CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





INGRID (fragment din romanul publicat în 2015-editura Editgraph) Autoare Maria Giugiu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lucrările de restaurare a casei mele au fost terminate pe la jumătatea lui noiembrie. Eram mulțumită de ceea ce am reușit să realizez și mă simțeam fericită să am iar un loc al meu unde mă simțeam ,,acasă” . Astfel am petrecut sărbătorile de iarnă în casa mea. După terminarea lucrărilor am făcut feștanie casei și am dat și o mică petrecere, invitații fiind familia mea și câțiva prieteni din sat. 
  
Într-una din zilele dinaintea Crăciunului din acel an, am avut o neașteptată și frumoasă surpriză. Am fost într-o duminică dimineața la obor, la Vedea, unde oameni de prin localitățile din apropiere și de mai pe departe, vin să vândă și să cumpere, de toate. Vin oamenii în târg să vândă surplusul din roadele muncii lor, animale domestice, păsări vii de curte, cereale vin și țuică și alte produse din producție proprie. Se vând și se cumpără de toate la obor și e obiceiul că lumea vine cu noaptea-n cap la târguit, când se crapă de ziuă, deja târgul e pe sfârșite. Eu venisem la obor cu fratele meu cu mașina și cu tatăl nostru.Pe ei doi îi interesa să vadă prețul porcilor de Crăciun și al purceilor, tata dorind să cumpere vreo doi purcei, să-i crească pentru anul următor. Am pornito pe alei de una singură pe la tarabele cu fructe, brânzeturi, covrigi și altele de felul acesta în timp ce ei doi se interesau de prețurile la cereale și la porci. M-am oprit lângă o mașină unde se vindeau vin bun, mere frumoase și brânză în coajă de brad. Erau lucrurile pe care eu doream să le târguiesc de la producători și de la ciobanii veniți de la Curtea de Argeș cu marfă. Brânză ca aceea nu o prea găsești la tot pasul și respectivii aveau marfă într-adevăr bună, cum am putut să-mi dau seama, după ce îmi dăduseră să gust. Tocmai când îmi cântărea marfa și mă pregăteam să plătesc, cineva din greșeală a dat peste mine și m-a împins, mai, mai să mă dea jos. M-am întors destul de contrariată și m-am calmat imediat când am zărit femeia înfofolită cu un fular lung de lână ce-i ascundea fața pe jumătate și se întorsese îngrijorată, să-mi ceară scuze. Gâfâind a ușurare, a depus jos un săcotei destul de greu, ce îl căra în spinare. De fapt, în timp ce trecea cu povara în spate, mă împinsese din greșeală. 
  
-Vă rog să mă scuzați, că dădui peste dumneavoastră căci nu v-am văzut. V-am lovit rău, mi-a zis în timp ce se străduia să îndepărteze de pe față șuvițele lungi, negre cu mâna înmănușată? 
  
- Ok, înțeleg, nu s-a întâmplat nimic grav. Când s-a întors spre mine vorbindu-mi, eu care o priveam atentă, m-am simțit cuprinsă de o mirare amestecată cu emoție, căci deși nu o mai văzusem de ani mulți, aș fi jurat că dinaintea mea se afla însăși vechea mea prietenă din anii de liceu, Ilinca. Văzând cum o fixam ca hipnotizată, deși lumina era slabă, fiind încă întuneric a început să mă scruteze și ea și deodată i s-au luminat ochii săi strălucitori și adânci ca noaptea, de un zâmbet de fericire și surpriză. Dacă mai aveam vreo îndoială, s-a topit cu totul, când și-a deschis brațele către mine strigându-mi impetuos numele: 
  
- Ingrid, Ingrid, prietena mea dragă, nu-mi vine a-mi crede ochilor! Ești chiar tu! Asta da, surpriză după ce, de mulți ani nu mai speram să te revăd și nu mai știam nimic despre tine. În timp ce ne îmbrățișam cu lacrimi în ochi și eu îmi tot dregeam prostește glasul, nereușind să articulez încă vreo silabă, ea a continuat cu voce răgușită de emoție să mă asalteze cu noian de întrebări și imprecații. 
  
În cele din urmă mi-a revenid darul cuvântării și printre îmbrățișări, pupături și lacrimile ce nu conteneau să-mi împăienjenească ochelarii - lacrimi de bucurie firește, am glăsuit emoționată: 
  
- Ilinca, draga mea ce fericită sunt că dăduși peste mine cu sacul ăla. Nici nu se putea să mi se întâmple o surpriză și o bucurie mai mare, tocmai acum în prag de sărbători, decât că te reântâlnesc pe tine, dragă. Ne priveam, neîncercând să mai ne înfrânăm bucuria și curiozitatea, evaluând la repezeală schimbările incise de ani, pe fețele noastre. Din punctul meu de vedere rezultatul se prezenta foarte satisfăcător și mi-am manifestat constatarea cu vivavoce. Arăți foarte bine și ochii –ți stălucesc la fel ca în tinerețe când ești fericită. Domne, sunt așa fericită că nici nu știu ce să mai spun! M-am gândit la tine adesea însă nu mă așteptam să te reîntâlnesc și încă atât de aproape de casa mea. Nu trebuie să ne mai pierdem iar, pentu nimic în lume și să nu mai știm nimic una de alta, atâta amar de vreme! Sunt cu treabă aci, la târg și văd că și tu la fel. Uite, ține nr meu de telefon, i-am zis în timp ce mâzgăleam pe o foiță de hârtie nuărul celularului și sună-mă să ne întâlnim neapărat. Trebuie ca noi să stăm de vorbă pe îndelete, căci avem ce să ne povestim. Vino pe la mine într-una dina ceste zile! 
  
- Sigur, hai că-ți dau imediat un bip, să-l salvezi și tu pe al meu. Zicând aceasta, Ilinca își traduce în faptă vorba și eu îi salvez numărul. 
  
-Ilinca , dar cum se face că te afli în zonă?Din câte-mi amintesc, locuiai undeva pe lângă Râmnicu Vâlcea, cu Jean și cu fiul tău. 
  
-E o poveste lungă și ți-o voi spune, bineânțeles că ard de dorinț să aud și eu povestea ta. Te anunț cu tristețe că Jean al meu a murit, s-a îmbolnăvit de cancer și s-a stins în urmă cu doi ani. Dar tu nu mai locuiești la Târgoviște? 
  
- Nu Ilinca. Eu, m-am mutat la țară, de vreo câțiva ani, de când m-am despărțit de Florin. De fapt stau mai mult în Italia de atunci, unde lucrez și când vin în țară locuiesc la Chirițești. E o poveste lungă. E nevoie de timp și un loc potrivit unde să ne întindem la povești și pentru asta e musi să ne revedem în curând. Ești dispusă să mă vizitezi? 
  
- Fără îndoială! Nici eu nu mai stau la Râmnicu Vâlcea de când a murit Jean. În casa noastră locuiește în prezent băiatului nostru. E căsătorit și are doi copii, iar eu locuiesc mai mult la Cotmeana, unde am moștenit de la bunica din partea mamei mele, gospodăria bătrânească. Locuiesc împreună cu fata mea și cu familia ei. Mai am și un apartament mic, în Pitești însă nu-mi place, să stau prea mult singură. Am venit azi la târg cu ginerele meu cu mașina, să târguim de sărbători și acum trebuie să dau zor să duc sacul ăsta la mașină, că el mă așteaptă. Vom vorbi la telefon în curând, să stabilim o întâlnire. Asta, cât mai repede posibil că și eu ard de dorința să stăm de vorbă despre ce s-a întâmplat de când nu ne-am mai văzut. 
  
-Păi, eu sunt la Chirițești acasă la mine, până după anul nou. După sărbători trebuie să plec în Italia, așa că și azi dacă poți, vino pe la mine. 
  
-Azi nu cred că se poate, că avem ceva treabă la Cotmeana, dar în vreo două zile termin și plec la Pitești. Atunci am timp să ne întâlnim. Vedem noi cum vom face. Ori vii tu la Pitești, la mine ori vin eu la tine, să îți văd casa și cum te-ai instalat. 
  
-Vino tu pe la mine, când îți termini treburile. Ai putea să fii musafira mea pentru o zi sau două. După aceea, vom mai vedea. Ce spui, se poate? 
  
-Cred că da și o fac cu multă, multă plăcere. Îți telefonez eu și te anunț data când pot veni. De acord? 
  
-Minunat! Ce fericire! E ca și cum Moș Crăciun s-a hotărât, să ne facă cel mai frumos cadou de sărbători. Te pup și aștepț cu nerăbdare vizita ta. 
  
- Așa simt și eu, că întâlnirea noastră e darul nostru de acest Crăciun. 
  
La despărțire ne îmbrățișăm călduros și ne pupăm, apoi Ilinca își ia voinicește în spate săculețul cu mălai ce îl cumpărase din târg și se îndreaptă către parcarea, unde trebuia să se întâlnească cu ginerele său. Eu am plătit negustorului brânza în coajă de brad ce o cumpărasem și am pornit în căutarea tatălui și fratelui meu. Târgul nu-i prea întins și i-am găsit repede. Tocmeau prețul a doi purceluși, pe care tata se deciseseră să-i cumpere de la un negustor, din Fata. Din discuția lor am dedus că el și tata erau cunoștințe vechi și erau și prieteni. I-am lăsat să încheie târgul și să bea adălmașul și am pornito iar prin obor cu gândul să târguiesc mere și covrigi pentru că se apropiau colindețele și colindătorii nu se cădea să plece cu mâna goală de la casa noastră. Datinile sunt sfinte pe la noi și sunt respectate iar mama mă însărcinase pe mine cu lista de cumpărături. 
  
Eram atât de fericită de întâlnirea neașteptată prietena mea din tinerețe și mă năpădeau mii de amintiri din acele timpuri, ceea ce –mi amplifica dorința de a ne reântâlni mai repede. 
  
Am cumpărat covrigi calzi, destul cât să ajungă pentru colindețe și din cei cu mac am cumpărat un șir, să-i ronțăim noi pe drum către casă, căci fiind plecați la drum cu noaptea-n cap nu puseserăm în gură, mai nimic și se cădea să ne astâmpăram și noi foamea cu ceva pe drumul de întoarcere. Când am șfârșit de târguit m-am întors satisfăcută la mașină, cu traistele pline.Tata și fratele meu tocmai puneau purceii în portbagajul mașinii. 
  
-Gata, le zic? 
  
-Da, îmi răspunde tata, e cazul să o lăm din loc, ca să nu înghețăm de tot. 
  
- Luași și tu ceva de mâncare, mă întreabă Haralamb, că mi-e o foame de lup. 
  
- Luai un șir de covrigi calzi și gogoși. 
  
- Întâi toarnă-ne să ne spălăm pe mâini, că mirosim a porc, îmi zice tata. 
  
Am pus eu târguielile în mașină, apoi le-am turnat apă dintr-un bidon celor doi să se spele pe mâini. După ce n-am urcat în mașină am scos la iveală șirul cu covrigi calzi și gogoșile să se servească fiecare. Am înghițit cu poftă câte o gogoșe și am pornit către casă, drumul nefiind prea lung. Ardeam toți de dorința de a bea și ceva cald, eu de pildă o cafea fierbinte când ajung căci era destul de ger la acea oră matinală și zăpada care scârțâia sub tălpi trezise în noi, dorința de a ne încălzi cumva. Am ajuns acasă pe la 7 dimineața și am pus de cafea iat tata și frati-meu au pus țuică la fiert. Mama se trezise deja și aprinsese focul în soba din bucătărie prevăzătoare, știind că vom veni acasă înfrigurați. 
  
Referinţă Bibliografică:
INGRID (fragment din romanul publicat în 2015-editura Editgraph) Autoare Maria Giugiu / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2578, Anul VIII, 21 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!