INEDIT ȘI PLĂCUT
Inedit și interesant este acest grupaj de poezii aparținând domnului Cristian CRUTI.
Inedit, pentru că nu am citit aceste versuri, pentru că nu le-am întâlnit și pentru că îmi par a fi neobișnuite, depărtate de stilul cunoscut mie.
Interesant, pentru că observ o abordare originală a unor teme aproape neexplorate, dar care atrag atenția cititorului. Pe de altă parte, îmi permit să afirm că unele imagini, descrieri ori trăiri sunt oarecum bizare. Cu atât mai mult sunt demne de atenție și nu cred că vor dezamăgi vreun cititor, mai ales că metaforele și figurile de stil, chiar dacă nu se află în risipă, sunt folosite cu suficientă lejeritate...
Deși sunt puține poezii în acest grupaj, întâmplător sau nu, autorul simte nevoia să abordeze un anumit fel de esențialism, chiar dacă pare a fi utopie sau, simplu, o experiență personală, la prima vedere.
Iată, bunăoară, în poezia ”Nesățioasa”:
”M-am sărutat cu moartea/ Și mi-a plăcut veninul/ Ce-l scutura în mine odată cu suspinul/ Și cu durerea care îmi amintea divinul/ Din care trupul meu și-a cam tras partea.”... sau: ”Hai la cafea!/ De doua veșnicii n-am mai băut una împreună...” (Cafeaua de seară), precum și aici: ”Eu - tacere abis,/ Tu - cerul nescris,/ Eu - ochi sideral,/ Tu - OMMM primordial (Reîntoarcerea oglindirii) și nu numai.
Cât se poate de firesc, ca oricare poet care se respectă, Cristian Cruti abordează iubirea în versurile sale, dar cât se poate de original. Este mlădios, se strecoară printre cuvinte, momente și descrieri, pasional și răbdător, uneori nemulțumit și impulsiv, reușind ca într-un spațiu destul de mic să ofere adânci trăiri și mari dorinți ce nu întotdeauna sunt agreate ori înțelese.
”Răsare soarele, iubito, pe/Buzele tale fluide”... și, din aceeași poezie: ”Doar o stație am făcut lângă/ Pleaopele tale/ Să-ți șterg de pe gene roua/ Sau lacrima”, dar și: ” Mă doare/Viața,/O simt,/O trăiesc./Tu ți-o dormi,/Tu ți-o zâmbești.../La revedere, iubito! (Bună dimineața, gară!)
Expresiile ori cuvintele folosite adeseori de către autor nu sunt dintre cele mai obișnuite în versurile de dragoste, nu sunt șabloane, deși iubirea, se zice, se manifestă în același fel (!). El, poetul, nu este robul obișnuinței, ci vine cu noutăți și subtilități care să-l detașeze de mulțime: ”Te-ai înserat, iubito,/ E noapte între/Sânii tăi goi de mângâieri,/Săruturi,/Tactilități febrile./Pandantivul doar își mai face/Ecou între ei.”... sau... ”Jur împrejurul copselor și gleznelor tale/Vulcanizate aiurea prin pat,/Sensibilități nocturne înfășor pe sânii tăi/Șoptind incantații tantrice” (Risipire).
Ei bine, pentru hazul cititorului, am ales să ofer un alt gen de exprimare: ”-Lasă-mă jos!/ Lasă-mă jos!/Vezi că îmi iei praful!/Și se va ridica în aer/Și se vor face iarăși nori/De praf și de gânduri și/de imagini și de amintiri/și de..,/- Nu țipa că te sparg!/Stai naibii aici!/Voiam doar să văd buzele.” Ei bine, nu vă grăbiți să râdeți! Este vorba exact despre ceea ce exprimă titlul poeziei: ”Cană uitată”...
Cristian Cruti iubește poezia și scrie cu sufletul, în general vorbind. Inspirația sa este bogată, darul de a scrie este generos, iar rodul gândului adânc este oferit în vers liber, dar care, așa cum ați putut observa deja, are adeseori curgere, continuitate, armonie, grație ritmului atent impus de autor. Nu acesta este stilul său. L-am cunoscut prin poezie în vers clasic pe internet, dar cu atât mai mult mă bucur să constat că apelează cu succes la versul liber. Totuși, iată că printre cele zece poezii îl regăsesc, poate că tocmai pentru a fi credibilă afirmația anterioară: ”Dar tot mai vreau să îți adii în plete,/Lacteea Cale să-ți aștern sub șoapte.../Iubito ce-mi surâzi cu aripi de egrete,/E prea târziu, este... mă risipesc în noapte...” (Iubito, ce-mi zâmbești)
Sper ca antologia de poezie în care vor apărea versurile sale să se bucure de aprecierea publicului, iar în cuprinsul acesteia lucrările despre care am făcut vorbire să fie lecturate și apreciate la adevărata lor valoare.
Succes deplin, prietene Cristian Cruti!
Marian Malciu
- Vicepreședinte al Filialei Olt a L.S.R. -
