NOAPTEA INIMI TALE
Autoare Maria Giurgiu
Sub razele afumate ale felinarului
adunam cu privirile pustiul străzii
și-l împleteam în ghirlande aurii
dăruind jerfă pe altarul iubirii
fuioarele de fum și zădărnicie
s-au lipit de ferestrele tale
și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat
al ciobului de lună ce-ți săruta
pleoapa nepăsătoare
te ascundeai parșiv după colțul
nopții și priveai cu obtuzul orgoliu
obrazul palid
și zvâcnetul orb al păsării soarelui
cum își strivea zborul în căutarea luminii
de ferestrele opace
ale împietritei nopți a inimii tale
azi plouă cernit cu singurătate
prin ochiul rănit căzut în uitare
și prizonier al pustiului
ți-ai amintit de razele stinse
din ochii păsării soarelui
gândurile îți cotrobăie cu degetele
febrile după un ciob palid de lună
prin cotloanele timpului.
Il buio dell tuo cuore
Al fiocco riverbero dell lampadino stradale
Il mio sguardo racolie la solitudine notturna
Întreciandolo nelle dorate ilusorie collane
Li porge poi come dono sacro
sull altare dell’amore
Volute di fumo ed inutilita
velano le tue finestre
oprimendo il sorisso lacrimante
del raggio lunare
che sta baciando con amore
la tua insenibile palpebbra
con astuzia velato
in dietro all angolo della notte
ti godi con superbia di obtuze lusinghe
della pallida guancia
di uccello solare
dell suo straziante ciecco volo in vano
verso la luce
opresso nell buio delle tue finestre
oggi nell regno del tuo cuore
si allevano
la solitudine e un tello di nera fochia
le finestre di dolore velate
piangono la mancanza dei raggi dorati
ce brilavano nel ochio
dell uccello solare
le dita del ciecco cuore
si agirano in vano
dopo un fiocco di luna brillante.
Autore e traduttore Maria Giurgiu
