a înlocuit. Cred că știi și despre el... Domnule, mai greșesc și eu, că nu sunt profesor, dar la ei nu se admite, domnule!  
- Așa este, coane Costache, dar șeful de partid admite, iar el este Puterea. Poți face ceva în contra vântului? Nu poți...  
- Ptiu! Ai dreptate, domnule Costică. Vezi, de aia plac eu discuțiunile cu dumneata , bre, omule... Doamnă frumoasă și scumpă, mai bem câte o halbă, că tare bine ne simțim privindu-te, se adresă el ospătarei ce tocmai venise să debaraseze, încercând să-și pună palma pe coapsele ei.  
- Cu plăcere, domnule, dar nu mă atingeți, vă rog! i se adresă aceasta privindu-l cu vădit dezgust.  
Domnul Costache își retrase mâna și privi fața de masă albă de la care întregu-i chip împrumutase culoarea. ”Ei, dacă a albit, nu-i rău, dar mai bine i-ar fi stat dacă roșea”, medită domnul Costică privindu-l ironic.  
- Să nu vă supărați, coane Costache, am să dau eu acest rând de bere... De acord?  
- De acord, domnule Costică. Oricum, la primul rând îmi plătesc halba... Ce vremuri grele, domnule! Nici să mai privești o femeie frumoasă, nici s-o mai atingi așa, în treacăt...  
- Poate că din cauza vremii, coane Costache. Este vreme grea pe tot globul. Colo ninge, colo este soare și se face baie în mare, la Moscova ninge mai rău ca în ultimii peste 50 de ani, prin America a înghețat până și gazul în conducte, iar prin sudul Olteniei o să înflorească pomii în februarie...  
- Dacă o ține tot așa, vai de noi fi-va, amice Costică!  
- Ei, nici chiar așa... Aveți pensie mare, de parlamentar, vorba aia, aveți ce vă trebuie. Mai rău este de oamenii amărâți care de un an așteaptă într-una acea mult discutată lege unitară a pensiilor, care nici în următoarele două luni nu va fi gata... Hai să mai bem, că le scade gulerul!  
Domnul Costache ridică nedumerit din umeri. Își pipăi atent gulerul vestonului și al cămășii de sub flanelă. ”La ce guler s-a gândit omul ăsta, frate?” A prins vârtos mânerul halbei și a băut jumătate din conținut dintr-o înghițitură, după care și-a întins picioarele sub masă cât erau de lungi. Părea că este dornic să reînceapă dialogul...  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VREME GREA ÎN VREMURI GRELE / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2593, Anul VIII, 05 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!