CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Umoristic >  





PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE?
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Animație la acea oră, cu puțin trecut de șase seara, pe tot bulevardul. În apropierea cunoscutului restaurant ”Carul cu bere”, trebuie să recunoaștem, nu mai era animație, ci aglomerație. Se intra cu greu, iar mese ori locuri libere nu se descopereau fără sprijinul calificat al fetelor responsabile de raion. Vizibile erau doar cele rezervate, fiind cele mai frumoase ori, mai degrabă, curate, aranjate și ornate. Nu te puteai apropia de ele. Așteptau grupuri organizate, formate din străini, de regulă, care veneau aici de ani buni, apreciind întreaga ofertă culinară - varietatea, aspectul, gustul, mirosul, dar și ambianța sau apropierea imediată de centrul vechi al Capitalei, pe care nu uitau niciodată să-l viziteze...  
Afară, pe terasa organizată chiar pe bulevard, adică pe teritoriul Primăriei Capitalei, dacă nu cumva fusese cumpărată acea zonă ori oferită de vreun primar general, cu acte în regulă, sau cine știe prin ce tip de contract, pentru a intra în folosința societății din care face parte renumitul loc de întîlnire al băutorilor de bere și al pofticioșilor la cele mai bogate și bine pregătite meniuri din București...  
 
Îmbrăcat elegant, dar destul de neatent pentru aceste zile de toamnă, când ceața se ridica greoi după ora 9.00 și se instala timid exact pe la orele acestea ale serii, domnul Costache se apropia cu pași egali, de loc grăbiți, de acea zonă în care toate poftele culinare puteau fi împlinite. Dorind să intre în restaurant, părea că nici nu observă terasa cu tot ce se afla pe ea, ceea ce presupune că se temea de frig ori că avea o masă rezervată în salonul cu muzică populară, slăbiciunea vieții lui...  
- Alo! Domnul are rezervare, abonament ori...?  
- Nu am, duduie! Nu am rezervare și nu am nici abonament, dar am o foame în mine că sunt în stare să te mânânc și pe dumneata cu fulgi cu tot!  
- Vai, domnule! Se poate să vorbiți așa?  
- Păi, ce? Nu m-ai auzit? De ce mai întrebi? ... Și vreau ceva condimentat bine, că sunt tare plictisit de viața asta...  
- Asta-i treaba dumneavoastră, domnule... Singura posibilitate ar fi pe partea stângă, la ultimele două mese. Erau două sau trei scaune neocupate la masă și...  
- Oho! Sărut mâna, duduie dragă! Mulțumesc și...  
- Dar, aveți răbdare, domnule! Dacă nu mai sunt libere, nu poposiți acolo, vă rog! Veniți să vă planific la o masă ce ar urma să se elibereze mai repede. Dacă acceptați să rămâneți aici, iată, la masa de lângă fereastră, ultima în rând... Așa! Ați descoperit-o cu privirea... Voi sosi de îndată să vă iau comanda...  
- Da, da, da! Mulțam, frumoasă duduie! se înfoie domnul Costache, plin de importanță, zâmbindu-i femeii cu unul din cele mai cuceritoare zâmbete păstrate din vremea îndepărtatei sale tinereți.  
 
Se apropie și se așeză satisfăcut la masă, după ce își plimbă privirea în juru-i, căutând vreo cunoștință ori vreo persoană agreabilă care să-i țină de urât. Se pricepea la oameni, se lăuda el, astfel că întotdeauna găsea ori se întâmpla să găsească pe cineva. Se vorbea de toate, fără rețineri, mai ales după ce două sau trei halbe cu bere se eliberau de conținut și se lăsau în voia ospătarului foarte atent să nu se aglomereze masa. De data asta, căutarea i-a fost în zadar. Dezamăgit, oftă cu zgomot și îndreptă o mână cu degetul mare ridicat înspre direcția în care o lăsase pe ospătară, dar ea nu mai era acolo. ”Ce face, domnule, femeiușca asta? Mă neglijează ea pe mine? Tocmai pe mine, care am gratificat-o cu atributul de frumoasă? Uf! S-a întors lumea pe dos, domnule... Nu mai este respect, nimic bun nu mai este, asta-i!”  
- Seară bună, coane Costache! se auzi vocea puțin rugășită a unui domn ce se oprise la doi pași distanță, după ce scormonise cu privirea toate mesele de pe terasă, fără să fi fost văzut până în acel moment.  
- Sară bună, domnule...! Nu te cunosc, deși... îmi pari tare cunoscut. Vestonul ăsta și șapca fistichie de pe cap te fac de nerecunoscut, domule...  
- Costică! Așa mă cheamă, coane Costache. Am fost colegi la clasele primare, cândva... Erai un fel de beizadea în vremurile alea.... și, după cum te văd, stai bine și în zilele astea...  
- Aha! Da, da, da! Cred că te recunosc..., dar așa îmbrăcat... Parcă erai contabil undeva... Ce faci aici?  
- Sunt în post, coane.  
- În post? Nu mănânci de dulce, dar adulmeci toate mirosurile astea apetisante.  
- Nu, coane! Sunt în post și atât.  
- Mda... Încerc să înțeleg. Eu nu țin post. Nici că aș putea, dar nici sufletul nu mă îndeamnă, așa că...  
- Ai pensie ca lumea, coane. Din cauza asta nu cauți alt post...  
- Asta-i bună! Ce treabă are postul cu serviciul, bre, omule?  
- Păi, are, că dacă nu ai post, nu ai bani și, dacă nu ai bani, nu ai ce mânca și nici celelalte trebuințe nu le poți rezolva...  
- Cum vine asta, domnule Costică. Nu înțeleg... dacă ții post, ai ce mânca?!  
- Nu, coane, Costache. Dacă ții este una, dacă ai post este alta. Mă înțelegi, mătălică?  
- Păi, să vedem cum stă treaba! Ai post ori ții post?  
- Am post și mă țin de el. De asta sunt aici. Sunt în post...  
- Adică.... ești de serviciu aici, în post?  
- Da, coane! Așa este, răspunse Costică și se așeză la masă pe scaunul de alături, obosit de atâtea explicații. N-am fost de acord cu politica patronului și... am pierdut postul. Am obținut aici, că tac, nu mai fac politică, nu mai vorbesc despre rațiunea listei de candidați după anumite sume de bani...  
- Aha! Te înțeleg... Ai voie să stai pe scaun dacă ești în post și ții post? întrebă Costache vizibil nelămurit de situație.  
- Fac un exces... Nu mă vede șeful. Supraveghez atent toate căile de acces, chiar dacă vorbesc, așa că-l văd când vine și mă ridic rapid...  
- Mda! Bem ceva?  
- Nu, mulțumesc! Nu beau în post...  
- Bună seara, domnilor! Mulțumim că ați ales să mâncați la noi! Vă aduc lista cu meniuri ori spuneți cu ce doriți să vă servesc? le întrerupse conversația aceeași ospătară pe care în zadar o căutase domnul Costache cu privirea.  
- Păi, o sută votcă rusească pentru mine și... ceva de post pentru amicul meu... E frig, nu mai doresc bere...  
- Nu te osteni, coane Costache! Nu mănânc în post și nici de post, nu ți-am mai spus?  
- Nici nu aveți voie să mâncați atunci când sunteți în serviciu, domnule! interveni ospătara. În pauză, vă servesc, dacă doriți...  
- Măi, fraților! Mă lămurește și pe mine cineva cum este cu postul ăsta? interveni domnul Costache vizibil consternat de situație.  
- Domnul este în serviciu de pază aici și nu are voie să mânânce în timpul serviciului, răspunse ospătara. Ce nu este clar?  
- Ahaaa! Da, am înțeles... Votca mea și apoi vom mai vedea, scumpă doamnă! Scuze pentru momentele astea care mă fac să râd!  
- Da, imediat, domnule! îl asigură ea și se întoarse fâșneață, abia abținându-se să nu râdă în hohote.  
 
După câteva secunde lungi de tăcere și tatonare pe sub gene, domnul Costache preluă inițiativa:  
- Ei, bine, să trecem de la post la treburile stringente ale perioadei critice și atât de tristă, pe care o traversează națiunea, domnule Costică... Te-ai hotărât deja? Cu cine votezi mătăluță?  
- Eu? Eu cred că votez cu nevasta și cu băiatul, că este major, are drept de vot...  
- Ei, nu se poate, domnule? Amândoi au candidat?  
- Adică..., cum să candideze, coane Costache?  
- Păi, la alegerile astea parlamentare. Pe ce liste...  
- Asta-i bună! Cum să candideze, coane?  
- Nu ai zis, domnule, că votezi cu nevasta și băiatul?  
- Ba, da! Cu ei votez... Mergem împreună la votare, dar nu ne votăm între noi, ce naibii!  
- Și... cu cine votezi, mătăluță?  
- Cum cu cine? Cu ei. Nu am zis?  
- Da, cu ei mergi la urne, am înțeles, dar pe cine votezi, domnule Costică?  
- Aaaa! Pe cine votez eu? M-ai tot întrebat cu cine, până acuma... Nu știu, coane... Nu știu, zău! Chiar așa... Pe cine să votez eu, domnule? Ai vreo idee? Eu nu mă pricep în chestiile astea, mă înțelegi...  
- Păi, după conștiința ta.... pe cei mai buni.  
- Și care sunt ăia, cei mai buni, coane Costache? Există o așa categorie de oameni, care se încumetă să facă legile națiunii? Poate cei din guvernul ăsta de pomină, care are zece miniștri demiși...  
- Lasă asta! Cum adică? Chiar nu știi? Uite, de exemplu..., poți să votezi cu ALDE... Sunt puternici, sunt serioși, au și experiență bună..  
- Cu alde cine? Cunoști pe cineva? Nu am înțeles...  
- Cum cu alde cine? Ce vrei să spui, domnule?  
- Cu alde cine, adică cine sunt ăștia? Nu așa ai zis, coane?  
- Mătăluță nu știi că ăștia e un partid și că...  
- Adică alde ăștia... niște oarecare persoane, este un partid?  
- Ptiu, drace! Nu ne înțelegem deloc... Poate, dacă schimbăm partitura... Uite! Poți vota cu USL, dacă îți plac, cumva... Partid născut prin cea mai puternică alianță politică, oameni cinstiți, unii cu dosare penale, nevinovați și deștepți foc, domnule...  
- Cum adică? Să votez cu ușile? Coane, nu te supăra, dar chiar nu ne mai înțelegem! exclamă Costică extrem de iritat și, fără să își dea seama, dădu pe gât toată votca din paharul ce abia îl așezase ospătara pe masă, în fața domnului Costache.  
- Ce faci, domnule, de ce bei beutura mea? se supără domnul Costache, privindu-l chiorâș pe Costică.  
- Cine, domnule? Eu? Păi, dacă îmi spui mie să votez cu ușile, mă înnebunești, coane...  
- Măi Costică, măi omule, greu de cap ai fost în primele clase și văd că greu ești și acum... O plătesc eu, lasă! Fac cinste, că am fost colegi, adăugă el repede observând pumnii încleștați și privirea de vultur a comeseanului său. Eu am zis U-Se-Le, nu U-Și-Le, dar poate nu am pronunțat bine... Este un partid puternic, domnule...  
- Mie nu-mi place, coane... Altul, nu mai ai?  
- Am, domnule! Cum să nu am? Îți propun să votezi cu... cu cei mai grozavi, adică cei de la PSD. Cei mai buni, cu experiență în toate, târșiți și târâți prin toate... Ei, ce zici?  
- Cum ai zis, coane?  
- Pe-Se-De, am zis, domnule...  
- Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică?  
- Cum adică, ce?  
- Pe ce șed ei, am întrebat.  
- Nu am zis că șed, ci am ziss PeSeDe, domnule!  
- Coane Costache, mai cere o votcă, bre! Poate o să pronunți mai clar, răspicat. La urechea mea...  
- Te bate vântul în ureche? Ori ești puțin surd...  
- Surd ești dumneata, coane. Am auzit ce ai spus, dar nu am înțeles pe ce șed ăștia. E clar?  
- Deloc, chiar! Dar, încă una și te las... Hai să bem, că fata asta a adus două pahare. Noroc și pace!  
- Noroc și pace! Vezi că beau... și la dumneata s-a nemerit paharul cu apă, coane Costache...  
- N-are importanță. Ultima ofertă este UDMR și gata! E ultima strigare... Doamnă frumoasă, mai aduci două pahare? Brava, mulțam! Să le așezi invers, să mai bea și omul ăsta apă! Da?  
- Da, domnule! ”Oare câte ai mai băut înainte de a veni aici, domnule paiață? Și bețivanul ăsta, agent de pază, bea de la prânz încoace... Uf! Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!”  
- Așa... Ce spuneam? A, da! Partid puternic, lipit mereu la guvernare și la majoritate în parlament și... Ce spui, domnule? Votezi cu ăștia? Ce spui, domnule?  
- Da, domnule! Ce spui eu? Coane Costache, râzi de mine, se pare... Cum să votez pe careva dintre curvele de acolo?  
- Cine a zis ceva de curve, domnule Costică? Se poate una ca asta? Mă înnebunești de cap, zău așa!  
- Dumneata ai zis, coane...  
- Am zis eu, domnule?!  
- Da, ai zis. Dacă sunt ude mereu, nu sunt, domnule, femei doritoare de hârța-scârța toată ziua și toată noaptea? Nu sunt curve?  
- Eu nu am zis că...  
- Ba, așa ai zis. Ude mereu!!  
- Te înșeli, domnule. Am zis U-De-Me-Re și nu altceva, adică...  
- Asta-i! Așa ai zis. U-de-me-reu! Ce mai vrei? Nu știi ce vorbești. Bea mai puțin, că o să bei la urne mai bine...  
 
- Să-ți fie rușine, domnule!  
- Să-ți fie, coane, de acord!  
- Să-ți fie ție, domnule, nu mie!  
- Bine, coane. Să ne fie rușine! ... Mai bem ceva? Dau eu un rând, dar... Pe cine să votez eu, domnule? Poți să-mi spui?  
- Nu contează. Este totuna pe cine votezi. Sunt toți o apă și-un pământ. Sunt la fel. Indiferent de culoare...  
- Ca noi doi. Suntem la fel... Mulțumesc, coane Costache!  
- Și eu îți mulțumesc, domnule Costică! M-ai luminat... Ne mai vedem după, adăugă domnul Costache ridicându-se de pe scaun.  
”Mai vezi tu pe dracu, după”, răspunse Costică în gând și se ridică destul de greu, balansându-se când spre dreapta, când spre stânga, dovadă că mintea îi lucra. Încă gândea despre alegeri...  
Se răzimă de zid și începu să brăzdeze cu privirea întregul teritoriu de competență. Se afla în post...  
 
SFÂR-ȘI-Te  
 
Referinţă Bibliografică:
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? / Marian Malciu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!