În cenușa mileniilor an după an
au îngropat slugile regilor de lut
flacăra izbăvirii ucisă pe brațele
lebedei cu aripile deschise
în ultimul viers al cântului
i-au pus trupul sfâșiat în durere
în mormânt sub stânci
vestale i-au spălat rămășițele
pietos cu lacrimi și l-au îmbălsămat;
lumina eternității a trimis îngerul
să trezească la viață pâlpâirile flăcării
jertfă a răscumpărării efemerului
stelelor căzătoare strivite sub poverile
iluziilor trecătoare
a îmbrățișat eternitatea răsăritul
luminii reînviate purtând-o în slavă pe
aripile lebedei în zenith.
Fulgere și blestem în veci șerpilor
slugile întunecatului balaur protectorul
himerelor desfrânate și răului încarnat
se încrâncenează confruntarea
hidra își revendică dreptul la domnie
rupe sigiliile blestemului ancestral
ce-o înlănțuiau în adâncuri și dă șah
luminii la regină
se acutizează lupta între viață și moarte
- greu de ghicit finalul.
Destinele scânteilor ce strălucesc pe cer o clipită
se scriu prin fapte: unele alegând strălucirea
curată, dăruiesc lumină mângâiere și pace
și scapă de la pieire sufletele damnate
altele cu inimi mușcate de voluptatea ispitelor
șerpilor tentatori, se transformă-n
lupi îmbrăcați în piele de oi
se cufundă-n infern și se sting
cu voluptate în oceanul amăgirilor.
