Steaua mea
Eşti steaua mea, ce pe-nserat răsare,
Minunea ce-n suflet din neant mi-apare,
Miracol, face tristeţea de dispare,
De fericire-n viaţa-mi simt o boare.
Aurora noastră fermecată, meşteşugită,
Era crăpată, cu vitralii e petecită.
De-a ta dăruire, iubite, mi-s uimită,
Iubirea noastră-i pe veci pecetluită.
Planeta noastră are loc doar pentru doi,
A noastră feerica odaie, ce am clădit-o noi.
Stelele făloase martore tăcute ne sunt,
Duios ne luminau si 'nainte pe Pământ.
