CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Spiritual >  





Săptămâna Mare - Patimile lui Hristos
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Săptămâna Mare - Patimile lui Hristos  
 
În suflet nu este durere mai mare, când lovitura vine din trădare. - Maria Filipoiu  
 
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor." - Ev. Matei 5, 10  
 
Destinul vieții pe Pământ oferă creștinilor din întreaga lume, în fiecare primăvară - anotimpul renașterii naturii - ocazia rememorării ultimelor zile din viața Mântuitorului în Săptămâna Patimilor, cu imens dramatism emoțional. În martiriul la care a fost supus să îndure chinurile cele mai groaznice, asistăm la derularea momentelor cruciale săvârșite în urmă cu 2000 de ani, culminând cu pironirea Sa pe cruce - Răstignirea Lui Hristos. Memorabile au rămas prin vreme, minunile săvârșite de Domnul Hristos în Grădina Ghetsimani, locul de rugăciune și liniște cel mai iubit de Domnul Iisus Hristos din tot Ierusalimul.  
Din ea au mai rămas până astăzi, doar câțiva măslini uriași, despre care se crede că au fost martori ai rugăciunii și prinderii lui Iisus Hristos. Mărturie pentru toate timpurile sunt edificii de cultură religioasă, ca locuri de închinare dintre cele mai importante pentru toată lumea creștină: Mormântul Maicii Domnului, Piatra Agoniei (locul unde a fost prins Iisus) Peștera Ghetsimani (pe locul unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sânge)  
Despre locul Muntele Măslinilor, unde S-a rugat Mântuitorul cu sudori de sânge relatează Sf. Ev. Luca:  
 
Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” - Ev. Luca: 22; 40-44  
 
Chinurile cumplite și sfâșietoare ale Mântuitorului au început în grădina Ghetsimani, la lumina lunii, când se ruga Tatălui său:  
Părintele Meu! De este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești” - Ev. Matei 26; 39  
 
Pe locul rugăciunii lui Iisus de dinainte de moarte, în timpul Împăratului Theodosie cel Mare (378-395), a fost înălţată bazilica creştină, ale cărei ruine pot fi văzute şi astăzi în interiorul Biserici Catolice a Națiunilor. În faţa altarului bisericii se găseşte şi astăzi piatra pe care Hristos a primit sărutul trădării - Piatra Agoniei. Sub pardoseala bisericii acoperite cu plăci de sticlă se văd fragmente de mozaic de la prima bazilică din secolul al IV-lea.  
În Săptămâna Patimilor, credincioşii rememorează, pas cu pas, calea urmată de Iisus Hristos pentru mântuirea omului şi învingerea morţii, cale care culminează cu evenimentul crucial din creştinism: Învierea.  
 
După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.  
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi.  
În Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).  
Joia Mare începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare și amintește de prezența lui Hristos pe Pământ la Cina cea de Taină. Apoi spălărea picioarelor, amintește de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.  
În această zi este Denia celor 12 Evanghelii, care amintesc de ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ.  
 
Joia Mare, Joia celor 12 Denii sau Joia Neagră.  
 
În Joia Mare sunt prăznuite patru aspecte: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină (la care s-a instituit Taina Împărtaşaniei - Euharistia), rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Domnului.  
De asemenea, la slujba din Joia mare sunt citite cele 12 evanghelii ale patimilor Mântuitorului. Procesiunea religioasă cuprinde Denia şi Vecernia care sunt unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Cele 12 denii sau pericope evanghelice arată suferințele prin care a trecut Iisus Hristos și fac pomenirea Sfintelor patimi ale Mântuitorului.  
Ritualul spălării picioarelor reprezintă o lecție de smerenie, a Mântuitorului, care în urmă cu 2000 de ani a spălat picioarele celor 12 ucenici ai Săi, înainte de a începe martiriul Său, gest pe care duhovnicii îl repetă cu enoriașii, spre iertare și smerenie.  
 
Rugăciune Domnului  
 
Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi ca să-mi plâng păcatele.  
Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nicio frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească.  
Ajută-mi, Doamne, să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.  
Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeule, miluiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta!  
Amin!  
 
Joia Mare, Joimărița - tradiții și superstiții  
 
- Până la această dată femeile trebuiau să termine de tors cânepa.  
- Se spunea că vine Joimăriţa la femeile leneşe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul.  
- Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari şi dadea foc cânepii netoarse.  
- Uneori, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă pe fetele gata de măritat şi să primească oua pentru încondeiat de Paşte, spunând:  
„Câlții / Mâlţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te-nduri şi să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate".  
- În Joia Mare, dimineaţa, oamenii obişnuiesc să meargă la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească.  
- Seara, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii, unde se îmbracă haine de doliu, făcute din pânză albă şi cusute cu negru.  
- Tot în Joia Mare se duce la biserică pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere.  
În Joia Mare, o familie prepară painea pentru Paşte, aceasta este dusă la Biserică în vase noi.  
- Joia Mare este ziua dedicată preparatelor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.  
Tot în Joia Mare, fetele obișnuiesc să facă câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le atunci când dorinţa s-a împlinit.  
- Uneori, fetele îşi pun aţa sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul.  
- Alt ritual care se păstrează este de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă.  
- În tradiţia populară Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi.  
- În acestă zi se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.  
- Tradiția spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.  
- Uneori, se obişnuieşte să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne.  
- Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morţi, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.  
- În unele zone se fac focuri în curți, la morminte, focuri pentru morţi din boz sau nuiele.  
Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Iisus Hristos.  
- Două alimente sunt total interzise de tradiţie în aceste zile, inclusiv în Joia Mare, chiar şi pentru cei care nu ţin postul efectiv: oţetul şi urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet: de aici şi obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.  
- Tradiţia spune că din acest moment nu se mai bat clopotele, ci doar toaca.  
- În gospodăriile româneşti, în ziua de joi se înroşesc ouăle şi se pregătesc cozonacii şi pasca.  
- Pasca se face din făină albă cernută în tava specială.  
- Cojile de ouă folosite la pască nu se aruncau si nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile si puii aveau sa fie paziţi de păsările prădătoare peste vară.  
 
LEGENDĂ ŞI RITUAL DE PAŞTI  
  
Legendă nepieritoare
revine în Joia Mare,
cu iele în mare grabă,
femei zorind la treabă.  
  
Ca duhuri invizibile
fac de rușine fetele,
când le iau la întrebări,
ce-au făcut de sărbători.  
  
„Joimărică-Joimăriță,
ce treci mândră pe uliță,
covoarele ţi-ai spălat?
Odaia ţi-ai curăţat?  
  
Din a vremii neuitare
vine sfânta sărbătoare,
aducând creștinilor,
legenda străbunilor!”  
  
De lume este vorbită,
femeia nechibzuită,
când pânza nu-i ţesută
şi ia nu-i cusută:  
  
„Pute-a iţe-n ţesătură!
Pute-a ace-n cusătură!
Pute-a lână netoarsă
și a cratiță arsă!  
  
Pute-a muiere fudulă,
a gunoi în bătătură,
a casă necurățată
şi-a grădină nesăpată!  
  
Pute-a crătiţi de untură
și pagubă-n arătură!
Pute-a rufe nespălate
şi ţoale nescuturate!”  
  
Când femeia leneveşte,
Joimărița îi pârlește
unghii şi părul din cap,
de-o lasă cu handicap.  
  
Îi dă foc la câlţi şi lână,
o aleargă prin grădină,
îi încurcă iţele
şi-i sparge cratițele.  
  
Pe ulită-i strigă nume
s-o facă de râs la lume,
că prea mult a lenevit
și nu s-a gospodărit.  
  
Prin obiceiul creștinesc
în straie noi se primenesc
toți sătenii ce-au postit
și merg la împărtășit.  
  
Că nu știi al vieţii final,
respectă străvechi ritual,
primind în suflet curat,
Paște binecuvântat!  
  
Să poţi cina de sărbători,
precum Iisus cu Apostoli,
prin tradiții creştineşti,
pe bolnavi să-i miluiești.  
  
Ca un trecător prin lume,
săvârşeşte fapte bune!
De Paşte, odată-n an,
nu uita de cel sărman!  
  
La toate să-ți meargă bine,
poartă credința în tine
și-n rânduieli creștinești
pe Hristos să-l preaslăvești!  
  
După sacră îndrumare,
spală copii pe picioare,
sărută-le ca Iisus,
să-i fii ucenic supus.  
  
Post negru-n Vinerea Mare,
fără apă sau mâncare
e ca mană cerească
în taină sufletească.  
  
Când pâinea e frământată
sau sămânța-i semănată,
aluatul nu va crește,
nici un bob nu-ncolțește.  
  
Datină de sărbătoare
este purificatoare:
de te speli, eşti sănătos;
de posteşti, eşti norocos.  
  
Cu evlavie te-nchină!
Ia Lumină din Lumină!
Ca hrană sufletească,
să guşti sfinţită pască!  
  
Alungă orice gând meschin,
prin rugă la Tatăl divin
să nu-ţi trimiţi în infern,
suflet pentru timp etern!  
  
Comoară în altă lume
îţi vor fi faptele bune,
că nimic nu foloseşti
din ce aduni cât trăieşti!  
  
Lumii lasă moştenire,
mlădiţe de vieţuire,
că al rodniciei dar,
nemuririi este har.  
  
Eu, ca pelerin prin vreme,
las tradiții în poeme,
urmașilor, spre a ști
rostu-n lumea celor vii.  
  
 
29. 04. 2021  
Maria Filipoiu  
 
Surse:  
- Wikipedia  
- Creștin Ortodox  
- Doxologia  
 
Referinţă Bibliografică:
Săptămâna Mare - Patimile lui Hristos / Maria Filipoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3772, Anul XI, 29 aprilie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Filipoiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!