Spune-mi, dacă m-ai găsi într-o seară oarecare
Degustând rodul din vii ori jucându-mă în soare,
Dacă pe perdeaua lunii legănându-mă aș sta
Și-aș culege-n seară prunii ca să-i guști din palma mea,
Peste aurul din câmpuri dac-aș cerne raze calde
Și-aș aduce mii de fluturi marea ochilor să-ți scalde,
Dacă mi-ai găsi ulciorul plin cu apă la izvor
Ai gusta din el licoarea, ai uita ce-nseamnă dor?
Dacă aș urca pe munte și desculță și umilă
Precum florile de colț strălucind în lună plină
Și-acolo pe vârf de stâncă aș rosti o rugăciune
Cât mă doare plânsul tău ai pricepe tu, minune?
Netârziul din târziu dacă mi-ar îngădui
Să mai strâng la piept copacii cât sunt încă ruginii
Calm aș zugrăvi pe frunze nefireasca ta privire
Și prin frunzele de aur cât m-aș pierde-așa-n neștire!
Nebunește-aș alerga când pe ceruri toamna tună
Și prin vii te-aș căuta și te-aș cere de la lună.
Spune-mi, dacă-n trupul tău fac ca toamna să respire
M-ai cunoaște când te strig, îți vei aminti de mine?
Dacă valuri m-ar răpune când alerg ca să te caut
Mi-ai fi țărmul de odihnă, mi-ai fi cântecul din flaut?
Dacă viața m-ar învinge, ai veni cântând iubirea
Și, cu un sărut ca-n basme, mi-ai aduce nemurirea?
