CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (partea a doua)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când s-a întors acasă, era mai amărât, decât la plecare. A găsit-o pe Magdalena în bucătărie, pregătind cina. Cât lipsise el, femeia făcuse pârtie printre nămeții înalți, până la grajdul vacii și peste drum, către oborul porcilor și al păsărilor, mulsese vaca, aprinsese focul în sobe și pusese tuciul să încălzească terciul porcului, pe sobă. Văzându-l așa neconsolat de pierdere, ea căută să îi abată atenția în altă direcție: 
  
-Omule, Hai să mă ajuți, să dau demâncare porcului și să închidem cotețele. Făcui eu un pic de pârtie, dar nu pot răzbi de una singură să le fac pe toate, și nu aș vrea ca să ne dispară în noaptea asta și păsările sau porcul. 
  
-E Spike de pază acolo și nu intră hoții! Hai că vin cu tine. Îi răspunde el, fără chef. 
  
Construiseră curtea păsărilor cu câțiva ani în urmă, peste drum de casă și împrejmuiseră cu gard toată coasta dealului din dreptul casei lor, până în marginea coastei ce cobora către Vale Cireșului. De la gardul lor în jos era un mal râpos de-a latul întregii spinări de deal și de la marginile râpii începea pădurea de salcâmi. În obor tronau luptătorii regnului vegetal care susțineau cu brațe vânjoase acea porțiune de coastă, împiedicându-i dezintegrarea. Totul aici alcătuia o simbioză ce se formase în mai bine de un secol de conviețuire, între pomii crescuți la sânul coastei și dealul în sine. Peisajul e aproape neschimbat, încă de pe vremea copilăriei noastre. În partea de la drum, la marginea poienii își plecau ramurile gârboviți sub povara zăpezii câțiva pomi bătrâni, falnici străjeri ai locului. Rădăcinile lor noduroase adânc înfipte în spinarea dealului împiedicau, ca viiturile să mai muște hălci din trupul coastei, adâncind și mai mult rănile sale galbene. Lipiți de cușca lui Spike tronau veterani cu brațele înălțate către cer într-o poziție de rugăciune, doi duzi groși și foarte înalți și mai jos, chiar în marginea râpii lăbărțate pe toată coasta dealului, opinteau strajnic să țină întreagă în ghearele rădăcinilor vânjoase bucata aceea de costișă, doi nuci cu ramurile uriașe și trunchiuri falnice că abia dacă puteau fi cuprinse în brațe de doi oameni. În urma ninsorii abundente și a gerului ce înfipsese colți năpraznici în zorii dimineții, ei păreau străjerii veșniciei încremeniți în poziție de respect și supunere în fața capricioasei Naturi. Puțin mai sus pe pantă își răsfirau comănacii noduroși și contorsionați, privind spre soare ca într-o eternă prosternare, doi meri crețești asemănători unor bătrâne și vânjoase ființe gheboase -viteji hârșiți în lupte cu timpul. 
  
Pe trunchiurile ridate de scurgerea deceniilor se căscau scorburi adânci, ce găzduiau cuiburi ale unor populații înaripate și cămările harnicelor și strângătoarelor veverițe sau altor mici rozătoare, care colonizaseră cu asiduitate ramurile și trunchiurile bătrânilor veterani. Acești mici locuitori din scorburi întărâtau cu simpla lor prezență pe vigilentul Skipe, care își făcuse un obicei, ca din cușca lui să le țină sub observație permanentă, mișcările suspecte. Regnul vegetal și animal ce stăpânea acea bătrână spinare de deal asemănătoare cu trupul unui monstru preistoric, adormit, trăiau într-o perfectă armonie domestică cu găinile, rațele leșești și porcii Magdalenei. Se scursese multă apă pe gârla Cireșului și pe valurile vremii, de când le trebuise acelor falnici străjeri să crească și să pună stăpânire pe monstrul adormit, apărându-l cu ghearele lor enorme contra dezintegrării. Vulpe nu prea lua seama la această compoziție și împletire a ecosistemului din ograda sa. El fusese fascinat întotdeauna de aspectul practic și de posibilele beneficii concrete, ce putuse să tragă de pe urma oportunității de a le poseda. În seara cu pricina ajutat de nevastă a făcut pârtie în jurul cuștii lui Spike și i-a dat o porție generoasă de hrană încălzită, dădăcindul despre misiunea lui, de supraveghetor al cotețelor și al ogrăzii. 
  
Spike i-a răspuns mulțumit, sărind cu labele sale mari pe pieptul lui și lingându-i mâinile, ca apoi să-i întoarcă coada și să se dedice cu aviditate cinei, ce i se pusese dinainte într-un blid mare, chiar lângă trunchiul unuia dintre falnicii duzi. Ninsoarea a încetat și peste noapte s-a lăsat un ger de crăpau pietrele. Dimineața s-au trezit devreme și Magdalena pentru primul lucru, a aprins focul în sobă, căci se lăsase frig. Haralamb s-a trezit și el, deși nu-l prea trăgea sufletul, să părăsească așternutul cald. S-a smuls totuși din plapumă cu ideea fixă, că trebuie să-și recupereze antena, neapărat. Lipseau puține zile până la Crăciun și cu vremea câinoasă de afară, el dorea să aibă barem plăcerea de a se delecta în serile geroase, în fața televizorului. Gândul acesta i-a dat ghes, să se pregătească de plecare la vrăjitor. Vorbise la telefon cu Mefisto, în seara precedentă. Magdalena era destul de enervată că trebuia să meargă cu el. Ea nu agrea deloc ideea cu mersul la vrăjitor, însă nu avea încotro. Lui Haralamb când îi intra ceva în cap, nu era chip să îi schimbi ideile. Își cunoștea bine, bărbatul. 
  
Toată seara se ciondăniseră pe această temă și de teamă ca nu cumva el să pună în practică amenințarea, că le ia glanda și le pune foc la cocioabă hoților, consimțise să-l însoțească. Nu dorea să se ducă singur la Mefisto, motivând că avea nevoie de susținerea ei morală. 
  
Odată, când lucrase acoperișul casei lui, vrăjitorul insistase să-i ghicească și să-i descânte ca să-i meargă bine, însă când ajunsese să-i spună și despre Magdalena câte ceva, Aghiuță care îl ajuta în ziua aceea la ghicit, refuzase înfricoșat să-i ghicesacă despre ea. Se văitase la Mefisto, că e femeie cu credință mare în cele sfinte și el se simțea epuizat de forțe, când căuta să-i iscodească viața. În plus nici nu putea să vadă nimic despre ea. Energia ei nu-i pria deloc, drăcușorului. Despre Haralamb în schimb afirmase că este de-al său și se simțea tare bine lângă dânsul. De aceea Vulpe o dorea pe ea alături, în cazul de față, ca nu cumva Sarsailă să își dezlănțuie prea mult puterile cu el și să-l manipuleze. Cu femeia prin preajmă, lui Aghiuță nu i-ar mai fi ars de drăcii pe seama lui, mai ales că prinsese și drag de el. Se cam temea bietul Vulpe din câte se pare, de preferința ce manifesta Sarsailă pentru el. Dimineață, nevasta a dat drumul păsărilor din coteț, le-a dat grăunțe, a dat la porc și la vaci, iar el a legat în curtea casei pe Tanu, buldogul său roșcat. 
  
Era fioros la înfățișare, din cauza unei cicatrici oribile pe față, care se întindea de sub ochiul stâng, de care rămăsese chior în viața lui dinainte de a-l cumpăra Vulpe și până către ureche. Era dizgrațios de privit bietul Tanu și impresiona pe oricine cu aerul său de gladiator, mutilat în lupte îndelungate, plin de mușchi și cicatrici adânci pe tot trupul. Era mare cât un vițel și mutilat ca un bătrân corsar, ce își petrecuse viața prădând și ucigând și căruia viața îi plătise după fapte. Vecinii se temeau de acel câine, după ce el le dăduse câteva reprezentații cu adevărat spectaculoase, despre ce sunt în stare colții săi. Spike era din aceeași rasă, însă mult mai tânăr și era frumos și pe blana lui albă, lucioasă nu se zăreau urme de lupte. Era complet alb, cu excepția unei mici pete negre pe un ochi și a botului negru. 
  
Vulpe îl cumpărase când era pui, îl crescuse el și îl dresase. Pe Tanu, cu vreo trei ani în urmă îi salvase viața. Era mai mult mort decât viu, când îl cumpărase din milă, de la stăpânul său care dorea să-l ucidă. Acela îl folosea mult la luptele între câini și paria pe el, iar de acea dată când Tanu fusese sfârtecat de un adversar mai tânăr și mai puternic, patronul său pierduse banii și dorea să-l ucidă. Atunci Vulpe insistase să i-l dea lui. Ca să-l înduplece, consimțise chiar să-i plătească o sumă mică. Câinele avea trupul plin de cicatrici, botul și urechea sfâșiată, ochiul spart în urma acelei lupte și toți credeau că nu mai are mult de trăit. Abia mai respira și pierduse mult sânge. De aceea i-l vânduseră pe o sumă de nimic. Îl dusese la veterinar și nici acela nu-i dăduse multe șanse. Durase mai bine de o lună, lupta pentru supraviețuire. Îl puseseră pe picioare cu greu, căci din cauza rănii de la bot, suferea cumplit și nu reușea să mănânce. În ciuda slăbiciunii nu se putuse apropia nimeni de el, la început. Așa rănit cum era, speriat și înrăit, își arăta colții fioroși, orcui se apropia de cușcă. Câinele era foarte neîncrezător în oameni și când își recăpătase forțele, era încă foarte agresiv și capabil să sfâșie, pe oricine. L-au ținut în cușcă, legat ca să-l poată îngriji, până i-au câștigat încrederea și i-a lăsat, să se apropie și să-l atingă. La dresarea lui a contribuit mult și bunătatea Magdalenei. Ea îi ducea deseori hrană și îi vorbea animalului întotdeauna, cu blândețe și compătimire. Posibil, că tonul vocii sale l-a îmblânzit puțin, că a fost prima, care a reușit, să se apropie de el și să îl atingă, fără să îi mai arate colții. E curajoasă Magdalena și iubește mult animalele iar Tanu a simțit acest lucru. Se vede, că animalele intuiesc bine sufletul oamenilor. 
  
În cele din urmă s-au vindecat rănile, iar el a început să mănânce mai bine, în ciuda groaznicei cicatrici care îi rămăsese pe bot și care îi mai producea suferință. E destul de dizgrațios la privit și devine înspăimântător când este întărâtat. E un animal cu personalitate puternică și acum ascultă de comenzile lui Vulpe, deși la început a avut de furcă cu el, până a reușit să și-l facă prieten. Magdalena nu are probleme, să se apropie de câinele acela, de care toți se tem, cunoscându-i trista faimă. Ascultă de ea și se bucură când îi aude vocea sau când îi duce demâncare. Vede doar cu un ochi, nici nu prea latră, fiind tăcut de felul lui, însă e foarte puternic și impresionează doar prin simpla apariție, cu aerul său de fiară sălbatică, feroce. Fusese antrenat să ucidă, de când era mic. Mie îmi evoca pe Cerber, când l-am văzut prima oară. 
  
Cei doi au terminat treburile prin ogradă și-au băut cafeaua și au mâncat, apoi au pornit la drum. S-au asigurat mai întâi de a pleca la drum, că vecinul Valerică tractoristul a trecut cu plugul pe drum și se putea circula cu mașina. Ninsoarea încetase cu o seară în urmă, însă gerul avea colți de fier în dimineața aceea. Magdalena îi zice nemulțumită lui Haralamb: 
  
-Din cauza ideii tale fixe cu mersul la vrăjitor, riscăm să rămânem înzăpeziți și să murim de frig pe drum. 
  
-Nu rămânem. Au făcut pârtie și cred că au dat și cu sare pe șoseaua principală. Nu mai cobi! 
  
Au pornit la drum și au ajuns înainte de prânz, la casa lui Mefisto. Deși era gheață, șoseaua fusese curățată și se putea circula. La sosire au constatat că nu erau singurii clienți. Pe veranda lungă de la intrare în casa vrăjitorului mai așteptau vreo patru persoane, doi oameni și două femei să le vină rândul. Înlăuntru, în cabinetul unde primea clienții era cineva, că se auzeau voci la o octavă mai înaltă. 
  
La intrare, noii sosiți erau priviți cu interes și curiozitate, de cei deja prezenți. Una dintre femei mai vârstnică și iscoditoare de fel se dă mai aproape și se bagă în vorbă, fără prea multă reținere, fixându-l cu priviri curioase pe Vulpe, care abia se așezase pe un scaun: 
  
-De unde sunteți și ce vă aduce pe aici? Te pomenești, că vreți să vă despărțiți? Vulpe își împreunează mâinile pe piept imitând-o și etalându-și dinții mari într-un rânjet strâmb, pe sub mustața-i îngălbenită de tutun, îi răspunde mușcător: 
  
-Păi venirăm, să le facem legături și să le descântăm de urât unora care se țin de capul nostru și ne fac viața grea. 
  
- Matale de ce veniși la nea Mefisto? Ca să îi faci de dragoste soțului, să nu se mai uite după altele? 
  
- Eh, nu! Văd că ești cam glumeț! Venirăm cu necazuri. Avem o nenorocită de vecină, care știe să descânte și ne-a făcut de urât și de pagubă. Ne-a rămas vaca stearpă, ne-a murit porcul înainte de Crăciun, găinile beau ouăle și noi ne încăierăm din nimic. Înainte să ne amenințe ea că ne aranjează, doar așa, din invidie, ne mergeau bine toate alea. De când m-am certat cu ea însă și-a băgat dracul coada și sunt convinsă că e mâna ei. Știi tălică, vorba aia! ,,Cui pe cui se scoate!” Venirăm să de desfacă Mefisto, făcăturile vecinei și să întoarcă răul, pe capul cui îl face. 
  
-Aha! Înțeleg că venirăți, să vă facă de dragoste, nea Mefisto. Nimerii bine! Noi ne iubim, nu ne-a făcut nimeni de urât. Niște hoți din sat mi-au furat ceva din casă și vreau să îi vrăjesc, să îmi aducă înapoi, ce mi-au furat. 
  
-Păi nu te-ai dus să-i reclami la poliție? 
  
-Ce poliție! Ăia umblă și ei cu vrăji și știu să-i prostească pe polițiști. Pe gealații lui nea Mefisto însă îi știu de frică. Între timp Magdalena începuse să se enerveze și se stăpânea greu, să nu-i zică două vorbe curioasei aceleia. Nu se simțea deloc în largul său, în văgăuna vrăjitorului. 
  
- Din încăperea alăturată care servea de cabinet de lucru al vrăjitorului, se auzea ceartă în bună regulă. Ușa se dă de perete și ies certându-se ca la ușa cortului un om și o femeie. Au ieșit afară furioși, beștelindu-se în fel și chip, fără să pară ai observa pe cei prezenți și să se mai formalizeze, pentru a saluta cum se cuvine. În urma lor iese un om destul de bătrân, slăbănog, înalt, negricios, cu priviri sumbre, cu ochii negri scormonitori și arzători ca doi cărbuni încinși. Era chiar Mefisto și văzându-l pe Vulpe i se luminează privirea și îl salută, schițând un gest cu capul. 
  
-Salut Vulpe! Șeaptelea știe deja că ai sosit. Te așteaptă! Magdalena când aude, sare ca arsă și nu se poate opri, să-și facă repede cruce, ceea ce pe Mefisto îl irită, imediat. Îi zise lui Vulpe, evitând să i se adreseze femeii în mod direct: 
  
-Zii nevestei, că nu trebuie să intre cu tine! Șaptelea nu vrea, ca ea să vină înlăuntru. 
  
- Păi dacă veni cu mine, nu o pot lăsa pe sală. E și ea interesată de consultație. Vrăjitorul cam strâmbă din nas și răspunde: 
  
-Măcar să se abțină, de a se închina că altfel, nu pot să vă ghicesc. 
  
-Bine! Hai Magdalena, vino! Magdalena se ridică fără tragere de inimă. Avea o repulsie instinctivă de vrăjitori și mai cu seamă de Mefisto, despre care aflase destule de la bărbatul său. 
  
Au intrat în cabinetul lui Mefisto. Era o încăpere mare, mobilată cu o masă mare în mijloc și câteva scaune împrejur. Pe un perete întreg, se etala un dulap cu multe rafturi mari în mijloc iar în părți uși. Pe rafturi tronau câteva cărți vechi, probabil tratate de vrăjitorie și câteva vase din ceramică, închise la culoare. Pe masă, într-un colț se afla un scrin vechi de lemn și alături, o carte groasă, foarte veche, cu imagini ce înfățișau ființe și scene ciudate, cu vrăjitoare, diavoli, chivoturi și imagini înspăimântătoare pe care Magdalena privindu-le în treacăt, a înțeles că era o carte de vrăjitorii. Alături, era un pachet cu cărți de taroc etalate în evantai, destul de vechi și acelea și destul de uzate. Cărțile înfățișau desene într-o manieră, asemenea caricaturilor sau a benzilor desenate. Într-un colț, lângă perete se afla un suport cu diferite arme albe, un fel de colecție de cuțite, pumnale de forme curbate cu mânere sculptate în metal, topoare, săbii scurte și alte ciudățenii neliniștitoare, care Magdalenei în timp ce privea i se perindau prin minte imagini despre crime sângeroase, frică și suferințe. În timpul acesta, vrăjitorul îl chemase pe Vulpe în colțul cu biblioteca unde ea lângă perete întrezărise o sobă în care focul ardea și într-un vas negru de fontă, forfotea ceva, un fel de fiertură de ierburi, judecând după miros. Mefisto a tras o draperie de stofă maronie, care a ascuns vederii sale, acea parte a camerei unde se aflau ei. Ea a rămas alături de masa aceea, pe un scaun unde el îi făcuse semn, să ia loc. De dincolo de draperie le auzea doar vocile: Vupe îl întreba pe vrăjitor: 
  
-Ce le făcuși bre, nea Mefisto ălora care ieșiră de aici, certându-se ca chiorii? 
  
-Păi nu le făcui nimic, Vulpe. Doar le ghicii, așa cum îmi cerură. Femeii îi ghicii de bărbatu-său cu ajutorul lui Șaptelea care nu minte și ei nu-i plăcu ce-i spuse el iar când terminai cu ea, îmi ceru și omul să-i ghicesc de nevastă și nici lui nu-i plăcu ce-i zise Șaptelea. El o înșeală pe ea cu o prietenă dea ei, iar ea îl trimite în pădure după lemne și în lipsa lui, îl înșeală cu un vecin. Apoi amanta omului îl înșeală și ea, cu același vecin care e amantul neveste-si. Șaptelea le ghici și numele, la fiecare dintre ei și astfel dându-și seama că el știe tot, și spune adevărul, se încăierară ca dracii, așa cum văzuși. Doar nu e vina mea, că ei se înșeală între ei. Vrură să afle fiecare realitatea și eu îmi făcui meseria. Atâta tot. Ehe! E păcătoasă rău, lumea asta și n-are pic de rușine, fratele meu! 
  
-Asa este bre! Șaptelea își băgă și el coada nițel și ieși ce ieși! -Rânjește Vulpe cu gura până la urechi. 
  
-Ia zi-i ce pot să fac pentru tine? Ziceai că ți-au furat antena? 
  
-Da! Eu bănui pe băieții Claudiei lui Mardoi, clienta dumitale. Mai are Claudia dracii ăia, pe care ziceai că i-ai dat anul trecut? 
  
-Da! Îi duce în fiecare noapte la plimbare prin grădinile oamenilor că altfel ei se supără și fac urât cu ea. E mulțumită de ei deși se cam teme când ei se supără și o pedepsesc. Sunt vrednici și o ajută în toate blestemățiile ce le pune ea la cale, contra altora. Totuși, dacă tu îmi ceri, eu pot să îi fac pe hoți să-ți aducă acasă ce ți-au furat și să se ducă singuri la poliție să se autodenunțe. Înfundă pușcăria, că le trimit pe Șaptelea să îi îndemne și el e mai puternic, decât frații lui, la un loc. Păcat că tu nu-l vrei! 
  
Nu vreau să –i bag în pușcărie pentru o antenă, că le-a făcut mă-sa deja, destul rău în viața lor. Au fost prieteni cu mine și colegi la școală, iar dacă au ajuns hoți, e din cauză că mama lor i-a împins la furat. Îmi vreau doar antena înapoi. De asta venii la dumneata. 
  
-Așteaptă, să-ți ghicesc! 
  
Zicând aceasta, el începu să boscorodească ceva într-o limbă ciudată. În timp ce invoca și vorbea, avea momente când își ferea capul, ca și cum cineva sta să-l lovească și se temea. Vorbea de unul singur, apoi asculta și după un timp s-a întors la Vulpe. Acesta între timp ieșise de după draperie și se dusese lângă nevastă. Ea era înfricoșată și nu înceta să repete în gând rugăciuni și să-și facă semnul crucii. Mefisto vine la ei destul de încruntat și le spune: 
  
-Antena se află la Felix și la Valter așa cum ai bănuit. Șaptelea susține că v-a mai furat și altceva: un obiect alb din camera de la răsărit. 
  
Ei se privesc lung și el îi zice nevestei: 
  
- Ce avem noi alb la răsărit? 
  
-Frigiderul, Dar când plecarăm era la locul lui. Altceva eu nu am observat să ne lipsească. Vrăjitorul le spune: 
  
-Când ajungeți acasă, uitați-vă mai bine! Șaptelea știe ce zice. El nu greșește niciodată. Să știți că greșiți lăsând pe hoții ăia nepedepsiți. Claudia nu poate să vă vadă. Pe tine te urăște pentru că nu te poate manipula și mai rău, de când ai asmuțit câinele pe porcii ei. 
  
-E o nenorocită și nu-mi pasă de ea. Bagă porcii în porumbii oamenilor noaptea. Așa a făcut și cu mine și am prinso în grădina mea cu porcii și mai și culegea și băga în sac. Își bate joc de lume, scorpia aia. Cu mine nu-i merge și de aia nu mă suferă. 
  
-Eu aș vrea să ți-l dau ție pe Șaptelea, că e mai puternic decât Doilea și Treilea ai Claudiei. El te place și ai putea să ai multe foloase de pe urma lui. Trebuie doar să-l scoți nopțile la plimbare, o oră, două prin grădini sau prin pădure. Ce zici? Eu sunt bătrân și am cam mulți draci. Nu prea mai le fac, față. Când aude Magdalena, sare ca arsă : 
  
-Omule! Să nu cumva să-l iei acasă, pe ăla! Să nu-l iei! Și începe să se închine și să se roage, fără să se mai ferească. Vrăjitorul face câteva figuri de a se apăra de loviturile cuiva și supărat îi cere femeii să iasă afară, că Șaptelea nu mai suportă prezența ei. Îi slăbește puterile și îl face să se simtă rău. Ea îi cere lui Haralamb aproape plângând să plece imediat, însă vrăjitorul îi cere să iasă și să aștepte afară, că trebuie să vorbească afaceri cu Vulpe. Acceptă să-l aștepte afară, după ce el o asigură că nu va accepta pentru nimic în lume oferta lui Mefisto, de al scăpa de drac. După ce ea a ieșit, vrăjitorul s-a mai liniștit și i-a zis lui Vulpe: 
  
- Nu trebuia, să vii cu ea. Pățesc belea cu dracul din cauza asta. E foarte nervos și nu mă mai ascultă. Energia ei îl lipsește de puteri și se răzbună pe mine, că am lăsato să intre aici. El te place doar pe tine. Cu ea prin preajmă însă, nu cred, că ar vrea să mai vină la tine. 
  
-Nici nu-l iau! Locul lui e aici în casa dumitale. 
  
-O fi, dar am îmbătrânit și dacă nu le îndeplinesc voile, dracii ăștia vor sfârși prin a-mi scurta viața. Sunt răi iar eu am îmbătrânit și îi controlez tot mai greu. 
  
-Nea Mefisto, fiecare meserie are riscurile ei. Matale când te-ai apucat de meseria asta, ai știut în ce te bagi și totuși, nu ai dat înapoi. Cred că totul are un preț pe lumea asta, bre! Ce crezi? 
  
-Adevărat! Aveam chemare pentru meseria asta. Vai de capul meu! -Îi răspunde el trist și Vulpe întrezări un licăr de frică, în ochii lui negri și arzători. Îl compătimi în sinea lui puțin, în ciuda faptului că nu era un om al lui Dumnezeu și nici bun la suflet. 
  
-Vulpe, să știi, că până mâine o să-ți aducă hoții antena în curte. Garantez! Și veți ce-ți mai lipsește că și lucrul ăla ți-l vor aduce. Are grijă Șaptelea. 
  
Pe Maagdalena a luat-o cu frisoane, când l-a auzit și în timp ce se îndreptau spre mașină, nu mai prididea cu rugăciunile, în gândul său. Se ruga, să nu vină Șaptelea în curtea ei și s-ar fi lipsit de antenă, maidegrabă. Au ajuns acasă pe lumină și primul lucru care l-au făcut, s-au uitat dacă le mai lipsește ceva din casă. Vrăjitorul avusese dreptate, lipsea un calorifer electric din camera de la răsărit. Sărmana Magdalena! A simțit că i se face părul măciucă de frică. Dacă mai avusese vreun dubiu în privința existenței lui Șaptelea, acum era convinsă că el există și s-a apucat imediat să-și stropească casa și curtea cu agheasmă, a pus sare sfințită în biserică, pe la praguri, ca să nu intre duhurile rele, a tămâiat prin curte și prin toată casa și a făcut la rugăciuni până a furat-o somnul. 
  
A doua zi de dimineață, Vulpe s-a trezit primul și mare i-a fost bucuria, când a găsit antena și caloriferul în curte, rezemate de gardul din fața casei. 
  
Autoare Maria Giurgiu (11. O1.2017) 
  
Referinţă Bibliografică:
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (partea a doua) / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2204, Anul VII, 12 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!