CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





BASTARZII-IV
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Își croise în minte planuri, de care deocamdată nu dorea să discute cu nimeni. Aștepta întoarcerea Nuței prietena sa bună și nevasta lui Lisimach. Ele două concepuseră în iarnă, un proiect comun și spera că va avea sorți de izbândă proiectul lor.  
 
Ea și OZN se știau de mult, când erau încă copii, în anii de școală. El era cu vreo câțiva ani mai mare pe atunci, un adolescent timid, miop și introvertit, iar ea o firea deschisă, veselă și sociabilă și de un altruism remarcabil și puțin obișnuit la copii. O îndrăgise imediat și îi căutase prietenia iar ea acceptase firesc. Cu firea ei spontană, fusese printre puținele fete care-l făcuseră, să se simtă în largul lui, în preajma sa. Era irezistibilă și plină de energie debordantă iar el o fire fantezistă și se completau de minune. De atunci, deveniseră nedespărțiți. Se iscase o înțelegere tacită între ei, încât se înțelegeau din priviri. Devenind adulți, prietenia s-a transformat în iubire. Erau un cuplu simpatizat de prietenii lor.  
 
Nu de puține ori, cei care făceau comentarii răutăcioase despre Nae, chiar și în glumă, își găsiseră beleaua cu limba ei ascuțită care îi vindecase pe vecie, de bârfe. Careva dintre cei ce pătimiseră, o numiseră în șoaptă, Scorpia și se uitau cu grijă împrejur, când se lansau în discuții despre ciudățeniile lui Nae OZN. El era o adevărată enciclopedie în materie de Ufo și întâlniri de gradul zero și de câțiva ani, din inițiativa lui și a altor câțiva adepți, activa în sonă un club exclusivist, al pasionaților de Ufo. Lica nu-i împărtășea pasiunea pentru ufologie, însă i-o respecta și îl ascultase întotdeauna cu multă plăcere. Îndrăgea la el, firea dezinvoltă și totodată tolerantă față de oameni, o cucerise iremediabil, pasiunea și lumina ce i se aprindea în priviri , când se lansa cu avânt în discuții fanteziste. Avea mult haz și deseori reușea să îi smulgă, hohote nestăvilite de râs, cu povești trăznite. Impresionată de verva lui îl încurajase să se apuce de scris. El începuse de pe atunci, să publice articole în unele reviste.  
 
De când a rămas singură, îi încălzesc sufletul, amintirea acelor seri, când ieșeau la dans, sau la vreun film și se cuibărea între brațele lui iubitoare, iar el o alinta cu vorbe dulci și sărutări calde, jurându-i iubire . Își dădu seama cât tânjea după momentele de pace și fericire pe care le trăiseră împreună și se înduioșă până la lacrimi, ceea ce o făcu să renunțe la visare, jenată de propriile slăbiciuni.  
 
În urma rupturii cu ea, un taifun îi devastase sufletul omului, lăsând răni ce încă nu se vindecaseră. În ciuda scurgerii vremii, iubirea neîmpărtășită pentru frumoasa viselor sale, rezista, mai vie ca niciodată. După ce Lica îi respinsese cererea în căsătorie, el din răzbunare prostească, se logodise cu alta.  
 
Nae a aflat, cum stătuseră lucrurile de fapt în viața Licăi, în momentul când el o ceruse de soție, cu două săptămâni înainte să se căsătorească cu noua sa prietenă, Berta. Era ziua lui Lisimah și el a fost invitat în casa lor. Atunci, Nuța adusese vorba întâmplător, despre căsătoria lui și el se întristase. Femeia îi răscolise intenționat , vechile răni. Fiind prieteni , ea i-a citit în priviri că în ciuda apropiatei căsătorii cu Berta, el nu era fericit și i-a spus-o:  
 
-Nae, iartă-mi îndrăzneala dar eu nu te văd prea entuziasmat, de faptul că te însori. Nu cumva e vorba de vechea ta iubire pentru Lica? Nu reușești să o uiți, nu-i așa? Să știi că a fost o mare deziluzie pentru noi toți, despărțirea voastră. Personal, nu am agreat decizia ta, de a o lăsa, când îi era mai greu. I-am dat dreptate ei, când mi-a zis, că erai imatur. Nae i-a răspuns supărat:  
 
-Nu mi-este clar, la ce necazuri faci tu, aluzie. Oare ai uitat, că ea a refuzat, să se mărite cu mine? Eu nu doream altceva, decât să-i fiu alături, orice probleme, ar fi avut.  
 
-Desigur, ai și tu dreptate. Ai judecat însă pe Lica în mod nedrept. Nu te-ai gândit deloc că, după ce a asistat la ruptura dintre părinții săi, după ce taică-său le-a părăsit pe ea și pe mama ei și a trebuit să abandoneze studiile, ca să i poarte de grijă mamei sale, ar fi meritat mai multă de îngăduință și înțelegere? Era traumatizată de cele ce pătimea și nu dorea să-ți distrugă viața, gândind că dacă accepta să se mărite cu tine, te-ai fi însurat și cu necazurile sale. Ți-a respins cererea din cauza asta, însă voi bărbații sunteți orbi. Pentru voi ori e albă, ori e neagră. Nu vreți să știți că mai există și căi de mijloc. Lui Nae i se pusese un nod în gât, care-l împiedica să vorbească. Privea la Nuța, cu ochii unui om, lovit cu leuca, în cap. Într-un târziu îi răspunse, cu o voce frântă:  
 
- Oh Doamne! Ea nu mi-a vorbit niciodată de treburile astea. M-am lăsat mușcat de suflet de microbul îndoielii și de o gelozie prostească. Devenise irascibilă, începuse să mă repeadă cu vorba găsind pricini de supărare fără motive și acel comportament ce nu îi era caracteristic, îmi trezise dubii.  
 
-Dacă te-ar fi interesat, cred că puteai să afli. Toată Breaza vorbea de tărășenia asta. Mă mir, că tu, n-ai auzit.  
 
-Crezi, că eu stăteam, să ascult bârfele?  
 
Lisimach care ascultase în tăcere la discuție, își apostrofă nevasta:  
 
-Gata cu împunsăturile, nevastă! Nu-l vezi săracul, că e năucit de cele ce-i spuseși? Lica trebuia să-i fi spus, erau prieteni!  
 
-Așa e omule, mă luă gura pe dinainte. Scuză-mă Nae, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi, însă trebuie să-ți mărturisesc, că de când mi-a spus Ilinca lui Arsene Pădureanu, că Lica te iubește încă, am vrut, ca tu să afli, lucrul acesta. Când am pomenit de căsătorie și te-am văzut cum te-ai întristat , mi-am dat seama, că nu ești fericit, că te însori cu Berta. Asta m-a determinat să-ți deschid ochii ca să ai timp de reflecții. Dacă am greșit, te rog să mă ierți! În sufletul lui OZN se stârnise un nou uragan, care răscolea, cu o furie de forța cinci, valurile sentimentelor ascunse.  
 
- Nu, nu, dimpotrivă, îți mulțumesc că ai adus vorba! Acum, scuzați-mă, căci trebuie să plec!  
 
Zicând acestea, își luă haina și ieși ca împins de furtună, în noaptea de afară. A rătăcit cu privirile pierdute prin parcul din apropiere, pradă emoțiilor ore la rând, fără vreo țintă, absent la tot ce se petrecea în preajmă. Câteva perechi ce se sărutau ascunse de umbra copacilor seculari, șoptindu-și vorbe dulci sub privirile argintate ale stelelor nopții, priveau nedumerite la omul acela, ce vorbea de unul singur, spunând unui interlocutor imaginar, vorbe grele ca apoi să-i șoptească cu voce tânguită cuvinte de iubire. Într-un târziu, obosit de atâta zbucium, s-a așezat pe o bancă cu capul rezemat pe un braț.  
 
Trecuse de miezul nopții, când o patrulă formată din doi agenți se opri lângă omul singur, așezat pe bancă, ce părea că doarme și scuturându-l ușor de umăr îl întrebară:  
 
-Hei, omule! Nu ai un alt loc unde să dormi, sau ai băut prea mult și te-a doborât oboseala? E periculos să-ți petreci noaptea, în parc. El ridică ochii, tresărind speriat și pentru prima dată, de când părăsise casa lui Lisimach, reveni cu picioarele pe pământ. Se ridică în grabă și le răspunse:  
 
-Bună seara domnilor agenți! Nici una, nici alta. Pur și simplu, mă furaseră gândurile, în timp ce priveam cerul nopții în căutare de UFO.  
 
-Da?Nouă ni s-a părut că dormiți. Sau comunicați telepatic cu extratereștrii? Îi zise cel mai vârstnic, râzând, recunoscându-l. Domnul Nae, e cam periculos, să vă petreceți, noaptea în parc.  
 
- Eh, nici chiar așa. În orășelul nostru mic știam eu, că organele veghează la siguranța cetățenilor și uite că aveam dreptate. Oricum, vă sunt recunoscător că m-ați trezit din reverie, că m-a cam pătruns răcoarea, la oase.  
 
- Eh, asta e! Ne-am făcut datoria.  
 
-Vă salut flăcăi și vă doresc servici ușor!  
 
-Salut și noapte bună!  
 
A doua zi avusese o lungă discuție cu Berta! Între ei se născuse o prietenie, fără mare iubire. Focoasa Berta avea vederi foarte libertine și se cuplaseră într-un moment de compasiune, al ei, pentru amicul cuprins de disperare, în urma rupturii cu iubita. Făcuseră sex până la epuizare. Era o femeie inteligentă și practică. Nae o înduioșase cu vulnerabilitatea și ingenuitatea lui, care era exact, opusul firii sale vexate. Îl ajutase să depășească momentul și de atunci deveniseră prieteni și își făceau confidențe. El o ceruse în căsătorie, din recunoștință și la început ea râsese, dar în cele din urmă, acceptase, zicându-și că nu avea nimic de pierdut. Erau sinceri unul cu celălalt și de comun acord, că făceau o căsătorie de conveniență. Ea devenea o femeie respectată și conveniseră că era liberă să trăiască după bunul plac. Era avantajos, pentru ambii. Ulterior, el începuse să regrete acea propunere, pentru că o făcuse, cu precădere, din dorință de răzbunare. Nu se simțea deloc, mai fericit și începuse să se deteste, că nu-și făcuse scrupule să se folosească de Berta ca să-și satisfacă setea de răzbunare. Pe măsură ce data nunții se apropia, sentimentul de disperare se amplifica și îl apăsa pe suflet, ca o piatră de moară. Nu mai avea somn din cauza proceselor de conștiință. După ce aflase noutățile de la Nuța, în acea noapte petrecută pe aleile Parcului, luase o decizie clară. Dorea să discute cu Berta cu sinceritate și să-i mărturisească adevărul, până nu era prea târziu. Nu avea nici un drept, să-i distrugă viața Bertei. Dimineața următoare suna la ușa ei. Berta i-a deschis și l-a invitat înlăuntru.  
 
-Bei o cafea cu mine, iubire? Arăți cam devastat. Ași înclina, să afirm că ai avut coșmaruri în noaptea asta. Monștrii nu te-au lăsat să dormi?El îi zâmbi cu o față de clovn trist. Oftă din adâncul inimii și-i zise:  
 
-Uite Berta, trebuie să-ți vorbesc deschis și cu onestitate, căci mă simt, un mare mizerabil. Nu sunt un om onest și nu te merit. Tu mi-ai întins o mână de ajutor într-un moment de greu și eu am profitat și ți-am cerut, să te măriți cu mine. Am fost un egoist și foarte nedrept. Deși știam, că nu te pot iubi...tu îmi placi mult, te admir și cred că deja știi asta...doar atât. De asta nu mai am somn, fiindcă nu-mi place, ceea ce am devenit, cât de jos am coborât în proprii mei ochi, ajungând să mă folosesc, de generozitatea ta.  
 
Te rog Berta, iartă-mă, că te-am târât, în această situație penibilă! Îți cer să desfacem logodna acum, altfel m-aș detesta și mai mult după căsătorie! Noi nu ne iubim și tu îmi cunoști poveste. O căsătorie între noi nu va duce la altceva, decât să ne distrugă viața ție și mie deopotrivă. Pentru mine cel mai de preț lucru este prietenia care ne leagă și e singurul lucru pe care regret cu adevărat, dacă-l voi pierde din cauza prostiei mele.  
 
Îți dau dreptate, să iei orice decizie vrei, împotriva mea. Voi accepta umilința și disprețul tău, ca meritate din plin, pentru comportamentul meu deplorabil.  
 
Berta îl privea în tăcere, trăgând cu sete din țigară. Se ridică continuând să tacă și se îndreptă către fereastră, apoi se întoarse, se așeză pe scaun, picior peste picior, își scutură scrumul pe marginea scrumierei de ceramică neagră cu striații aurii, în formă de șarpe încolăcit și neslăbindu-l nici o clipă din priviri, îi zise cât se poate de calmă:  
 
- Vezi tu? Așteptam, să vii odată cu această propunere și începusem să mă simt dezamăgită, că nu mai făceai pasul. Te observ de câteva săptămâni, cum dospești în tine, nefericirea și sincer îți spun, dacă nu-mi făceai tu propunerea, ți-o făceam eu. Noi ne pusesem de acord, cu o banală căsătorie de conveniență, în care să continuăm, să fim prieteni și în loc de asta, tu ai devenit o personificare nefericirii și cu cât se apropie nunta noastră, judecând după jealea din privirile tale, s-ar zice că aștepți ziua execuției. Dragul meu, afacerea asta a luat o întorsătură prea tragică, pentru gusturile mele excentrice. La dracu! Eu nu sunt călău, sunt o femeie frumoasă, optimistă, iubesc viața în toate formele sale și sunt un spirit liber. Cum poți să-ți închipui, că aș fi dispusă, să mă condamn, să privesc o viață întreagă, mutra ta de îngropăciune alături de mine? Sunt doctor în psihologie și încă unul bun. Reușesc să citesc în privirile oamenilor, gândurile, frământările lor, iar tu ești o carte deschisă. Hmm! Nae, ești patetic. N-o să fie nici o nuntă! Fața lui palidă și obosită, începu să se coloreze de emoție și locul în expresiei de clovn începu să se aprindă un licăr nou, de speranță.  
 
-Berta, vrei să zici, că nu ești supărată pe mine de ruperea logodnei noastre? Pot să sper, că vei rămâne prietena mea, în ciuda acestui fapt?  
 
-Derigur, dar pun o condiție: nu accept să mai vii, să plângi pe umărul meu, pentru iubirea ta nefericită. Ești un prost, scuză-mi sinceritatea! De ce dracului ții atâta, să te însori? Ești fixat, cu căsătoria asta. Pe ea, ai lăsat-o, că a refuzat să vă căsătoriți; pe mine m-ai cerut de nevastă, chiar dacă nu ne iubeam. Tu suferi de ,, Complexul lui Oedip”. La fel ca eroii lui Shakespeare.  
 
-Berta, hai că exagerezi! Ăia care suferă de complexul lui Oedip, caută femei mămoase, care să le țină loc de mame. Eu nu sunt bolnav, la cap.  
 
-Bărbații posesivi și geloși suferă de așa ceva. Nu ți se întâmplă să visezi vreodată, cum îl ucizi pe vreunul care jinduiește după iubita ta?  
 
-Nu! Se apără el, contrariat. Tu, ești nebună.  
 
-Ești un prost. Nu poți să te bucuri de o femeie, decât dacă o legi prin căsătorie? E și acesta, o variantă a complexului oedipian. Suntem foarte diferiți.  
 
-După tine, sunt sănătoși la cap, doar bărbații care umblă din floare-n floare, ca fluturii?  
 
-Spiritele libere care nu suferă de complexe, sunt niște persoane fericite. Uită-te la mine și ia exemplu! Am rupt logodna și nu ți-am pus otravă în paharul cu vin , ba mai mult am rămas prieteni. Tu? Ce ai făcut, când iubita ta a refuzat, să se mărite cu tine? Ai părăsit-o deși o iubeai. Ți-ai făcut rău ție și ei, deopotrivă, deși ea te iubea și trăia cu tine și fără să vă căsătoriți. Îți pare normal? Eu îmi bat capul, ca să-ți deschid ochii, optuzule. Pentru binele tău, du-te și te împacă cu iubirea vieții tale, fii fericit și nu te mai crampona de niște formalisme inutile!  
 
-Bine, bine, capitulez în fața argumentelor tale imbatabile. Numai să consimtă ea, să se mai împace cu mine! Mă tem că e prea târziu.  
 
-Tu ești un caz disperat, OZN! Învață, omule, că atunci când iubești cu adevărat, ,,prea târziu”, nu există! Nu te mai crampona de mentalități medievale și luptă să-ți recucerești iubirea. Nu te mai da învins, în fața sugestiilor negative.  
 
- Voi ține seamă de îndemnurile tale, domnișoara doctor, îi răspunde el zâmbind și se ridică să plece, făcându-i o plecăciune și sărutându-i mâna.  
 
- Vezi, că-mi ești dator, vândut.  
 
-Mă voi revanșa, nici o grijă.  
 
-Îmi vei plăti toate consumațiile la restaurant, de fiecare dată când ieșim. Te invit eu când am chef, nu te gândi că las să-mi scape ocaziile să te jumulesc puțin. Lumea trebuie să mă stimeze, că-s deșteaptă nu să-mi plângă de milă. Eu nu suport să fiu compătimită. Clar?  
 
-Mai clar de atât , nici că se poate, Prințesă. Facă-se voia ta, majestate îi zise el vesel, făcându-i plecăciuni și măturând podeaua cu o pălărie imaginară, în timp ce se retrăgea către ușă, deandăratelea!  
 
Ea râse mulțumită și îi trimise un sărut blazat, din vârful degetelor.  
 
Era mulțumit și liniștit în sinea lui ,că găsise curajul de a face acest pas. Nuța Îi dăduse impulsul necesar, să împiedice greșeala ce fusese pe cale să o comită de când înțelesese fără putință de tăgadă, că o căsătorie cu Berta, ar fi distrus deopotrivă viața lui și a ei. În timp ce o săruta închidea ochii și visa că o sărută pe Lica, la fel când făceau amor.  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
BASTARZII-IV / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3020, Anul IX, 08 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!