CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  





CINSTIND PE EMINESCU - colaj literar
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Pantum Eminescului  
  
  
"A fost odată ca-n poveşti
a fost ca niciodată..."...
Ai fost şi, iată, astăzi eşti
La fel ca altădată...

A fost ca niciodată,
Pe plaiu-acesta românesc,
La fel ca altă dată,
Poetul-geniu ce-l cinstesc!

Pe plaiu-acesta românesc
A scris, cum nu se poate,
Poetul-geniu ce-l cinstesc,
El strălucind în toate!

A scris cum nu se poate
În proză, stihuri - mii şi mii,
El strălucind în toate
Ce s-au păstrat şi astăzi vii...

În proză, stihuri - mii şi mii,
Găsit-am sentimente
Ce s-au păstrat şi astăzi vii,
În parte, transcendente...

Găsit-am sentimente
Adânci şi-nalte până-n cer,
În parte, transcendente,
Prin Dumnezeu, nu Lucifer...

Adânci şi-nalte până-n cer
I-au fost subtile gânduri
Prin Dumnezeu, nu Lucifer,
Scrise în pagini, rânduri...

I-au fost subtile gânduri,
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise în pagini, rânduri,
Cum n-au fost alte niciodat'...

Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise din tainele cereşti
Cum n-au fost alte niciodat',
La Eminescu doar citeşti!  
  
 
  
 
  
Autor,  
  
Marian MALCIU  
  
 
  
Fragment din cartea de călătorie, DOR DE BUCOVINA / Marian MALCIU, Iași, 2012, Editura PIM, pag. 105/106.  
  
”Am coborât din autocar obosiţi de plimbarea prin salină şi plini de mâhnirea provocată de vremea nefavorabilă. Nu am putut admira frumuseţea traseului ce se pierdea prin perdeaua de picuri mărunţi ai unei ploi liniştite, care izvora din nori cenuşii adunaţi neaşteptat de repede, imediat după ce am plecat de la Cacica, în suficientă cantitate cât să acopere cerul şi să ne scadă gradul de vizibilitate prin geamurile autocarului. Parcarea - largă, curată, plăcută, străjuită de copaci cu coroane bogate şi sănătoase - se află în apropierea porţilor masive de sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datată cu anul 1471. Acest turn a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând mărturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale Ţării Româneşti. El poartă denumirea de Turnul Eminescu, în amintirea prezenţei poetului neamului, împreună cu Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu şi alţi participanţi, la Marea Serbare de la Putna din august 1871. Mihai Eminescu a înnoptat în acele zile în sala de la etaj. În aceste împrejurări a rostit luceafărul poeziei româneşti cuvintele: „să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei naţionale”.  
  
Tot pe latura de est a zidurilor puternice de incintă se află şi turnul clopotniţei, construit în anul 1882, în timp ce, pe partea vestică, se află Paraclisul mănăstirii, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Mai departe, pe latura sudică a incintei, se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1898 pe temeliile celei vechi, care a fost distrusă de habsburgi. Vorbind despre acest edificiu, doresc să amintesc, cu respect şi recunoştinţă, că lucrările de reconstrucţie au fost începute şi supravegheate, în mare parte, de Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.  
  
Nu am insistat întâmplător în descrierea ori amintirea fugară a multor momente şi etape din viaţa acestei unice mănăstiri decât din respect pentru tine, dragă cititorule, reamintindu-ţi că aceste locuri sunt încărcate de istorie. O istorie zbuciumată şi plină de glorie a neamului nostru, o istorie scrisă cu sânge, dăruire, credinţă şi muncă. Voi interveni şi cu alte date, cu voia ta, din dorinţa de a-l îmbogăţi şi pe cel care nu poate veni să vadă ceea ce este aici şi să simtă întreaga atmosferă de sfinţenie şi de cultură a acestor meleaguri mirifice. Numai aşa va înţelege tot omul sensul şi dimensiunea apelului făcut de Eminescu şi exprimat în fraza subliniată mai sus. Ei bine, eu sunt întru totul de acord că trebuie „să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc”! Aici a fost, este şi va fi adevărat loc de pelerinaj. Putna se constituie într-un centru spiritual şi cultural de importanţă universală, a cărui valoare a fost recunoscută atât de cercetători autohtoni şi străini, cât şi de toţi vizitatorii ce i-au trecut pragul şi care au sosit, adeseori, de la sute şi mii de kilometri depărtare.”  
  
 
  
  
În anul 1870, împlinindu-se 400 de ani de la sfințirea mănăstirii, studenții români din Viena au decis să transforme evenimentul într-o mare serbare națională organizată la Putna. Vestea aceasta a provocat un mare entuziasm în toate provinciile românești. Activitatea Comitetului ales de societățile studențești din Viena pentru organizarea Serbării și numeroasele dezbateri din presa vremii au provocat suspiciuni din partea autorităților austro-ungare, care au încercat interzicerea acestei serbări. Guvernatorul Bucovinei a cerut, la 8 iulie, ministrului de Interne, instrucțiuni în legătură cu atitudinea față de această proiectată manifestare românească.  
  
Izbucnirea războiului franco-prusac, greutățile financiare cauzate de falimentul băncii unde s-au depus banii pentru serbare, măsurile de intimidare din partea autorităților austro-ungare au determinat amânarea serbării pentru anul următor. Motivând amânarea, Mihai Eminescu scria într-un articol publicat în Convorbiri literare, în toamna anului 1870, că serbarea a fost „…pornită dintr-un sentiment de pietate către trecutul nostru pe cât de glorios, pe atât de nefericit”. La 18 martie, studenții din Viena au ales un nou Comitet pentru organizarea Serbării de la Putna. În primele zile ale lunii august întregul comitet care se ocupa de organizarea serbărilor, format din Ioan Slavici – președinte, Mihai Eminescu – secretar, precum și Petru Pitei, Pamfil Dan, Sterie Ciurcu, Vasile Morariu, Ion Cocinschi și Elie Luția, se afla la Cernăuți, desăvârșind ultimele aprobări și măsuri de organizare. De la Cernăuți, Mihai Eminescu și o parte din organizatori călătoresc cu trenul la Dornești (Hadikfalva), atunci cea mai apropiată stație a liniei ferate Cernăuți – Ițcani de orășelul Rădăuți. De aici, cu o trăsură, au venit la Rădăuți, la 5 august, unde s-au întâlnit cu prefectul Oreste Renney, de la care au primit sprijinul necesar, ca și din partea egumenului Mănăstirii Putna, Arcadie Ciupercovici. Ioan Slavici ne spune că „Eminescu, venit cu vreo opt zile înainte de serbare, a luat și el parte la toate mulțumirile noastre”. Aceasta înseamnă că Eminescu a rămas la Rădăuți și în împrejurimi timp de două zile. Se spune că a fost găzduit de preotul Ioan Mândrilă. În anul 2000, „Anul Eminescu”, Primăria municipiului Rădăuți a dispus confecționarea unei plăci memoriale, pe care a așezat-o pe clădirea unde a fost casa preotului și pe care este scris: „Pe acest loc s-a aflat casa în care protopopul Ioan Mândrilă la găzduit pe poetul Mihai Eminescu și scriitorul Ioan Slavici, organizatorii serbărilor de la Putna, din august 1871”. Sunt păreri potrivit cărora Eminescu s-a interesat de buna primire a oaspeților, inclusiv la gospodării țărănești din localitățile din preajma mănăstirii („Eminescu – un veac de nemurire”, Album alcătuit de Victor Crăciun, Editura Minerva, București, 1990, p. 181). De la Rădăuți, Eminescu a plecat la Putna cu trăsura. Aici a participat la serbarea „de suflet românesc, importantă prin idei, prin parada costumului național”, prin depunerea pe mormântul lui Ștefan cel Mare a unei urne de argint cu pământ din toate teritoriile române; prin gestul colonelului Boteanu, care și-a depus centironul de aur pe mormânt, prin muzica celor 30 de lăutari conduși de vestitul Grigore Vindireu și prin entuziasmul elevului Ciprian Porumbescu care, după ce a cântat, adre-sându-se tatălui său, a spus cuvintele devenite celebre „Tată, am cântat Daciei întregi”. În ziua de 14-26 august seara, în atmosfera creată de dangătul clopotelor mănăstirii, a avut loc „privegherea religioasă” la mormântul lui Ștefan cel Mare, printre cei prezenți aflânduse Mihail Kogălni-ceanu, Vasile Alecsandri, Gr. Tocilescu, Constantin Istrati, G. Dem. Teodorescu și o delegație din partea Mitropoliei Moldovei. A doua zi, duminică 15-27 august, participanții s-au adunat în fața porticului festiv, și în prezența a 3000 de oameni, A. D. Xenopol a rostit cuvântarea festivă. Au rămas memorabile cuvintele: „Tu, umbră mărea-ță a lui Ștefan cel Mare, coboară-te în sufletul poporului tău și, cu puterea ta de fier, încoardă-ți voința pentru împlinirea acelor datorii pe care natura le impune oricărui popor ce năzuiește către nemurire… Pe mormântul lui Ștefan cel Mare, pe astă amintire comună tuturor, venim noi deci astăzi cu credința într-un viitor comun”. În continuare a urmat Congresul studenților români. Mihai Eminescu a socotit că serbarea de la Putna a avut un rol deosebit: „Se va ridica simțul național, aproape adormit până acuma, și va lua alt avânt, iar studenții ce-au sosit din toate părțile și au făcut cunoștință și legături de prietenie între dânșii… vor fi propagatorii cei mai zeloși ai ideii că, lucrând uniți și conduși de același ideal, vor contribui la deșteptarea și mărirea neamului lor în provinciile de unde se trag… Deși despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt unul și același neam și această convingere va mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în lupta pentru neam, lege și țară…”. La încheierea manifestă-rilor de la Putna, Eminescu a plecat la Suceava, de aici la Ipotești și apoi la Societatea „Junimea” din Iași, iar în toamnă se întoarce la Viena, locuind la colegul său Samuil Isopescu. Serbarea de la Putna, cu adevărat importantă și grandioasă, a fost pentru tânărul de 21 de ani Mihai Eminescu un moment semnificativ în devenirea sa politică, patriotică și poetică.  
  
A consemnat,  
  
PETRU BEJINARIU  
  
 
  
 
  
”Adevăratul Eminescu, nu e visătorul dulceag și moale din cele câteva poeme de dragoste învățate pe genunchi la școală.
Nicăieri nu e mai real Eminescu decât în publicistica sa și în ”Doina”.  
  
Ion Zestrea  
  
 
  
Doina  
  
De la Nistru pân' la Tissa  
  
Tot românul plânsu-mi-s-a,  
  
Că nu mai poate străbate  
  
De-atâta străinătate.  
  
Din Hotin şi pân' la mare  
  
Vin muscalii de-a călare,  
  
De la mare la Hotin  
  
Mereu calea ne-o aţin;  
  
Din Boian la Vatra-Dornii  
  
Au umplut omida cornii,  
  
Şi străinul te tot paşte  
  
De nu te mai poţi cunoaşte.  
  
Sus la munte, jos pe vale  
  
Şi-au făcut duşmanii cale,  
  
Din Sătmar pân' în Săcele  
  
Numai vaduri ca acele.  
  
Vai de biet român săracul!  
  
Îndărăt tot dă ca racul,  
  
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,  
  
Nici îi este toamna toamnă,  
  
Nici e vară vara lui,  
  
Şi-i străin în ţara lui.  
  
De la Turnu-n Dorohoi  
  
Curg duşmanii în puhoi  
  
Şi s-aşează pe la noi;  
  
Şi cum vin cu drum de fier  
  
Toate cântecele pier,  
  
Zboară păsările toate  
  
De neagra străinătate;  
  
Numai umbra spinului  
  
La uşa creştinului.  
  
Îşi dezbracă ţara sânul,  
  
Codrul - frate cu românul -  
  
De secure se tot pleacă  
  
Şi izvoarele îi seacă -  
  
Sărac în ţară săracă!  
  
Cine-au îndrăgit străinii,  
  
Mâncă-i-ar inima câinii,  
  
Mânca-i-ar casa pustia,  
  
Şi neamul nemernicia!  
  
Ştefane, Măria ta,  
  
Tu la Putna nu mai sta,  
  
Las' arhimandritului  
  
Toată grija schitului,  
  
Lasă grija sfinţilor  
  
În sama părinţilor,  
  
Clopotele să le tragă  
  
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,  
  
Doar s-a-ndura Dumnezeu,  
  
Ca să-ţi mântui neamul tău!  
  
Tu te-nalţă din mormânt,  
  
Să te-aud din corn sunând  
  
Şi Moldova adunând.  
  
De-i suna din corn o dată,  
  
Ai s-aduni Moldova toată,  
  
De-i suna de două ori,  
  
Îţi vin codri-n ajutor,  
  
De-i suna a treia oară  
  
Toţi duşmanii or să piară  
  
Din hotară în hotară -  
  
Îndrăgi-i-ar ciorile  
  
Şi spânzurătorile!  
  
 
  
Autor,  
  
MIHAI EMINESCU  
  
 
  
Poemul de la Putna  
  
Şi strunele plesnite şi harpa desfăcută  
  
În salcia pletoasă, de care atârna  
  
L-a Isterului râpe, acuma este mută,  
  
Şi cântul ei de aur nu pot a-l deştepta.  
  
 
  
Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate  
  
Spre unda cristalină ce fuge şopotind,  
  
Şi umbrele din apă tot rânduri înecate  
  
Se par că lasă-n urmă o voce suspinând?  
  
 
  
Durere!… şi-i profundă când România plânge  
  
Cu fruntea-nfăşurată de doliu la mormânt;  
  
Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge  
  
În valea şi Carpatul ce-i românesc pământ.  
  
 
  
Ca valurile mării ce-n sânu-i se frământă  
  
Şi spre un ţărm sau stâncă se-mping a se opri,  
  
Aşa durerea sparge o ţară şi s-avântă  
  
Colo spre mănăstire la Putna a lovi.  
  
 
  
De printre munţi, câmpie, din unghiuri depărtate,  
  
Din târguri, municipii, cătune, un popor  
  
De-acelaşi curat sânge se scoală să ia parte  
  
La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor.  
  
 
  
Cu-a naţiunii cruce, de secoli ferecată,  
  
Ca pelerin păşeşte la noua Golgota,  
  
Unde eroul zace şi ţărna-i fu uitată.  
  
Tăcere!… Este ora acum a ne ruga:  
  
 
  
„Mărire ţie, Doamne! O, Iehova, mărire!  
  
Ce verşi în noi durerea ca balsamul ceresc  
  
Să curăţi moliciunea, nedemnă moştenire,  
  
La pragul casei tale, palat dumnezeiesc!”.  
  
 
  
Virtutea românească, virtutea strălucită  
  
De patrie şi lege, aici în sanctuar  
  
Se ştie-nmormântată. O dalbă zi-i sosită.  
  
Poporul stă-n genunche s-o-nveţe la altar.  
  
 
  
Şi imn de rugăciune sub bolţile bătrâne  
  
Vibrează cu putere, şi fumul majestuos  
  
De smirnă, de tămâie din vasele divine  
  
Se urcă către tâmplă în nour luminos.  
  
 
  
Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinţe,  
  
Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit  
  
Al omului, în care un snop de oseminte  
  
E-o mână de cenuşe, odor nepreţuit.  
  
 
  
Din astă catacombă şi mucedă şi rece,  
  
Din ist sicriu de ghiaţă de noapte-nfăşurat  
  
Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece  
  
Şi de-a virtuţii raze tot templu-i decorat.  
  
 
  
În nimbul ce-ncunună mormântul se zăreşte:  
  
Lipniţul, Grumăzeştii şi Balta şi Ciceu,  
  
Dumbrava roşă, Baia şi cum îngălbineşte  
  
Făloasa semilună la Racova de greu.  
  
 
  
Dar printre fum şi lupte în cercul de lumină  
  
Se văd cereşti casteluri de-a lui Hristos tării.  
  
Şi între ele-i Putna în care-adânc se-nchină  
  
Lui Ştefan Vodă astăzi ai României fii.  
  
 
  
Aice e fântâna cea plină de mărire,  
  
De sânta pietate, de-al patriei amor;  
  
Aice-i eroismul ce trăsnet de-ngrozire  
  
Fu duşmanilor ţării sfărâmând trufia lor.  
  
 
  
O, mamelor române! aduceţi-v-aminte  
  
Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat  
  
A patriei mărire! Şi când lipiţi fierbinte  
  
La sânul vostru pruncul, îi daţi un sărutat,  
  
 
  
Un sărutat da mamă, extaz de bucurie  
  
Ce numai sus în ceruri se poate repeta,  
  
În numele lui Ştefan îl daţi să reînvie,  
  
Şi duceţi pruncul vostru la Putna-l închina.  
  
 
  
Iar tu, junime verde, la ist izvor de viaţă  
  
Cu unde de virtute ce-i al mărirei loc:  
  
Învaţă-a iubi ţara, a o iubi învaţă  
  
Şi-n el inimă, suflet căleşte-ţi ca-ntr-un foc.  
  
 
  
Aşa, junime scumpă, frumoasă auroră  
  
A patriei române! Al nostru viitor,  
  
Şi al naţiunei soare, din a virtuţii horă  
  
Se naşte, vă surâde, vă cată cu amor.  
  
 
  
În leagănul de moarte vederea nu pătrunde  
  
Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus;  
  
Dar spiritul sondează şi-n muşchiul lui, fecunde  
  
Seminţi de lauri zice: că Ştefan v-au depus.  
  
 
  
Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunţită  
  
De patru secoli cântă un glas armonios,  
  
Şi-a lui vibrare dulce de-aramă curăţită  
  
Prin flăcări întreite, e imn religios.  
  
 
  
E-a clopotului Buga suspin şi lamentare  
  
Ce-a munţilor ecouri de freamăt le-au împlut.  
  
Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare  
  
Că glasu-ţi pentru lume şi cer este făcut.  
  
 
  
Te leagănă pe vânturi, şi-a ta melancolie  
  
Misterioasă limbă în inimă lovind,  
  
Fă lacrime să curgă, colo ca-n vecinicie  
  
Eroul să tresalte, al tău glas auzind  
  
 
  
Şi strunele plesnite, şi harpa desfăcută  
  
În salcia pletoasă, de care atârna,  
  
L-a Isterului râpe, acuma este mută  
  
Şi cântul ei de aur nu pot a-1 deştepta.  
  
 
  
O, munţi şi văi profunde, oh! daţi-mi pentru-n nume  
  
Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu.  
  
Dar bardul nu, nu cântă… el plânge şi-apoi spune:  
  
O, Ştefan! tu eşti mare şi la mormântul tău!  
  
 
  
Eminescu, cu modestia-i cunoscută, nu a mărturisit că poemul este al lui. Dacă unii consideră că poemul nu e al lui Eminescu, trebuie să-și pună întrebarea: Cine dintre poeții noștri putea, la epoca aceea, să scrie un poem de amploarea, perfecțiunea și înalta inspirație a poemului Putnei?
Cu prilejul serbării de la Putna și a primului congres studențesc s-au bătut primele două medalii comemorative. Prima medalie comemorativă a fost bătută de studenții din București. Pe avers în câmpul din mijloc, este legenda: „MONASTEREA PUTNA 15 AUGUST 1871”. Pe revers, în câmpul din mijloc, este legenda: „RÎVNITORII GLORIILORU STREBUNE – circular – MEMORIEI LUI ȘTEFANU CELLU MARE”. Medalia a fost bătută din argint și din bronz, având diametrul de 30 mm și grosimea de 2 mm, cu aceleași caracteristici. Nu se cunoaște tirajul. A doua medalie aparține studenților români aflați la studii la Viena, în frunte cu Mihai Eminescu, unde a fost bătută. Avers: Silueta Columnei lui Traian în câmpul central, de dreaptă verticalitate. La exergă, deviza: „UNIȚI SUNTEMU ÎN CUGETU, UNIȚI ÎN DUMNEDIEU”. Revers, numai text. În câmpul central, pe 6 rânduri orizontale: „ÎN MEMORIA LUI ȘTEFANU CELU MARE – circular PUTNA 15 AGUSTU 1871 JUNIMEA ROMÂNĂ ACADEMICĂ”. Medalia este bătută din argint, bronz și bronz aurit, având diametrul 36 mm, grosimea 3 mm, greutatea 21,5 grame. Nu se cunoaște tirajul. Din păcate, niciuna din medalii nu are consemnat numele gravorului. Apreciind și confirmând opțiunea regretatei prof. univ. dr. Maria Dogaru, Mihai Eminescu a făcut parte din grupul de studenți care a decis asupra reprezentării gravate pe aversul medaliei. Eminescu a fost parte vie și activă, de o modestie recunoscută. Medaliile au fost oferite și distribuite de studenții de la București și Viena liderilor celor 3000 de participanți la măreața manifestare interromânească, pusă sub semnul latinității și a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Informăm publicul cititor că medaliile sunt foarte rare, dar chiar după 140 de ani câte un exemplar se poate admira și studia la Muzeul Mănăstirii Putna, la Muzeul de Istorie Națională a României, Cabinetul Numismatic de la Biblioteca Academiei Române, Societatea Numismatică Română, în Colecția dlui Mihai Cornaci din Botoșani, Casa memorială „Mihai Eminescu” de la Ipotești.  
  
 
  
A consemnat,  
  
LAVRIC GAVRIL  
  
- Gura Humorului -  
  
 
  
„Dacă vrem să ne iubim patria, neamul, biserica, să-l citim pe Eminescu!” – Pomenirea lui Eminescu la Putna, 2014

Mihai Eminescu, cel care are un rol important în deslușirea identității naționale a românilor, a fost cinstit pe 14 ianuarie la Mănăstirea Putna, cu ocazia prezenței aici a participanților la Festivalul Literar „Mihai Eminescu”, organizat de Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina și Societatea Scriitorilor Bucovineni, în colaborare cu Colegiul Național „Petru Mușat”, Biblioteca Bucovinei, Primăria Șerbăuți, Primăria Putna și Mănăstirea Putna, și coordonat de către Carmen Veronica Steiciuc.
Cu binecuvântarea , la ora 14, a fost săvârșită slujba Parastasului de către un sobor de clerici ai mănăstirii. Părintele Stareț, arhimandritul Melchisedec Velnic, a pus la sufletul celor de față câteva gânduri despre prezența lui Eminescu la Putna și despre rosturile înalte spre care ne cheamă omagierea sa:
„La 164 de ani de la nașterea poetului, îl cinstim și ne rugăm pentru odihna sufletului său, a celui care s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorințele lui; cred că nu este un altul care să fi iubit neamul, cultura, limba, asemenea lui. Cred că și sfârșitul vieții pământești a lui Eminescu a venit din cauza durerii pe care el a simțit-o văzând că cei care au în mâini destinele unui neam, cei care au datoria de a promova binele, adevărul, frumosul, nu o fac.
Prezența lui Mihai Eminescu aici este legată de Serbarea de la Putna din 1871, la hramul mănăstirii. Aceasta a fost cea dintâi Serbare a Românilor de Pretutindeni, cu ocazia căreia a avut loc și primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni.
După încheierea ei, Eminescu scrie: ”Să deie Ceriul ca să ajungem asemenea momente mai adeseori, să ne întâlnim la mormintele strămoșilor noștri plini de virtute, și să ne legăm de suveranitatea lor cu credința și aspirațiile vieții noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă și pomenire în viitor.”  
  
 
  
Colaj literar,  
  
Marian MALCIU  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CINSTIND PE EMINESCU - colaj literar / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2571, Anul VIII, 14 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!