Pe drum de vise-am întâlnit Iubirea!
Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând...
Purta pe braţe taina omenirii
Cu doruri şi speranţe fremătând...
Erau mulţimi de gânduri adunate
Din corturi, din palate sau căsuţe
Rostite cu speranţă-n rugăciune
Sau pitulate-n colţuri nevăzute...
Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei
Căci ochii-i erau trişti, înlăcrimaţi
Pierduse undeva, pe drum de zbucium
Iubirea dintre oameni...dintre fraţi...
Cutremurat de-atâta suferinţă
Am vrut cumva...ceva să-I dăruiesc
Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte
Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc!
O, ce surâs a luminat o clipă
Divinul chip...ce sfântă fericire
A strălucit în ochii-nlăcrimaţi
Când am rostit o şoaptă de iubire...
Şi parcă tot pământu-a tresărit
Şi un ecou, cu miile de gânduri
Rostea...iubesc...şi dragostea zâmbea
Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri...
Da...Te iubesc!
Da...Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi...
Eşti însăşi chintesenţa vieţii
Şi dorul meu de veşnicii...
Te-am întâlnit cândva pe drumul
Unde iubirea înflorea
M-ai luat de mână şi mi-ai spus
Că Ţi-ai dat viaţa pentru-a mea...
Atunci, timid, n-am înţeles
Că Tu-mi vorbeai prin tot şi toate
Dar sufletul mi l-ai atins
Şi m-ai purtat spre cer...departe...
Mi-ai arătat acolo Doamne
O casă sfântă, minunată
Ce-ai construit-o pentru mine
Cu dragoste de Veşnic Tată!
O, câtă pace mă-mpresoară
În rugă când Îţi pot şopti:
Da...Te iubesc cum niciodată
Nu am crezut că pot iubi!
O, Tată coboară prin Duhul!
Sunt zile în care îmi pare
Că drumul e greu şi e lung
Şi cad şi sunt spini ce rănesc
Când vreau pân' la Tine s-ajung...
Şi trupul se frânge-n durere
Şi duhul aleargă spre cer
Acolo la tronul de slavă
Suspine şi lacrime pier...
Sunt ceasuri de rugă fierbinte
Când inima-n clocot Îţi cântă:
"O, Tată coboară prin Duhul
Şi viaţa mi-o binecuvântă!"
Aş vrea să am putere Doamne!
Aş vrea să am putere Doamne
Să plâng cu cei ce-n taină plâng...
S-aduc prin vorbe alinare
Acelor ce de dor se frâng...
Aş vrea să cânt cu cei ce cântă
Şi să mă bucur că trăiesc
Prin cântul meu să-Ţi spun Părinte
Cât te ador...cât Te iubesc!
Aş vrea cu fraţii-n părtăşie
Să-Ţi simt prezenţa minunată
Să ne vorbeşti prin Duhul Sfânt
Cum o făceai şi altădată...
Aş vrea să plâng cu cei ce plâng
Să cânt cu cei ce-Ţi cântă Ţie
Ţi într-o zi când voi pleca
S-ajung la Tine-n veşnicie!
Mă rog!
Mă rog când zorii se arată
Mă rog la Cel ce este Tată
Cu inima şi gândul meu
Mă rog la Bunul Dumnezeu
Să fie pace pe pământ,
Să fie dragoste şi cânt
Mă rog să fie bucurie
Şi dor aprins de veşnicie!
Mă rog când ziua e în toi
Să curgă lacrime şuvoi
Când fraţii stau în părtăşie
Mă rog a lor credinţă vie
Să fie-un râu...un râu curat
Ce către lume e purtat
Mă rog s-atingă inimi mii
Pe drumul către veşnicii!
Mă rog când noaptea-ncet se lasă
Şi dorul doare şi m-apasă
Mă rog la Tatăl meu ceresc
Să-mi dea putere să iubesc...
Să fiu un pom cu rod bogat,
O aripă zburând spre-nalt...
Mă rog cu tot ce-i drept şi sfânt
Să fie pace pe pământ!
