CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Stihuri > Imaginatie >  





Împărăția nopții

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Ies ades târziu în noapte  
Să admir priveliști sumbre:  
Pe cer - căi prelungi de lapte,  
Pe pământ - lumini și umbre.  
 
Liniște e cât cuprinde,  
Densă, mută, de mormânt,  
Peste tot, prin uși și tinde,  
Se ridică tainic cânt.  
 
Este cânt straniu, de moarte,  
Ce se-aude din pământ;  
Din adâncuri, de departe,  
Tainic e plimbat de vânt.  
 
Frunzele foșnesc aievea,  
Bântuite de-un fior,  
Tremură și las’ să treacă  
Un duh rău, bântuitor...  
 
Rămurelele se-ndoaie  
Se salută-n plecăciuni,  
Crengi în neguri se despoaie  
Adormite-n rugăciuni.  
 
Iar un vânticel de seară  
Saltă-ncet adulmecând  
Și crescând, face să piară  
Frunze galbene pe rând.  
 
Cad încet și răsucite  
Se aștearnă pe pământ.  
De puteri sunt părăsite,  
Surghiunite sunt de vânt.  
 
Sus, luceferii-s de gheață  
Și clipesc neîncetat.  
Par a fi lipsiți de viață,  
Orice soartă i-a uitat,  
 
Dar frumoși, nevoie mare,  
Se admiră, se privesc  
În oglinzi de mări și-oceane  
Sub palatul lor ceresc  
 
Și cununi de laur par că  
Le-nconjoară frunțile,  
Sunt verzui, dar și albaștri,  
Galbene li-s sulițele.  
 
Cu priviri ucigătoare  
Se înfruntă ne-ncetat,  
Căci iubesc cu multă-ardoare  
O prințesă din palat...  
 
Luna... e tăcută-n ceruri  
Și-i cu fruntea gânditoare,  
Rătăcește printre aștri  
O prințesă-ncântătoare.  
 
Ea cu-obrazul palid trece  
Și în seamă nici nu-i bagă.  
Ea doar pe pământ petrece,  
Iar de cer nimic n-o leagă.  
 
Singură pe lume este,  
Singură, fără iubit.  
Oare ea la ce gândește  
În trecut la ce-a gândit?  
 
Veselă-i, nevoie mare,  
Când coboară pe pământ.  
Nu mai este gânditoare,  
Are-n minte doar un gând.  
 
Atunci galeș ea privește  
Și surâde visător.  
Tainic bate la ferestre,  
Le-ncadrează-n viu decor.  
 
Colindă-aiurea prin păduri  
Sute și mii de verste  
Și-ascultă mult pe trubaduri  
Cum cântă la ferestre.  
 
Îi place mult să tot colinde  
Prin râpe-ntunecoase,  
Prin parcuri unde tainic prinde  
Mii vorbe amoroase.  
 
Ea, martor unic al iubirii,  
Pe tineri priveghează,  
Le este dar al fericirii,  
Și vise le crează.  
 
Poeții toți o cântă-n versuri  
Și imnuri îi închină,  
Toți o privesc cu înțelesuri,  
Iar ea le dă lumină...  
 
Deasupra mea sunt crengi de nuc  
Cu frunze-n fremătare.  
Priviri spre ele când arunc,  
Revin la nemișcare.  
 
În somn de veci sunt adormite  
Și somnul nu-și curmează,  
De lună galeș sunt privite  
Căci ea le privighează.  
 
Își cerne sita argintie  
Și raze mii de aur  
Le luminează, le îmbie,  
Cununi le dă de laur.  
 
Pe-o parte luminate sunt  
Și strălucesc feeric  
Și unduiesc pe-aripi de vânt  
Pierdute-n întuneric...  
 
În umbra pomilor înalți  
Stranii făpturi așteaptă,  
Iar lângă trunchiuri, tupilați,  
Mii greieri se deșteaptă.  
 
Prin iarbă sunt ascunși, prin flori,  
Neobosiți cobzari  
Ce cânt-ntr-una, până-n zori,  
Doar aștrilor hoinari.  
 
Iar licurici cu felinare  
Le luminează calea  
Și vezi din jurul lor cum sare,  
Chiar speriată, jalea.  
 
În amfiteatru original  
Se-adună, se-nmulțesc,  
Dansează, cântă ca la bal  
Și mult se-nveselesc.  
 
Arcușul sare pe vioară  
Condus de-un greiere burtos,  
La harpă este-o lăcrămioară,  
La contrabas un somnoros,  
 
Iar la pian, un croitor  
Cu acul se înțeapă,  
La clarinet cântă cu spor  
O gâză înțeleaptă.  
 
La baterie un bondar  
În toba mare bate,  
Iar la țambal e un țânțar  
Ce cântă-adus de spate.  
 
Mult grațioasă la chitară  
Albina se întrece,  
Iar la trombon, în astă seară,  
Un brotăcel petrece.  
 
Îi văd cum sar înveseliți,  
Cum cântă și dansează,  
Toți tineri, toți neobosiți,  
Nici-unul nu-ncetează.  
 
Prin veselia lor atrag  
Și florile din jur,  
Ce vin în fugă, în șirag,  
Cu fustele în brâu.  
 
În fruntea lor e dalia  
Cu capul dat pe spate;  
Încet și-ndreaptă talia  
Și intră-n joc cu toate.  
 
O petunie subțire  
Face-un dans de clasă mare,  
Scoasă repede din fire  
Că pianul cântă tare.  
 
Printre toate, o mușcată  
Se încurcă-n trena-i lungă,  
Căci se simte căutată.  
Dorul nu vrea s-o ajungă...  
 
Lângă ea, o albăstriță  
Își încurcă fustele,  
Dar degeaba că-i actriță  
Fără pic de scrupule.  
 
Lăcrămioara de la harpă  
Se albește rând pe rând,  
Căci privită e deodată  
De un fluture zburând.  
 
Un flăcău timid și roșu,  
- Sângele voinicului -  
Răsturnă în grabă coșul  
Dumnealui postelnicului.  
 
Luat în râs de-o gălbioară,  
Se retrase-ncet, timid,  
Da-l văzu o scânteioară  
Și-l aduse iar pe ring.  
 
Multe doamne se-mbulziră  
Ca să prindă-un cavaler,  
Ce prin sânuri îl găsiră  
Strângând câte-un giuvaer...  
 
Doar codana lămâiță  
Îi veni în ajutor,  
Tot mai dând câte-o guriță  
Busuiocului, de zor...  
 
Dar, deodat, o libelulă,  
Ce veni în fuga mare,  
Le-aruncă cuvânt de hulă  
Dând din aripi și mai tare.  
 
Muzica, în cap cu basul,  
Se opri cu zgomot mare,  
Damele își curmă pasul  
Și rămân în nemișcare.  
 
Aripile își oprise  
Chiar și vântul călător.  
Totu-n jur parcă-amorțise;  
Se născuse alt decor.  
 
O privighetoare mică,  
Ce pe-aproape se opri,  
Cânta-ntr-una fără frică,  
De părea că ar vorbi.  
 
Toți, mirați, la ea se uită  
Și pricep ce s-a-ntâmplat,  
Dar să creadă nu le vine  
Că noaptea s-a terminat.  
 
Priviri speriate-aruncă  
Înspre cerul înstelat  
Și-l văd palid și pe ducă  
Spre abisu-ntunecat.  
 
Sus, pe cer, la înălțime,  
Aștri toți se sting încet.  
Înecată de suspine,  
Luna piere. Trist sonet...  
 
 
Marian Malciu  
29/30 august 1964  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Împărăția nopții / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2479, Anul VII, 14 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!