CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Bastarzii -III
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lica și OZN, deveniseră prieteni apropiați, pe vremea, când ea era la liceu. Relațiile între ei începuseră să scadă în intensitate, după criza din familia fetei, pe fondul stresului și al vârstei foarte tinere. Ea începuse să vadă în bărbați, niște ființe capricioase pe care nu se putea conta și extinsese dubiile și asupra lui. 
  
Când trecuse în anul trei la Universitate, sănătatea mamei sale se înrăutățise și având nevoie de îngrijiri permanente, fata a întrerupt studiile și s-a dedicat îngrijirii sale. Veronica, sora sa era măritată și avea doi copii mici, de care trebuia să se ocupe. Suflet generos, Lica își asumase întreaga responsabilitate de îngrijire a celei care o adusese pe lume. În prima fază a bolii, își continuase cursurile, la fără frecvență și lucrase cu normă redusă, la o florărie, în oraș. Pensia pe caz de boală ce o primea bolnava, era neîndestulătoare, pentru costurile prea mari, ale medicamentelor și pentru traiul lor. 
  
Cu prietenul său fata nu îndrăznise a se confesa, despre suferința ce-i rodea sufletul, pentru faptul, că tatăl ei o părăsise și pe ea, nu doar pe mamă, fiindcă se rușina și se simțea prea umilită. Începuse să judece oamenii, luându-l pe el, ca model de referință și era unul din motivele pentru care avea discuții, cu Nae. El nu –i înțelegea deloc, motivele pentru care îl îndepărta, de ea. Pentru el, Lica însemna femeia vieții sale. Era disperat și din dorința de a n-o pierde, i-a cerut, să se căsătorească cu el și să se mute împreună. Ea l-a refuzat, pentru că nu dorea să se folosească de iubirea drept pretext ca să-i înpovăreze viața, cu problemele din familia sa. 
  
El necunoscând tot adevărul asupra vieții sale de familie, nu reușea să concepă, că motivele invocate de ea, erau cele reale și devorat de o gelozie irațională, o învinuise, că iubea pe altul. Ea l-a asigurat, că numai pe el îl iubea, însă i-a mărturisi, că nu era pregătită pentru căsătorie și nici momentul nu era cel potrivit, din cauza problemelor de sănătate, ale mamei sale. 
  
El implacabil continua cu învinuirile, de trădare. În fața acelor acuzații nefondate, într-un moment de stres, fata mânioasă i-a răspuns, că nu se încrede în el, că-l consideră imatur și prea egoist, ca să mai înțeleagă și altceva, decât propriile interese. Acela a fost argumentul, care a pus paie, peste focul vrajbei și a produs despărțirea. 
  
În urma rupturii lor, un taifun îi devastase sufletul omului, lăsând răni, greu de vindecat. În ciuda scurgerii vremii, iubirea neîmpărtășită pentru frumoasa viselor sale, rezista, mai vie ca niciodată. La scurtă vreme, după ce Lica îi respinsese cererea în căsătorie, el din răzbunare prostească, se logodise cu alta. Și-a dat seama însă, destul de repede, că a făcut o mare greșeală. Când o săruta pe Berta, sau făceau dragoste, închidea ochii și își își imagina că e Lica, ca să cadă în cea mai adâncă depresie, când în final, realiza că se amăgea, singur. Oscilase între speranțe amăgitoare și crize de disperare, fără să întrezărească o portiță, de scăpare, până cu o lună, înainte de căsătoria planificată, cu noua sa prietenă, Berta. 
  
Era într-o zi de sfârșit de septembrie și fiind ziua lui Lisimah, el a fost invitat în casa lor. Atunci, Nuța adusese vorba, despre căsătoria lui apropiată și el se înnegurase asemenea unei dimineți plumburii, de toamnă. Femeia îi răscolise vechile răni, cu vorbele sale. Fiind prieteni vechi, ea i-a citit în priviri că în ciuda apropiatei căsătorii cu Berta, nu era fericit și i-a spus-o: 
  
-Nicule(Nae), iartă-mi îndrăzneala, dar nu te văd deloc entuziasmat, de faptul, că te însori. Nu cumva e de vină, vechea ta iubire pentru Lica? Nu reușești să o uiți, nu-i așa? 
  
- S-ar putea, însă nu mai contează. 
  
-Ce spui? Mie mi se pare, că tu, în graba de a te însura cu orice preț, nu faci altceva, decât să sari din lac, în puț. O iubești pe Berta? 
  
- Crezi că iubirea aduce vreo fericire în viață? Mie mi-a adus multă suferință, așa că nu mai cred în iubire. 
  
-Eu sunt sinceră. Cred că ai greșit când ai lăsat-o, pe Lica. A fost o mare deziluzie pentru noi toți, despărțirea voastră. 
  
Ai lăsat-o tocmai când îi era mai greu. Eu i-am dat dreptate, când mi-a zis, că te-ai comportat, ca un om imatur. Nae i-a răspuns supărat: 
  
-Nu mi-este clar, la ce necazuri faci aluzie. Oare ai uitat, că ea a refuzat, să se mărite cu mine? Cel mai mult pe lume, îmi doream să o fac fericită pe Lica și să-i fiu alături, orice probleme ar fi avut. 
  
-Desigur, însă ai judecat-o în mod foarte nedrept, fără să ții seama, că după ce a asistat la ruptura dintre părinții săi, după ce taică-său a părăsit-o și pe ea, nu doar pe maică-sa, ar fi meritat mai multă de îngăduință și înțelegere. Doar o iubeai. Era traumatizată, de cele ce pătimise și în plus, nu dorea să-ți distrugă viața. Ea gândea, că dacă accepta, să se mărite cu tine, te-ai fi însurat și cu necazurile sale. Ți-a respins cererea din cauza asta, însă voi bărbații sunteți orbi și tu deveniseși orbit de o gelozie absurdă, din câte mi-a mărturisit, Lica. 
  
Lui Nae i se pusese un nod în gât, care-l împiedica să vorbească. Privea la Nuța, cu ochii unui om, lovit cu leuca. 
  
Într-un târziu îi răspunse, cu o voce frântă: 
  
- Oh Doamne! Ea nu mi-a vorbit niciodată, de problema cu tatăl ei. Devenise irascibilă, începuse să mă repeadă cu vorba, găsind mereu noi pricini de supărare, fără motive clare și acel comportament al ei, îmi trezise dubii. 
  
-Dacă te-ar fi intersat, cred că puteai să afli. Toată Breaza vorbea de tărășenia asta. Mă mir, că tu, n-ai auzit. 
  
-Crezi, că eu stăteam, să ascult bârfele brezenilor? 
  
Lisimach care ascultase în tăcere la discuție, își apostrofă nevasta: 
  
-Gata cu împunsăturile, nevastă! Nu-l vezi săracul, că e năucit de cele ce-i spuseși? Lica trebuia să-i fi spus. Erau prieteni. 
  
-Așa e Sam,(Stamate), mă luă gura pe dinainte. Scuză-mă Nicule, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi, însă trebuie să-ți mărturisesec, că de când mi-a spus Ilinca lui Arsene din Capul Câmpului, că Lica te iubește încă, am vrut, ca tu să afli lucrul acesta. Când am pomenit de căsătorie și te-am văzut cum te-ai întristat , mi-am dat seama, că nu ești fericit, că te însori. Am găsit de cuviință, să-ți deschid ochii, ca să ai timp, de refleții. Dacă am greșit, te rog să mă ierți! În sufletul lui, se stârnise un nou uragan, care răscolea, cu o furie de forța cinci, talazurile sentimentelor îngropate în profunzimea inimii. 
  
- Nu, nu, dimpotrivă, mulțumesc, că ai adus vorba! Acum, scuzați-mă dar trebuie să plec. 
  
Zicând acestea, își îmbrăcă geaca și ieși ca o furtună, în noapte. A rătăcit prin parcul din centru, pradă emoțiilor pierzând noțiunea timpului, absent, la tot ce se petrecea în preajmă. O pereche de tineri care se sărutau ascunși de umbra copacilor seculari, șoptindu-și vorbe dulci sub privirile argintate ale stelelor nopții, priveau nedumeriți la omul acela, ce vorbea de unul singur, adresând unui interlocutor imaginar, vorbe grele, ca după aceea, să-i șoptească cu voce tânguită, cuvinte dulci, de iubire. Într-un târziu, obosit de atâta zbucium, s-a așezat pe o bancă, cu capul rezemat pe un braț. 
  
Trecuse de miezul nopții, când o patrulă formată din doi agenți se opri lângă omul singur, așezat pe bancă, ce părea că doarme și scuturându-l ușor de umăr, îl întrebară: 
  
-Hei, omule! Nu ai un alt loc, unde să dormi, sau ai băut prea mult și te-a doborât obosela? E periculos să-ți petreci noaptea, în parc. El ridică ochii, tresărind speriat și pentru prima dată, de când părăsise casa lui Lisimach, reveni cu picioarele pe pământ. Se ridică în grabă și le răspunse: 
  
-Bună seara domnilor agenți! Nici una, nici alta. Pur și simplu, mă furaseră gândurile, în timp ce priveam cerul nopții în căutare de ufo. 
  
-Da?Nouă ni s-a părut că dormiți. Sau comunicați telepatic cu extraterștrii? Îi zise cel mai vârstnic, râzând, recunoscându-l. Domnul Nae, e cam periculos, să vă petreceți, noaptea în parc. 
  
- Eh, nici chiar așa. În orășelul nostru mic, știam eu, că organele legii veghează la siguranța cetățenilor și uite, că aveam dreptate. Oricum, vă sunt recunoscător, că m-ați trezit din reverie! M-a cam pătruns răcoarea, la oase. 
  
- Eh, asta e! Ne-am făcut datoria. 
  
-Vă salut flăcăi și vă doresc servici ușor! 
  
-Salut și noapte bună, cetățene! 
  
A doua zi devreme, suna la ușa Bertei. 
  
Între ei se născuse o prietenie, fără mare iubire. Focoasa Berta avea vederi foarte libertine și se cuplaseră, într-un moment de compasiune, al ei, pentru amicul și fostul ei coleg de liceu, cuprins de disperare, în urma rupturii, cu iubita. Făcuseră sex până la epuizare. Era o femeie inteligentă și practică. Nae o înduioșașe, cu vulnerabilitatea și ingenuitatea lui, care era exact, opusul firii sale, vexate. Îl ajutase să depășească momentul și de atunci, deveniseră prieteni. El o ceruse în căsătorie, din recunoștință și în primul moment ea râsese copios, dar în cele din urmă acceptase, zicându-și că nu avea nimic de pierdut. Erau sinceri unul ,cu celălalt și de comun acord, că făceau o căsătorie de conveniență. Ea devenea o femeie respectată și conveniseră, că era liberă, să trăiască după bunul plac. Era avantajos, pentru ambii. Ulterior, el începuse să regrete acea propunere, pentru că o făcuse, cu precădere, din dorință de răzbunare. Nu se simțea deloc, mai fericit și începuse să se deteste, că nu-și făcuse scrupule să se folosească de Berta ca să-și satisfacă setea de răzbunare. Pe măsură ce data nunții se apropia, sentimentul de disperare se amplifica și îl apăsa pe suflet, ca o piatră de moară. Nu mai avea somn, din cauza proceselor de conștiință. După ce aflase noutățile de la Nuța, în acea noapte petrecută pe aleile Parcului, luase o decizie clară. Dorea să discute cu Berta și să-i mărturisească adevărul, până nu era prea târziu. Nu avea nici un drept, să-i distrugă viața. Dimineța următoare suna la ușa ei. Femeia i-a deschis îmbrăcată într-un neglijeu roz, semn că abia se trezise și l-a invitat înlăuntru. 
  
-Bei o cafea cu mine, iubire? Arăți cam devastat și ai cearcăne. După aparențe cred că ai avut coșmaruri, în noaptea asta. Monștrii nu te-au lăsat să dormi, Nae?El îi zâmbi cu o față, de clovn trist. Oftă din adâncul inimii și-i zise: 
  
-Uite Berta, trebuie să-ți vorbesc deschis și cu onestitate, căci mă simt, un mare mizerabil. Nu sunt un om onest și nu te merit. Tu mi-ai întins o mână de ajutor, într-un moment dificil pentru mine și eu am profitat și ți-am cerut, să te măriți cu mine, deși eram conștient, că iubeam altă femeie. Simt că nu mai pot, continua cu această farsă. Eu nu te pot iubi, nici tu nu mă iubești...tu îmi placi, te admir și cred că deja știi asta...doar atât. De asta nu mai am somn, fiindcă nu-mi place, ceea ce am devenit, cât de jos am coborât în proprii mei ochi, ajungând să mă folosesc, de generozitatea ta. Te rog Berta, dacă poți, iartă-mă, că te-am târât, în această situație penibilă! Îți cer să desfacem logodna... acum. 
  
O căsătorie între noi nu va duce la altceva, decât să ne distrugă viața, ție și mie, deopotrivă. Pentru mine cel mai de preț lucru este prietenia, ce ne leagă și e singurul lucru, pe care regret cu adevărat, dacă-l voi pierde din cauza, prostiei mele. Îți dau dreptate, să iei orice decizie vrei, împotriva mea. Voi accepta umilința și disprețul tău, ca meritate din plin, pentru comportametul meu deplorabil. 
  
Berta îl privea în tăcere, trăgând cu sete din țigară. Se ridică continuând să tacă și se îndreptă către fereastră, apoi se întoarse, se așeză pe scaun, picior peste picior, își scutură scrumul pe marginea scrumierei de ceramică neagră cu striații aurii, în formă de șarpe încolăcit și neslăbindu-l nici o clipă din priviri, îi zise cât se poate de calmă: 
  
- Vezi tu? Așteptam, să vii odată cu această propunere și începusem să mă simt dezamăgită, că nu mai făceai pasul. Te observ de câteva săptămâni, cum dospești în tine, nefericirea și sincer îți spun, dacă nu-mi făceai tu propunerea, ți-o făceam eu. Noi ne pusesem de acord, cu o banală căsătorie de conveniență, în care să continuăm, să fim prieteni și în loc de asta, tu ai devenit o personificare a nefericirii. Cu cât se apropie data nunții, judecând după jalea din privirile tale, s-ar zice că aștepți ziua execuției. Dragul meu, afacerea asta a luat o întorsătură prea tragică, pentru gusturile mele excentrice. La dracu! Eu nu sunt călău, sunt o femeie frumoasă, optimistă, iubesc viața în toate formele sale și sunt un spirit liber. Cum poți să-ți închipui, că aș fi dispusă, să mă condamn, să privesc o viață întreagă, mutra ta de îngropăciune, alături de mine? Sunt doctor în psihologie și încă unul bun. Reușesc să citesc în privirile oamenilor, gândurile, frământările lor, iar tu ești o carte deschisă. Hmm Nae, ești patetic. N-o să fie nici o nuntă! Fața lui palidă și obosită, începu să se coloreze de emoție și în locul expresiei de clovn trist, în ochi lui începu să se aprindă un licăr nou, de speranță. 
  
-Berta, vrei să zici, că nu ești supărată pe mine, de ruperea logondei? Pot să sper, că vei rămâne prietena mea, în ciuda acestui fapt? 
  
-Desigur, dar profit și pun o condiție: nu accept să mai vii, să plângi pe umărul meu, pentru iubirea ta, nefericită. Ești un prost, scuză-mi sinceritatea! De ce dracului ții atâta, să te însori? Ești fixat, cu căsătoria. Pe ea, ai lăsat-o, că a refuzat să vă căsătoriți; pe mine m-ai cerut de nevastă, chiar dacă nu ne iubeam. Tu suferi de ,, Complexul lui Oedip”. La fel ca eroii lui Shakespeare. 
  
-Berta, hai că exagerezi! Ăia care suferă de complexul lui Oedip, caută femei mămoase, care să le țină loc de mame. Eu nu sunt bolnav, la cap. 
  
-Bărbații posesivi și geloși suferă de așa ceva. Nu ți se întâmplă să visezi vreodată, cum îl ucizi pe vreunul care jinduiește după iubita ta, sau pe tatăl tău , mort? 
  
-Nu! Se apără el, contrariat. Tu, ești nebună. 
  
-Ești un prost. Nu poți să te bucuri de o femeie, decât dacă o legi prin căsătorie? E și acesta, o variantă a complexului oedipian. Suntem foarte diferiți. 
  
-După tine, sunt sănătoși la cap, doar bărbații care umblă din floare-n floare, ca fluturii? 
  
-Spiritele libere care nu suferă de complexe, sunt niște persoane fericite. Uită-te la mine și ia exemplu! Am rupt logodna și nu ți-am pus otravă în paharul cu vin , ba mai mult am rămas prieteni. Tu? Ce ai făcut, când iubita ta a refuzat, să se mărite cu tine? Ai părăsit-o, deși o iubeai. Ți-ai făcut rău ție și ei, deopotrivă, deși ea te iubea și trăia cu tine și fără să fi-ți căsătoriți. Îți pare normal? Eu îmi bat capul, ca să-ți deschid ochii, optuzule. Pentru binele tău, du-te și te împacă cu iubirea vieții tale, fii fericit și nu te mai crampona de niște formalisme inutile! 
  
-Bine, bine, capitulez în fața argumentelor tale imbatabile. Numai să consimtă ea, să se mai împace cu mine. Mă tem că e prea târziu. 
  
-Tu ești un caz disperat, OZN! Învață, omule, că atunci când iubești cu adevărat, ,,prea târziu”, nu există! Nu te mai crampona de mentalități medievale și luptă să-ți recucerești iubirea. Nu te mai da învins, în fața sugestiilor negative. 
  
- Voi ține seamă de îndemnurile tale, domnișoara doctor, îi răspunde el zâmbind și se ridică să plece, făcându-i o plecăciune și sărutându-i mâna. 
  
- Vezi, că-mi ești dator, vândut. 
  
-Mă voi revanșa, nici o grijă. 
  
-Îmi vei plăti o ieșire costisitoare la restaurant. Te invit eu când am chef, nu te gândi, că voi lăsa să-mi scape ocazia, să te jumulesc. Acum va trebui să-mi caut un nou pretendent. Sper să-mi găsesc unul mai în etate cu situație și cu mulți bani. Desigur, un bărbat bine, care să fie la picioarele mele. Lumea trebuie, să mă stimeze, nu să-mi plângă de milă. Eu nu suport, să fiu compătimită. Clar? 
  
-Mai clar de atât, nici că se poate. Facă-se voia ta, majestate, îi zise vesel, făcându-i plecăciuni și măturând podeaua cu o pălărie imaginară, în timp ce se retrăgea către ușă! 
  
Ea râse cu un aer de superioritate și mulțumire și îi trimise un sărut blazat, din vârful degetelor. 
  
Era mulțumit de întorsătura ce o luaseră lucrurile și îi trimise un gând de mulțumire, Nuței. 
  
De atunci, se scursese ceva vreme și în ciuda încercărilor de a se apropia de Lica, în calea iubirii sale îi părea că se ridica un zid, de netrecut și zidul după părerea lui se numea Fane Scaiete, un tip obtuz și cu faimă de molestator al femeilor cu care avusese o relație. Se informase despre acest obscur personaj, care de vreo câteva luni fusese văzut deseori, în preajma femeii care pentru el însemna totul în viață și umbla vorba, că ar avea o relație. Din această cauză el suferea mult și se considera singurul vinovat de toate neajunsurile, din propria viață. 
  
Referinţă Bibliografică:
Bastarzii -III / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2498, Anul VII, 02 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!