Gânduri bune!
Risipită, noaptea își retrage grele caravane,
Lacom, îndesește bezna în, de vis, cotloane,
Luna somnoroasă își adună-n pumni rebeliune,
Oferindu-i zilei noi loc destul în astă lume...
A mirare lacul își dă-n clocot aburul stingher,
Agitându-și spumele-nălbite către vârf de cer,
Narcisistă, în oglind’ albastră, pe suport mâlos,
Salcia se pleacă, admirându-și verdele pletos...
Palid încă, soarele șterge urma lunii de pe post,
Cât divin se naște noul și în muguri vii își cere rost,
Tempestivă, calmă, primăvara-și mână carele în lupte,
Strivind efemerul, ce pândește fragedă-a ei frunte.
Mă deșteaptă zorii cu o dimineață ce miroase-a viață,
Fără-o ciripire, făr’-o provocare totu'-i sloi de gheață.
Cugetul se-adapă din clipa de aur, ce cu gând rodește,
Gând de primăvară, binevoitor, ce iubind zidește.
Pân' la exaltare, ochiul mi-l aprinde un tablou feeric,
Firav, zgribulit, când îi țipă-a viață fir de iarbă-angelic,
Inima tresaltă, agățând de cer insistența-n rugă:
Doamne, gânduri bune, tuturor și nouă, fă să ne ajungă!
10 martie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet
