Oştiri de gânduri mă-npresoară
Şi parcă simt al lor tumult...
În liniştea pierdută-n noapte
Le rătăcesc sau le ascult...
Mă pierd în iureşul de şoapte
Ce s-a ţesut în jurul meu...
Privesc în hăul ce se cască
Şi mă cuprind păreri de rău...
Desprind o pleoapă obosită
Şi-o lacrimă se-avântă-n zbor...
Pornesc cu ea prin constelaţii
Să caut Divinul Salvator...
O geană caldă de lumină
Am prins în pumni şi mă trezesc...
Sunt eu...aici...e dimineaţă
Cadoul Tău Dumnezeiesc!
