CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Comemorari >  





Maria FILIPOIU - OMAGIERE EMINESCIANĂ - SONETE DEDICATE LUCEAFĂRULUI

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
„Stejarul crește numai unde-i pământul bun,  
buruienile cresc pretutindeni”  
(Mihai Eminescu)  
 
LUCEAFĂRUL OMAGIAT  
(sonet aniversar - 170 de ani)  
 
Pe bolta României a răsărit  
Luceafărul cu taina poeziei,  
Să lumineze-n ceața istoriei,  
Cât veșnicia străbate infinit.  
 
Din cer se aude cor de corifei,  
Ce-n versuri răsună cu harul menit,  
Să știe omenirea că n-a murit,  
Ci-i veșnic în lacrima memoriei.  
 
În miezul iernii pe tărâm românesc,  
Revine cu spiritul revigorat  
În versuri, alături de cei ce-l iubesc.  
 
De Ziua Culturii e omagiat  
Spirit luminând ca far dumnezeiesc,  
În țara sa, de neam binecuvântat.  
 
 
EMINESCU ȘI POEZIA  
(sonet creativității)  
 
Eminescu e a slovei fântână,  
Ce cu izvor de tuș a udat glia.  
S-a logodit, atunci, cu Poezia,  
Și s-a născut pe veci, Limba Română.  
 
Pentru ea și-a dus crucea ca Mesia,  
Iubind-o ca pe-o muză și stăpână.  
A venerat-o-n versuri, ca pe zână,  
Și în Paradis i-a dus veșnicia.  
 
Din raze i-a împletit cununiță,  
Să fie corolă identitară  
Neamului ce i-a plăsmuit ființă.  
 
Pe nori așterne dorul pentru țară,  
Să-nroureze versuri cu credință,  
Dintr-o predestinare milenară.  
 
LUCEAFĂR CĂLĂTOR PRIN DESTIN  
(sonet în destin de Luceafăr)  
 
Luceafăr cu destin pământesc sortit  
În chip de astru și cu ochi de stele,  
A coborât pe dealuri, în vâlcele,  
Lângă izvoare, pe care le-a-îndrăgit.  
 
A poposit în gândurile mele,  
Pe drum ce duce spre codrul desfrunzit,  
Să-mi lumineze visul neîmplinit  
Și în el să-mi veșnicească numele.  
 
Părea un înger sosit din Paradis,  
Cu aripi de lumină argintie,  
În care și Pământul s-ar fi aprins.  
 
Dar s-a topit cu duhu-n poezie  
Și s-a întunecat orizont din vis,  
Iar drumul către el nimeni nu-l știe.  
 
 
LUCEAFĂRUL OGLINDIT ÎN APE  
(sonet aniversar)  
 
Poetul e râu ce curge prin vreme  
Să ude ogorul culturii din neam  
De condeieri, ce-și duc roadele-n ram  
Cu aura slovei în diademe.  
 
Iar cei ce s-au hrănit la poetic hram,  
Lasă belșug de roade în poeme  
Și virtuos răsună în refrene  
Prin anotimpuri cu-al teiului balsam.  
 
Luceafărul se oglindește-n ape,  
Admirând ogorul culturii, bogat,  
Și-n foșnet de valuri strecoară șoapte.  
 
Își pune raze pe har îndestulat  
Și veșnicește, de-a nu fi uitate,  
Gânduri mărețe, când e aniversat.  
 
 
LUCEAFĂRUL DIN VISUL MEU  
(sonet iubirii astrale)  
 
În sufletul meu este mereu seară,  
De când ai răsărit la fereastra mea  
În strai luminos, să nu te pot uita,  
Cu dor să te-aștept ca odinioară.  
 
Sub teiul tău mă poartă amintirea  
Iubirii ca-n a vieții primăvară,  
Ce în vis printre gene se strecoară  
Să-mi stingă dorul de-mbrățișarea ta.  
 
Cu visul adorat să rămân sub tei,  
Rostind mereu, aceeași „Rugăciune”,  
Ce-n raza ta am citit-o pe alei.  
 
Din suflet trist și inima tăciune  
Voi lăsa vis pe florile dragostei,  
Să-l citești, când nu-l voi mai putea spune.  
 
 
ÎNVEȘMÂNTARE POETICĂ  
(sonet Luceafărului din poezie)  
 
Am străbătut înveșmântată-n cuvânt  
Spre razele corolei de lumină,  
De stele ninsă pe boltă senină,  
Din versuri să-i zugrăvesc un lăcaș sfânt.  
 
Mi-am pus glasul în speranță divină  
Și l-am legat pe o săgeată de vânt,  
Să te caute cu-al inimii avânt,  
Luceafăr din poezia romană!  
 
Te-aș ruga, o clipă să mai zăbovești  
Cu raza privirii pe românesc plai  
Și-n suflet poetic să te-adăpostești!  
 
Din harul divin o fărâmă să-i dai  
Și cu împuterniciri dumnezeiești  
În el să răsădești rădăcini de grai!  
 
 
DE CE, DOAMNE, NU M-AI ASCULTAT?  
(rondel poetului Mihai Eminescu)  
 
De ce, Doamne, nu m-ai ascultat,  
Când Te rugam cu suflet aprins  
De dor, să pot iubi ne-ncetat  
Și să mă lași în eternul vis?  
 
Te întreb, că răspuns nu mi-ai dat,  
Ca martir de fanatici ucis:  
De ce, Doamne, nu m-ai ascultat,  
Când Te rugam cu suflet aprins?  
 
Că de veșnicie mi-ai legat  
Spirit din poezie desprins  
Și în luceafăr l-ai transformat,  
Să-l simt mistuit de dor nestins,  
De ce, Doamne, nu m-ai ascultat?  
 
 
SUFERINȚA DIN IUBIRE  
(sonet iubirii poetice)  
 
Nu e iubire fără suferință,  
Cum nu există viață fără moarte.  
În sentimente de lacrimi udate  
Se scurge dorul cu mir din peniță.  
 
De sufletul meu nu pot fi uitate,  
Nici când va fi un duh fără ființă,  
Că mi-am legat iubirea de credință,  
Pe când zăream „Luceafărul” în carte.  
 
Eram doar o copilă inocentă  
Și de lumina lui m-am îndrăgostit,  
Ia el pe inima mea e amprentă.  
 
„Iubind în taină” și-n vis am suferit,  
Dar i-am jurat iubire permanentă  
Pe versuri în destinul pecetluit.  
 
 
SPIRITUL LUCEAFĂRULUI  
(sonet năzuinței)  
 
Port spirit ce în poeme vorbește  
Cu înțelepciunea ta, Luceafăr blând,  
Și din privirea-mi în codei lăcrimând,  
Pe al cuvintelor chip te zugrăvesc.  
 
Cu raze cristaline, de dor vibrând,  
Te-aștept mereu, când teiul înflorește.  
În jilțul sufletesc să stai regește  
Și printre aștri să-l plimbi cutreierând.  
 
Când inima-i de tristețe cernită,  
Te rog să intri-n vis de Cosânzeană,  
Cu taina slovei în soartă menită!  
 
Lasă-mi sclipiri de gând pe-a clipei hrană  
Să-mi potolesc o foame nesfârșită  
În vis fulgerător, de pământeană!  
 
 
NINSOAREA FLORILOR DE TEI  
(sonet poetului Eminescu)  
 
Pe flori de gând aș vrea, Emine, să-mi dai  
Balsamul desprins din stelare idei  
În primăveri, ce scutură pe alei,  
Stele, ningând pe-al Ipoteștilor plai!  
 
Frumos ți-e versul, ca florile de tei,  
Ce-nmiresmează codrul în luna Mai  
Și în natură aduce colț de Rai,  
Când teii ning cu parfumate scântei.  
 
Dorința mea te cheamă cu durere,  
Să-mi aduci din Universul sălbatic,  
Iubirea învăluită-n mistere.  
 
Dar lăcrimează dorul singuratic  
Și-n cioburi sparge eterna tăcere,  
Ce-mi tulbură ultimul vis feeric.  
 
 
CÂND LUCEAFĂRUL RĂSARE  
(Sonet de dor eminescian)  
 
Din orizonturi de gânduri răsare  
Luceafărul cu-al veșniciei tumult,  
În viitor să ducă palid trecut,  
Despre poetul ce pereche n-are.  
 
Cu ochiul razei spre codru abătut,  
De o iubire eternă tresare  
Și își dezbracă veșminte-n izvoare,  
Să stingă dorul ce-n rob l-a prefăcut.  
 
Își scaldă chipul în valuri albite  
De frământarea stihurilor mute,  
Ce-n ploaia stelelor vin rătăcite.  
 
Dar cine are timp să-l mai asculte  
Prin vremuri de coșmaruri bântuite,  
Când idealurile sunt pierdute?  
----------------------  
 
Maria FILIPOIU  
15 Ianuarie 2020  
București  
Referinţă Bibliografică:
Maria FILIPOIU - OMAGIERE EMINESCIANĂ - SONETE DEDICATE LUCEAFĂRULUI / Maria Filipoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3304, Anul X, 17 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Filipoiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!